Practica judiciara insolventa. Decizia 1157/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1157

Ședința publică de la 05 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Geta Sandu

JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu

Grefier - -

La ordine fiind pronunțarea în recursurile formulate de creditorii Banca Românească - Membră a Grupului National Bank Of prin Sucursala I, Administrația Finanțelor Publice I și de debitoarea "Agenția Particulari M " I împotriva sentinței comerciale nr. 61/S din 5 februarie 2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 28 septembrie 2009, susținerile părților prezente la acel termen de judecată fiind consemnate în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;

- pentru a oferi părților lipsă posibilitatea de a depune la dosar note de concluzii scrise asupra excepțiilor invocate și fondului cauzei, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 5 octombrie 2009. În termenul de pronunțare a depus note de concluzii scrise recurentul creditor Banca Românească - Membră a Grupului National Bank Of prin Sucursala

INSTANȚA

Asupra recursului comercial d e față;

Prin sentința comercială nr. 61/S din 5.02.2009 a Tribunalului Iași, judecătorul sindic a admis excepția tardivității contestației formulată de creditorul Banca Românească SA B, Membră a Grupului Național Bank of, prin Sucursala I, invocată de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I și, în consecință:

A respins contestația formulată de creditorul Banca Românească SA B, Membră a Grupului Național Bank of,prin Sucursala I,cu sediul în mun. I, str. -. - nr.2 împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitorului Agenția Particulari M - I, întocmit de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare,cu sediul în mun. I,str. - - nr. 22.

A respins contestația formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I, cu sediul în I, str. - nr.26 împotriva tabelului preliminar al creanțelor asupra averii debitorului Agenția Particulari M - I întocmit de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare

A constatat definitiv tabelul creanțelor asupra averii debitorului Agenția Particulari M - I întocmit de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare

A dispus ca lichidatorul judiciar să întocmească,să înregistreze la tribunal și să afișeze la ușa acestuia, tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitorului Agenția Particulari M - L

Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului,judecătorul-sindic a constatat tardivă contestația formulată de creditorul Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of și nefondată contestația promovată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I,în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare:

Prin sentința comercială nr. 349/S/03.07.2007,s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului Agenția Particulari M I, constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art. 1 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, fiind anterior dizolvat.

Totodată,prin menționata sentință a fost desemnat lichidatorul judiciar și stabilite printre altele, termenul pentru depunerea creanțelor - 18.08.2008 - pentru verificarea respectivelor creanțe și întocmirea tabelului preliminar -16.09.2008- pentru depunerea contestațiilor - 02.10.2008 - și respectiv pentru definitivarea tabelului creanțelor -16.10.2009.

După declanșarea procedurii,în vederea stabilirii masei pasive, lichidatorul judiciar desemnat a procedat la trimiterea notificărilor la care se referă art.61 din Legea nr. 85/2006, aducând la cunoștință oricărei părți interesate faptul deschiderii procedurii și posibilitatea de a-și exercita dreptul de a depune creanța precum și condițiile depunerii creanței.

În termenul limită fixat prin sentința de deschidere a procedurii, prin cererea nr. -/07.08.2008 creditorul Administrația Finanțelor Publice a solicitat înscrierea la masa credală cu o creanță în sumă de 21.479.032 lei, iar cu cererea nr. 12007/18.08.2008 creditorul Banca Românească SA B Membră a Grupului Național Bank of a declarat o creanță în sumă de 251.277,12 lei.

Ca rezultat al cererilor formulate de creditori și în urma verificării legitimității,valorii și priorității creanțelor declarate de acești,lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului preliminar al creanțelor în care înscrie pe creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I cu o creanță privilegiată în sumă de 21.478.843 lei și pe creditorul Banca Românească B Membră a Grupului Național Bank of cu o creanță chirografară în sumă de 152.507,42 lei, în ambele cazuri motivând diminuarea creanțelor declarate pe lipsa documentelor justificative.

Referitor la excepția tardivității invocată de lichidatorul judiciar cu privire la contestația promovată de creditorul Banca Românească SA B Membră a Grupului Național Bank of, judecătorul sindic a constatat că aceasta este întemeiată față de prevederile art. 73 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora creditorii pot formula contestație cu privire creanțele și drepturile de preferință trecute de lichidatorul judiciar în tabelul preliminar al creanțelor, cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe.

În cauză,termenul pentru depunerea contestațiilor a fost stabilit prin sentința de deschidere a procedurii la data de 02.10.2008 iar contestația creditorului Banca Românească B Membră a Grupului Național Bank of a fost depusă la data de 07.10.2008,evident în mod tardiv.

