Practica judiciara insolventa. Decizia 1164/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1164
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I și pe intimat " ", lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " ", intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței RĂSPUNDERE, recurs declarat împotriva sentinței nr. 141/S din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura viciată cu intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este le primul termen de judecată, formulat în termen, motivat iar dovada îndeplinirii procedurii de citare a intimatei s-a întors cu mențiunea "destinatara nu locuiește la adresa indicată".
Având în vedere că procedura este viciată cu intimata pe care nu o privește sentința de la fond, instanța constată procedura completă.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 141/S/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic s-a admis în parte acțiunea în răspundere personală formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și s-a dispus obligarea pârâtei să plătească pasivul neacoperit al debitoarei, pasiv care rezultă din tabelul definitiv. Totodată s- respins acțiunea formulată de același creditor în contradictoriu cu pârâta și s-a aprobat raportul final, dispunându-se închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând acțiunea în răspundere personală prin prisma probelor administrate în cauză,aceasta se dovedește a fi întemeiată doar în ceea ce o privește pe pârâta, urmând a fi admisă pentru următoarele considerentele:
Conform relațiilor primite de la Registrul Comerțului ( 15), administrarea societății aparținea celor două pârâte, care erau și asociate.
În fapt, așa cum se desprinde concluzia din actele dosarului, societatea a fost administrată de pârâta, întrucât cealaltă pârâtă nu avea cunoștință că figurează în societate ca asociată sau administrator, de altfel această ultimă calitate nici nu o putea avea la data înființării societății întrucât avea doar 9 ani, deci nu avea capacitate de exercițiu nici măcar restrânsă.
Pentru aceste motive, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta va fi respinsă.
Relativ la pârâta,
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică, să fie suportată de către membrii organelor de conducere (administratori, directori, cenzori), care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență,prin una din faptele expres enumerate la lit. a-g.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv raportul lichidatorului judiciar se constată că administratoarea - pârâtă nu prezentat actele financiar contabile ale societății debitoare așa cum impune art. 35 din Legea 85/2006, de unde se desprinde concluzia că pârâta, care avea obligații clare impuse de art.73 alin. 1 lit. c și e din Lg.31/1990, nu a ținut o contabilitate legală a societății debitoare, fapta sa fiind sancționată de dispozițiile art.138, lit. d din legea insolvenței.
De asemenea, se prezumă că pârâta a folosit în interes propriu suma de 73.440.000 ROL primită de debitoare ca subvenție agricolă (sentința 275/2005 - 176. dosar), din moment ce nu a justificat cu acte contabile folosirea acestei sume, astfel că această faptă este sancționată de art. 138 lit. din Legea 85/2006.
Ca efect al admiterii cererii, pârâta-administrator a fost obligată să suporte din averea proprie, pasivul firmei falite.
Constatându-se că debitorul nu deține bunuri care să justifice continuarea procedurii, a fost admisă propunerea lichidatorului judiciar și în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii cu consecința radierii debitorului din registrele persoanelor juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului criticând- în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de antrenare a răspunderii personale a pârâtei .
Recurenta a susținut că ambele pârâte au avut calitatea de asociați și administratori la din data de 10.12.2003, fiind răspunzătoare pentru administrarea defectuoasă a societății după această dată.
În opinia recurentei nu interesează vârsta pârâtei (fostă ) la data înființării societății, ci la data preluării funcției de administrator (10.12.2003).
Nu poate fi reținută în cauză susținerea potrivit căreia această pârâtă nu ar fi avut cunoștință de calitatea sa de asociat sau administrator atât pentru faptul că nu a fost probată, cât și deoarece, chiar dacă această situație ar fi reală, pârâta s- aflat în culpă datorită pasivității sale.
Recurenta a invocat în drept prevederile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 potrivit cu care faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice atrag răspunderea personală a celui care le-a săvârșit dar și dispozițiile referitoare la raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare (art. 72 din Legea nr. 31/1990) ce face trimitere la mandat.
A mai susținut recurenta că în cauză a fost demonstrată, față de ambii administratori, întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la răspunderea civilă și că obligarea organelor de conducere la plata pasivului reprezintă singura posibilitate a statutului de a-și recupera creanțele.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Deși legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanța reține că prezentul recurs vizează respingerea cererii de antrenare a răspunderii personale a pârâtei, în condițiile în care cererea de antrenare a răspunderii, formulată de creditor, a fost admisă doar în ceea ce o privește pe pârâta.
Articolul 138 din Legea nr. 85/2006 impune, pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului persoană juridică, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită, care trebuie să se încadreze între cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Raportat la condiția referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite enumerate de lege, Curtea constată că, deși creditoarea a solicitat atragerea în solidar a răspunderii celor două pârâte, nu a făcut dovada faptului că pârâta a condus în fapt societatea și astfel ar fi săvârșit vreuna din faptele ilicite imputate.
Instanța reține faptul că intimata, în vârstă de 9 ani la data înființării societății, a devenit asociat și administrator al societății debitoare la vârsta de 18 ani, respectiv la data de 10.12.2003, fără a exercita în fapt atribuțiile date prin lege în competența sa.
Acest aspect rezultă atât din constatările făcute de organele de control ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, cuprinsă în procesul - verbal din 19.12.2006 (filele 142-143 dosar) cât și din raportul privind închiderea procedurii întocmit de lichidatorul judiciar.
Instanța nu poate primi susținerea recurentei referitoare la faptul că intimata trebuie să răspundă patrimonial pentru pasivitatea de care a dat dovadă întrucât nici creditorul și nici lichidatorul judiciar nu au constatat săvârșirea de către vreunei fapte ilicite și cu atât mai puțin întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute în mod expres pentru atragerea răspunderii personale arătate mai sus.
În acest context, nici prevederile Legii nr. 31/1990 și nici cele ale legii insolvenței referitoare la suportarea pasivului nu sunt aplicabile.
Instanța constată întemeiată critica recurentei referitoare la irelevanța vârstei intimatei la momentul înființării societății, aceasta constituind însă un element de fapt care, coroborat cu constatările făcute de organele de control și cu concluziile raportului lichidatorului judiciar, conturează situația de fapt privitoare la această intimată.
Urmează ca instanța să respingă recursul creditoarei și să mențină hotărârea recurată, conform dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 141/S/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
2 ex. /16.10.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 894/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1370/2009. Curtea de... → |
|---|