Formularea de către creditor a unei contestații împotriva tabelului preliminar întocmit de lichidatorul judiciar, cu încălcarea termenului la care se referă art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atrage respingerea sa ca tardivă indiferent de momentul comunicării tabelului preliminar creditorului întrucât legea leagă în mod expres termenul de depunere a contestațiilor de termenul stabilit în acest sens prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Creditorul-contestator, arată judecătorul sindic, justifică contestarea întârziată a tabelului preliminar prin aceea că nefiind notificat individual cu privire la deschiderea procedurii, nu-i este opozabilă notificarea publică prin Buletinul procedurilor de insolvență,apărare care pe lângă faptul că este lipsită de suport legal este și contrazisă de probele dosarului.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 și alin. 9 din Legea nr. 85/2006, citarea părților precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență,publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în acest buletin, înlocuind de la data publicării, citarea convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.

De asemenea,în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanțelor sunt prezumați că au în cunoștință termenele prevăzute la art.62 din lege.

În condițiile în care prin adresa nr.7224/30.07.2007, primită de creditorului Banca Românească B Membră a Grupului Național Bank of sub nr. 10955/31.07.2008, lichidatorul judiciar notifică individual acestuia deschiderea procedurii față de debitor iar creditorul formulează în termen cerere de admitere a creanței,nu se poate prevala de necunoașterea termenelor limită fixate pentru stabilirea masei pasive, față de acesta operând prezumția cunoașterii termenelor potrivit art. 7 alin. 9 din Legea nr.85/2006.

Prin urmare, arată Tribunalul Iași, excepția invocată de lichidatorul judiciar va fi admisă cu consecința respingerii contestației acestui creditor ca tardiv formulată.

Soluția de respingere se impune și în ceea ce privește contestația promovată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I pentru neînscrierea sa în tabelul creanțelor și cu suma de 189 lei,conținută în titlurile executorii enumerate în cuprinsul contestației respectiv nr. 3582/2004, nr. 94/2006, nr. 9408/2007 -/2007 și nr. -/2007,reținându-se că acest creditor nu s-a conformat obligației impusă de art. 65 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,potrivit căreia la cererea de admitere a creanței creditorul va anexa documente justificative ale creanței și actele de constituire de garanții,acolo unde este cazul.

În acest sens, precizează judecătorul sindic, se reține că prin cererea de admitere a creanței înregistrată în dosar la data de 08.08.2008, creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. Ias olicitat înscrierea sa în tabel cu o creanță în sumă de 21.479.032 lei,indicând titlurile executorii ce susțin această creanță,titluri printre care nu se regăsesc cele precizate în cadrul contestației

Chiar dacă potrivit art. 66 alin. 2 din legea nr. 85/2006 nu sunt supuse verificării creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat, regula instituită de art. 67 din Legea nr. 85/2006 privind obligativitatea verificării fiecărei creanțe,impune lichidatorului judiciar obligația de a verifica în acest caz corectitudinea pretențiilor formulate în raport de documentele depuse,operațiune în urma căreia,în cauză, lichidatorul judiciar a constatat că pentru suma de 189 lei cu care a diminuat creanța acestui creditor nu s-au depus titlurile executorii invocate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Particulari, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, precum și Banca Românească membră a Grupului Național Bank of.

Prin recursurile pe care le-au declarat: Agenția Particulari M a solicitat casarea în tot a sentinței comerciale atacate, suspendarea executării până la rejudecarea fondului privind stabilirea titlului definitiv al creanțelor, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale nr. 61/S /5.02.2009,în sensul admiterii contestației formulate de către aceasta, refacerea tabelului de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar și înscrierea întregii creanțe precizate iar Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, admiterea contestației împotriva tabelului preliminar de creanțe așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs Agenția Particulari arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, iar drept consecință a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia pentru următoarele considerente:

a) În interpretarea textului art. 28 aliniat 1 din Legea nr. 85/2006,
Tribunalul a constatat că recurenta nu s-a conformat obligației de a depune la
dosar actele și informațiile specificate în acest act normativ.

Precizează că potrivit uzanțelor comerciale această obligativitate ar fi căzut în sarcina recurentei, numai dacă aceasta ar fi solicitat în mod expres deschiderea procedurii din inițiativa sa. Ori nefiind îndeplinită această condiție, iar falimentul fiind solicitat de alte persoane, sarcina probelor este o obligație procedurală a lor. Consideră că aplicarea greșită a acestui articol atârnă în tot sau în parte de deslușirea pricinii, fiind în situația în care a fost încadrat greșit un act normativ. Pe cale de consecință, în sensul legii, a fost schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății.

În același timp se poate constata că s-a făcut o aplicare greșită a legii, iar consecința logică fiind lipsa de temei legal a sentinței atacate.

Justificarea soluției sub acest aspect generează o soluție străină de natura pricinii.

b) Instanța de fond a reținut obligația inițială pretinsă recurentei astfel:
- 21.479.032 lei de către I;

- 251.277,12 de către Suc. I;

Față de aceste înscrieri inițiale nu s-a făcut aplicarea art. 36 raportat la art. 40 din Legea nr. 85/2006.

Pe de altă parte, se poate constata că dintr-un început deschiderea procedurii nu putea opera deoarece fuseseră încălcate disp. art. 1 raportate la art. 28 din Legea nr. 85/2006. O altă încălcare importantă este generată de faptul că anterior deschiderii procedurii, inițiatorii acesteia nu au trecut mai întâi la executarea silită a unor codebitori principali deși erau cunoscuți, fiind călcate disp. art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006. Această etapă era absolut obligatorie.

c) La stabilirea tabelului definitiv al creditorilor, instanța nu a ținut cont de împrejurarea în care exista posibilitatea acoperirii pasivului prin orientarea intimatelor asupra debitorilor recurentei.

Obligațiile debitorilor recurentei nu au fost contestate în termen legal fiind exigibile la plată și în prezent.

În anul 1998 intimata Banca Românească a trecut la valorificarea activelor recurentei, lucru ce s-a finalizat în 2004 astfel fiind stinse obligațiile de plată față de recurentă. Orice nouă pretenție neavând nici un suport real.

I în loc să îi sprijine în litigiile cu debitorii prin exercitarea dreptului la preemțiune, dimpotrivă a convins debitorii să nu le mai achite nici o factură, acționând astfel împotriva intereselor colectării taxelor și impozitelor inducându-le în mod artificial starea de insolvență.

Precizează că anumite obligații ale debitorilor erau sub autoritatea lucrului judecat. Ori în momentul în care se stabilește tabelul definitiv al creanțelor fără a se verifica sursa sau mențiunea oportunităților de conciliere dintre părți, generează dubii în privința justeții soluției.

Astfel, recurenta a fost implicit împiedicată să-și recupereze datoriile de la terți, iar starea de insolvență neputând fi imputată acesteia, motivat de conduita I față de debitorii judiciari și a situației în care li s-a recomandat să nu-și recunoască obligațiile față de recurentă.

Dacă recurenta nu ar fi fost obstrucționată de intimată sa-și urmărească debitorii, acum nu ar mai fi existat aceste datorii care nu au nici un corespondent în realitate.

2. În sarcina recurentei sentința atacată stabilește 21.613.350,42 lei. Față de acesta sumă enormă prezumată ca fiind nejustificată se impuneau verificări și lămuriri suplimentare, mai ales că titlurile se referă la o persoană juridică care nu mai funcționa din anul 2000, fără angajați, fără activitate și fără acces la sediul social.

a) Intimata Banca Românească a pretins dobânzi și penalități sume nedatorate, deoarece în urma litigiile ce le avusese cu recurenta, Tribunalul Iașia constatat, potrivit deciziei civile nr. 332/ 23 martie 2005, prescris dreptul la acțiune al acesteia față de recurentă. Dacă nu a existat o altă sentință, prin care să fie obligați la plata unor obligații, înseamnă că suma pretinsă de aceasta de 152.507,42 lei este nedatorată și pe cale de consecință nu trebuia să fie acceptată în Tabelul definitiv al creditorilor. Față de acest aspect, dacă intimata a omis să informeze instanța, esențial pentru dezlegarea pricinii, acest lucru nu poate fi nesancționat de instanța de control judiciar.

Dacă această intimată nu mai este în posesia nici unui titlu de creanță față de recurentă, pretinsul drept fiind anulat irevocabil în anul 2005 de Tribunalul Iași, cum poate fi interpretată înregistrarea din Tabelul definitiv al creditorilor?

b) Nici intimata I nu a informat corect instanța omițând în mod deliberat anumite aspecte:

În perioada iunie 1998 - mai 2000 intimata nu a intervenit în fața autorității publice locale (Primăria I) pentru a stopa actele distructive asupra patrimoniului recurentei:

semnelor de hotar, demolarea unor construcții, ocuparea definitivă a tuturor căilor de acces la sediul administrativ, prin contracte de folosință agricolă cu două persoane fizice, transformarea acestora în concesiuni pentru 49 de ani, fără licitație publică, acte materiale și fapte de împiedicare a funcționării recurentei.

c) Recurenta din anul 2000 nu mai avea venituri, angajați, o activitate economică normală, astfel încât sub nici un motiv intimata nu poate justifica o datorie enormă care nu corespunde realității, de 21.478.843 lei.

Această datorie este în mod clar fictivă și nu trebuia inclusă pe principal fără o minimă verificare. Se pare că eroarea de calcul a intimatei se datorează calculului unui venit ce ar fi rezultat în urma încasării debitorilor recurentei, care însă prin prescripție s-a anulat, iar determinarea obligațiilor reale fiind necesară. Se pare că falimentul recurentei a profitat din plin debitorilor acesteia, care nu au fost impuși în nici un mod de către intimată.

În aceasta situație se impune efectuarea unei compensații între Primăria I și recurentă, urmând ca ulterior a se stabili eventualele diferențe.

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I în motivarea recursului precizează următoarele:

Prin sentința comercială nr. 61/S/5.02.2009, Tribunalul Iași - judecător sindic - a respins contestația formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitorului Agenția Particulari MIî ntocmit de lichidatorul judiciar și a constatat definitiv tabelul creanțelor.

În calitate de creditor bugetar, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Ias olicitat, prin cererea înregistrată cu nr. 36128/6.03.2008, deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitorului Agenția Particulari M I, pentru o creanță de 20.094.860 lei, sens în care au fost depuse la dosarul cauzei și titlurile de creanță aferente.

Urmare a deschiderii procedurii simplificate a insolvenței prin sentința comercială nr. 349/S/3.07.2008 și a notificării primite din partea lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul sindic, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaf ormulat cererea de admitere a creanței, înregistrată cu nr. -/7.08.2008, prin care a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe a sumei de 21.479.032 lei, reprezentând impozite și taxe datorate bugetului consolidat al statului, cerere la care a anexat deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 2566/13.02.2008, 90435/4.08.2008, titlurile executorii ce susțineau creanța și fișa sintetică totală.

Prin adresa nr. 7992/16.09.2008, lichidatorul judiciar desemnat a comunicat că a contestat creanța anunțată de instituția recurentă sub aspectul cuantumului, creanța fiind admisă doar pentru suma de 21.478.843, întrucât pentru diferența de 189 lei nu ar fi fost prezentate documente justificative.

Prin contestația pe care a formulat-o împotriva tabelului preliminar al creanțelor, înregistrată cu nr. -/2.10.2009 (pentru care au fost emise avizele favorabile din partea - Direcția Generală Juridică nr. -/15.10.2008 și -/24.11.2008) a învederat instanței de judecată că suma de 189 lei este compusă din: 42 lei - contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, aferentă titlurilor executorii nr. 3582/10.06.2004, 94/26.01.2006, -/6.01.2007; 7 lei - impozit pe venitul din activități de expertiză contabilă, tehnică, judiciară și extrajudiciară, aferentă titlului executoriu nr. -/6.01.2007; 140 lei - venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, aferentă titlului executoriu nr. 9408/31.10.2007.

Totodată, a arătat că titlurile executorii nr. 3582/10/06.2004 și 94/26.01.2006 au fost depuse la dosarul cauzei odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței și că suma de 189 lei, se regăsește înscrisă în fișa sintetică totală (pe care a depus-o odată cu cererea de admitere a creanței), document ce reprezintă titlu de creanță pentru suma stabilită prin cuprinsul său, așa după cum rezultă din prevederile art. 177 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora, "în vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, vor declara lichidatorilor creanțele existente, la data declarării, în evidența fiscală pe plătitor".

În susținerea contestației, a depus, din nou, titlurile executorii nr. 3582/10.06.2004, 94/26.01.2006, -/6.01.2007; -/6.01.2007; 9408/31.10.2007.

Judecătorul sindic a respins contestația, motivând că instituția recurentă "nu s-a conformat obligației impusă de art. 65. alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit căreia la cererea de admitere a creanței creditorul va anexa documente justificative ale creanței".

Împotriva cererii de deschidere a procedurii, debitorul a formulat contestație, unul din motivele acesteia fiind că Administrația Finanțelor Publice a municipiului I nu ar fi deținut o creanță certă, lichidă și exigibilă. Prin sentința comercială nr. 349/S/3.07.2008, Tribunalul Iași - judecător sindic - a respins contestația debitorului, reținând că sunt îndeplinite condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 730/28.11.2008 a Curții de APEL IAȘI, care a respins recursul debitorului.

Rezultă din aceste aspecte că suma anunțată la deschiderea procedurii, respectiv 20.094.860 lei, era certă, fiind dovedită cu documentele depuse în susținerea acțiunii. După deschiderea procedurii insolvenței, prin cererea de admitere a creanței nr. -/7.08.2008 nu a făcut decât să anunțe creanța suplimentară calculată pentru perioada 6.03.2008 (data depunerii cererii de deschidere a procedurii) 3.07.2008 (data deschiderii procedurii insolvenței), ca urmare a emiterii deciziei nr. 90435/4.08.2008 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale.

Atât timp cât debitorul nu a formulat contestație împotriva creanței anunțate de recurentă, consideră că lichidatorul judiciar nu era în măsură să înscrie în tabelul preliminar doar o parte a acestei creanțe.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. 2, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să solicite acele documente suplimentare pe care a susținut că nu le-a primit. În loc să colaboreze cu creditorul majoritar, însă lichidatorul judiciar a înțeles să procedeze direct la întocmirea tabelului de creanțe, cu înscrierea parțială a creanței anunțate de instituția recurentă încălcând în acest fel și dispozițiile art. 66 alin. 2, potrivit cărora nu sunt supuse verificării creanțele bugetare rezultând din titluri executorii necontestate. Ori, titlurile executorii pe creanța de 189 lei nu au fost contestate de debitor.

Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of în recursul formulat precizează următoarele:

Contestația împotriva ui preliminar de creanțe a fost formulată în temeiul art. 73 (1) din Legea nr. 85/2006 și depusă la Tribunalul Iași în termenul prevăzut de art. 73 (2) din Legea nr. 85/2006.

Modul de formulare și soluționare a contestațiilor împotriva tabelului preliminar este prevăzut de art. 73 din Legea 85/2006 care arată că:

(1) Debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe.

(2) Contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanțe atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.

(3) La termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul-sindic va soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestațiile, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, creanțele, în mod provizoriu, la masa credală, atât în ceea ce privește deliberările, cât și repartițiile.

Interpretând prevederile alin. 2 și 3 ale art. 73, apreciază că termenul pentru soluționarea eventualelor contestații coincide cu termenul pentru definitivarea tabelului astfel încât contestația trebuie depusă în temeiul alin. 2 cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului și, respectiv, pentru soluționarea eventualelor contestații.

Cum termenul din 16.10.2008 a fost stabilit pentru soluționarea eventualelor contestații, apreciază că Banca Românească a depus în termen contestația împotriva ui preliminar, fapt pentru care solicită admiterea ei așa cum a fost formulată.

Pe fondul contestației recurenta arată că:

1) În fapt, Agenția Particulari M- a beneficiat din partea Băncii Romanești Sucursala I de un credit pe termen de 6 luni în suma de 300.000.000 ROL (30.000 RON) acordat pentru desfășurarea activității curente a firmei în baza Contractului de credit bancar nr. 307/21.11.1997.

Creanța Băncii a fost garantată prin constituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului "construcție cu destinație de locuință și teren aferent în suprafață de 242 ", situat în I,- C, proprietatea Agenția Particulari M- cu privire la care a fost încheiat Contractul de ipotecă autentificat de sub nr. 8802/18.11.1997, transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Iași sub nr. 8401/18.11.1997.

Ca urmare a anularii actelor de executare asupra imobilului sus-indicat, a devenit operabil principiul restabilirii situației anterioare, caz în care dreptul de ipotecă s-a menținut în favoarea unității, având posibilitatea de a urmări imobilul în mâna oricui s-ar afla, conform art. 1746 Cod civ.

Calitatea de creditor ipotecar a fost dobândită de Banca Românească la data de 18.11.1997 în momentul autentificării și transcrierii contractului de ipotecă și subzistă și astăzi, deoarece ipoteca nu a fost anulată și nici radiată, fapt care conferă unității dreptul de a fi înscrisă în tabelul de creanțe ca titular al unei creanțe garantate corespunzător ordinii de prioritate stabilită de art. 121 alin. 1. pct. 2 din Legea nr. 85/2006.

Față de acest aspect, consideră că preliminar a fost întocmit de lichidatorul judiciar fără a respecta prevederile art. 72 din Legea nr. 58/2006, fapt pentru care solicită să se dispună înscrierea unității la masa credală a debitoarei în calitate de creditor garantat cu suma de 152.878,92 RON, înscrierea cuprinzând întreg capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile aferente Contractului de credit bancar nr. 307/21.11.1997 constând în:

- credit restant: 30.000,00 RON

- dobânzi restante: 26.051,67 RON

- dobânzi penalizatoare (creanțe atașate): 96.455,75 RON

- cheltuieli de judecata / urmărire / executare: 371,50 RON

Potrivit clauzelor contractuale de la art. 3.1. la data încheierii contractului dobânda datorată pentru plafonul de lucru (creditul) pus la dispoziție era "de 70% pe an, revizuibilă, după caz, funcție de politica dobânzilor practicate de Banca Românească "

De asemenea Banca, conform clauzelor de la art. 3.3, este îndreptățită să calculeze și să perceapă dobânzi penalizatoare "de 140% peste nivelul prevăzut la art. 3.1"

Debitoarea datorează Băncii și cheltuieli de judecată (în cuantumul sus-indicat) aferente demersurilor și procedurilor legale de urmărire și / sau executare întreprinse în vederea recuperării debitului.

Sumele de mai sus sunt certe, lichide și exigibile și rezultă din titlul executor reprezentat de Contractul de credit bancar nr. 307/21.11.1997 și sunt evidențiate în "Situația Clientului" anexată la cererea de admitere a creanței.

2) Totodată, așa cum indicat prin cererea de admitere creanței, solicită admiterea provizorie a creanței în suma de 92.300,00 RON reprezentând "pretenții bănești".

Această sumă face parte integrantă din debitul aferent Contractului de credit bancar nr. 307/21.11.1997 datorat de debitoarea Agenția Particulari M-

Despre existența acestei creanțe a adus la cunoștința instanței și a lichidatorului judiciar prin cererea de admitere a creanței din 18.08.2008, astfel încât lichidatorul judiciar să aibă posibilitatea verificării și apreciază că acesta trebuia să includă creanța în mod provizoriu în preliminar.

Dreptul de creanță pe care unitatea îl are împotriva debitoarei Agenția Particulari M- cu privire la această sumă îndeplinește condițiile de admitere prevăzute de art. 64 din Legea nr. 85/2006 și izvorăște din sentința civila nr. 8762/29.07.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, modificată prin Decizia nr. 287/10.02.2009 a Tribunalului Iași, irevocabilă.

Așa cum rezultă din Certificatul nr- emis de Tribunalul Iași la data de 19.02.2009, prin Decizia nr. 287/10.02.2009 instanța de recurs s-a pronunțat în sensul că obligă unitatea să plătească reclamantului suma de 92300 lei reprezentând preț plătit conform actului de adjudecare din 23.08.2004 în dosarul de executare 4/2004 al Băncii - Sucursala I".

Cu privire la suma de 92300 lei, precizează următoarele:

- suma a fost achitată de adjudecatarul cu titlu de preț pentru imobilul ipotecat în favoarea Băncii, indicat mai sus;

- suma a fost încasată de Bancă în contul debitului aferent Contractului de credit bancar nr. 307/21.11.1997 datorat de debitoarea Agenția Particulari M-;

- ca urmare a deciziei nr. 287/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, unitatea a fost obligată să restituie adjudecatarului suma de 92300 lei.

Față de această ultimă soluție pronunțată de instanță, apreciază că - în măsura în care vor plați reclamantului suma de mai sus - unitatea va trebui să actualizeze în mod corespunzător valoarea debitului datorat de debitoarea Agenția Particulari M- conform Contractul de credit bancar nr. 307/21.11.1997, Banca având într-o astfel de situație dreptul de a acționa împotriva debitoarei Agenția Particulari M- în vederea recuperării acestei sume.

Solicitarea recurentei de înscriere provizorie cu suma de 92.300 RON este întemeiată, având în vedere că această sumă reprezintă o creanță nescadentă, aflată sub condiție, fapt pentru care consideră că se impune înscrierea provizorie a unității în de creanțe, conform art. 64 (4) din Legea nr. 85/2006, în calitate de creditor care deține creanțe nescadente sau sub condiție îndreptățit să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de lege.

În cauză au depus întâmpinare Asociația Particulari M, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of precum și lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I

În întâmpinarea formulată Asociația Particulari M precizează că nu este de acord cu sumele solicitate de către cele două creditoare și din această cauză solicită casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare instanței de fond pentru a se face lumină cu privire la starea conflictuală existentă între Asociație și Statul Român, din vina exclusivă a unor funcționari publici, care au emis titluri de stat fără nici un temei legal asupra unor handicapați care s-au achitat în mod corect de obligația profesională și nu și-au primit drepturile legale de la stat.

Prin întâmpinarea pe care a formulat-o lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursurilor declarate de Banca Românească A și Administrația Finanțelor Publice I ca nefondate precizând că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I nu a depus titlurile pentru suma de 189 lei iar Banca Românească nu a formulat contestația în termen.

Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nelegal și neîntemeiat a recursului declarat de Agenția Particulari împotriva sentinței comercială nr. 61 S/ 5.02.2009.

Totodată a invocat excepția netimbrării cererii de recurs, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al persoanei care în numele societății Agenția Particulari M a formulat cerere de recurs, lipsa menționării în cererea de recurs a numelui și calității persoanei care, în numele societății, a formulat și semnat cererea de recurs și excepția lipsei calității procesual active a Agenția Particulari M L, societate aflată în insolvență, în promovarea prezentului recurs.

Prin întâmpinarea pe care a formulat-o Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iaa rătat următoarele:

Prin sentința comercială nr. 61/S/5.02.2009, Tribunalul Iași - judecător sindic - a respins contestațiile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Banca Românească împotriva tabelului preliminar al creanțelor și a constatat definitiv acest tabel, așa cum a fost el întocmit de lichidatorul judiciar desemnat.

Sentința comercială nr. 349/S/3.07.2008, prin care judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei Agenția Particulari M I, a fixat și un termen limită (2.10.2008) pentru înregistrarea eventualelor contestații împotriva tabelului preliminar al creanțelor. Deși avea cunoștință despre această sentință (împotriva căreia a formulat recurs, precum și o cerere de revizuire a deciziei nr. 730/28.11.2008 prin care Curții de APEL IAȘIa soluționat recursul împotriva sentinței comerciale nr. 349/S/3.07.2008), debitoarea nu a înțeles să uzeze de calea contestației prevăzută de art. 73 din legea nr. 85/2006, ci să formuleze un recurs împotriva unei hotărâri prin care judecătorul sindic a soluționat contestațiile celor doi creditori.

1. Raportat la aceste aspecte, consideră ca recursul formulat de "AGENȚIA PARTICULARI M " I este inadmisibil. primi susținerile invocate, pentru prima dată, de recurent în cadrul unei căi de atac, ar echivala, practic, cu prelungirea nejustificată a termenului în care debitoarea putea formula contestație împotriva tabelului preliminar al creditorilor. În plus, instanța de recurs este ținută să verifice dacă judecătorul sindic a soluționat legal și temeinic "cererile" (contestațiile) ridicate în fața primei instanțe, și nicidecum ceva ce nu s-a cerut.

2. Din aceleași considerente, apreciază că debitoarea nici nu are calitate procesuală activă de a formula recurs împotriva sentinței comerciale nr. 61/S/5.02.2009, întrucât nu a fost parte la judecata în fond a celor două contestații, astfel încât Curtea de Apel nu poate primi nici una din susținerile recurentului.

3. De asemenea, solicită ca instanța sa aibă în vedere și faptul că cererea de recurs formulată de "AGENȚIA PARTICULARI M I, "prin reprezentant legal", fără a se indica însă cine este persoana care are această calitate și nici persoana care a semnat recursul. În fața instanței s-a prezentat însă, fostul administrator statutar al debitoarei, care însă, în prezent nu mai are nici o calitate în cadrul societății. Acesta a avut calitatea de asociat unic și administrator cu puteri depline a Agenția Particulari M I de la înființarea societății și până la data de 8.03.2005, când prin încheierea nr. 1362, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași a constatat dizolvarea de drept a societății in baza dispozițiilor Legii nr. 359/2004, fiind numit un lichidator judiciar de către judecătorul delegat la Oficiul Comerțului.

Pentru aceste motive se solicită a se constata că prezentul recurs este nul întrucât a fost introdus și i semnat de o persoană care nu mai are calitatea de reprezentant al debitoarei.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate, Curtea le consideră neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția netimbrării cererii de recurs.

La dosarul cauzei este depus documentul de plată a taxei de timbru pentru cererea de recurs din care reiese că plătitor este Cabinetul de Avocat.

Banca Românească - Membră a Grupului Național Bank of invocă faptul că între societatea recurentă și plătitorul taxei de timbru nu exista încheiat vreun raport juridic.

Atâta timp cât la dosarul cauzei exista dovada achitării taxelor judiciare de timbru Curtea apreciază că nu poate fi admisă excepția netimbrării cererii de recurs.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant legal al persoanei care în numele societății Agenția Particulari M, societate aflată în procedura de insolvență, a formulat cererea de recurs.

Recurenta invocă faptul că debitoarea a intrat în faliment și din acel moment poate fi reprezentată doar de către lichidator.

Este adevărat că debitoarea, după începerea procedurii falimentului, pierde dreptul de administrare, dar acționarii pot desemna un administrator special care potrivit prevederilor art. 18 au posibilitatea să formuleze contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege.

Având în vedere această prevedere legală va respinge și această excepție.

Recurenta a mai invocat și faptul că în cererea de recurs nu se precizează numele și calitatea persoanei care în numele societății a formulat, a semnat și a stampilat cererea de recurs.

Cererea de recurs este formulată de Agenția Particulari prin reprezentantul său legal și este și stampilată.

În aceste condiții recursul nu poate fi declarat nul.

Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of precum și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I au mai invocat faptul că debitorii nu au calitatea procesuală activă de a formula cerere, întrucât nu au fost parte la judecata în fond a celor două contestații.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, debitorul poate să facă recurs la sentința prin care s-a constatat definitiv tabelul creanțelor atâta timp cât conținutul acestui tabel îl nemulțumește chiar dacă nu a fost parte la judecata în fond a contestațiilor formulate la tabelul preliminar de către alte părți. Pe cale de consecință, va respinge și această excepție.

În ceea ce privește fondul cauzei, analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iaa rătat că a depus documentele justificative și pentru suma de 189 lei, sumă cu care i-a fost diminuată creanța declarată în procedură, enumerând titlurile executorii în care este cuprinsă această sumă.

Verificând actele și lucrările dosarului, curtea constată că titlurile executorii despre care face vorbire recurenta nu au fost depuse la dosarul cauzei.

În aceste condiții judecătorul sindic în mod corect a diminuat creanța recurentei cu suma de 189 lei.

Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of consideră că a formulat contestația la tabelul preliminar în termen, calculând termenul de la data comunicării tabelului preliminar, și nu de la data fixată de judecătorul sindic.

În cauză, termenul pentru depunerea contestațiilor a fost stabilit prin sentința de deschidere a procedurii la data de 2.10.2008 iar contestația recurentei a fost depusă la data de 7.10.2008.

Formularea de către creditor a unei contestații împotriva tabelului preliminar întocmit de lichidatorul judiciar cu încălcarea termenului la care se referă art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atrage respingerea sa ca tardivă, indiferent de momentul comunicării tabelului preliminar creditorului întrucât legea leagă în mod expres termenul de depunere a contestațiilor de termenul stabilit în acest sens prin hotărârea de deschidere a procedurii, interpretarea prevederilor art. 73 alin. 2 și 3 de către recurentă cum că termenul stabilit pentru soluționarea eventualelor contestații coincide cu termenul pentru definitivarea tabelului nu poate fi primită.

În recursul formulat Agenția Particulari M precizează că sumele stabilite cu titlu de creanțe sunt nejustificate solicitând verificări și lămuriri suplimentare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că aceste creanțe au fost verificate, acestea întrunind condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi menționate în tabelul definitiv al creanțelor.

Față de cele mai sus expuse, Curtea constată legală și temeinică hotărârea judecătorului sindic, criticile formulate de recurenți nefiind fondate așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursurile declarate de Banca Românească Membră a Grupului Național Bank of - Sucursala I, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și Agenția Particulari M urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția netimbrării cererii de recurs de către Agenția Particulari M; excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a Agenția Particulari M și excepția lipsei calității procesual active a Agenția Particulari M, invocate de recurenta-intimată Banca Românească Membră a Grupului National Bank of, prin sucursala

Respinge excepția lipsei calității procesual active a Agenția Particulari M invocată de recurenta intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Respinge recursurile formulate de recurenții intimați Banca Românească - Membru a Grupului National Bank Of - Sucursala I, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și recurentul debitor Agenția Particulari M împotriva sentinței comerciale nr. 61/S/5.02.2009 a Tribunalului Iași, Secția Comercială Faliment - judecător sindic, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

24.10.2009

Tribunalul Vaslui

Jud. sindic

Președinte:Geta Sandu
Judecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu

← Practica judiciara insolventa. Decizia 972/2008. Curtea de Apel...		Practica judiciara insolventa. Decizia 448/2009. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Practica judiciara insolventa. Decizia 1158/2009. Curtea de Apel Iasi