Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 102/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 102/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.1462 pronunțată la data de 10.06.2009 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa recurentei-creditoare DGFP M, a celor 27 intimați-creditori și a intimatei-debitoare SC SRL prin lichidator judiciar General Consult Târgu-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, ar recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1462 din 10 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a admis propunerea lichidatorului judiciar General Consult și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SRL Târgu-M, în temeiul prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, constatând că în patrimoniul debitoarei falite nu mai există bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare judiciară, descărcând lichidatorul judiciar de îndatoriri și responsabilități și dispunând radierea firmei din evidențele ORC.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut pe larg considerațiunile procesuale și de fapt precum și cele juridice, în esență relevant fiind că au fost parcurse toate etapele procesului, sumele obținute din valorificarea bunurilor debitoarei fiind distribuite, la fel și suma pe care administratorul statutar, căruia i s-a angajat răspunderea personală, a achitat-o în contul de faliment. Lichidatorul judiciar, așa cum a reținut în considerente judecătorul sindic, a gestionat creanța falitei în contra debitorului ei în sumă de 331.450,39 lei în sensul că a stins-o parțial prin plata sumei de 20.000 lei iar prin procesul verbal nr. 532 din 17 martie 2008 acesta a declarat că înțelege să fie operată compensarea creanței sale în contra falitei, reprezentând drepturi salariale în valoare de 30.575,99 lei. Astfel, creanța falitei în contra fostului ei administrator statutar s-a diminuat până la limita sumei de 280.874,40 lei pentru care au fost continuate formele de executare silită, debitorul urmărit achitând suma de 1.206,33 lei.
Executorul judecătoresc a informat că procedura execuțională pornită împotriva numitului va continua, urmând a se încasa lunar, conform dispoziției de poprire, suma de 1.207 lei, sumă ce reprezintă 1/3 din veniturile fostului administrator statutar al falitei. Fiind vorba despre o creanță de 280.874,40 lei, stingerea ei s-ar putea face în modalitatea prezentată în aproximativ 20 de ani, motiv pentru care s-a considerat oportună de către lichidatorul judiciar, formularea cererii de închidere a procedurii, în condițiile în care averea falitei a fost valorificată în întregime.
Hotărârea judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului debitoarei SRL Târgu-M a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar, motivând că s-a făcut o greșită aplicare a legii (art. 304 cpt. 9 Cod procedură civilă).
Recurenta a citat textul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, susținând că debitoarea nu se află în această situație, deoarece are încă importante obligații față de bugetul de stat, că nu a fost realizat scopul procedurii consacrat de dispozițiile art. 2 iar demersurile făcute în cadrul procedurii de a se identifica și alte surse de venituri ale debitorului, persoană fizică, sunt insuficiente, subliniind că scopul procedurii insolvenței nu este acela de a se crea facilități debitorilor, ci de a se recupera datoriile față de creditori.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat și ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei este nefondat.
Recurenta critică faptul că s-a închis procedura în condițiile în care debitoarea înregistrează încă datorii față de bugetul statului, dar omite faptul că toate bunurile din averea debitoarei au fost valorificate, textul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată este foarte clar în acest sens, închiderea procedurii fiind condiționată doar de distribuirea tuturor fondurilor sau bunurilor din averea debitoarei.
În ceea ce privește angajarea răspunderii fostului administrator statutar, de asemenea, recurenta ignoră toate demersurile făcute în cadrul procedurii pentru a-l determina pe debitor să achite suma datorată în baza sentinței de angajare a răspunderii, apelându-se și la serviciile unui executor judecătoresc ce a început formele legale de executare. Judecătorul sindic a prezentat detaliat toate etapele și demersurile procedurale efectuate în vederea valorificării bunurilor din averea debitoarei și executării silite a sentinței de angajare a răspunderii personale a fostului administrator. Recurenta invocă insuficiența demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar în vederea identificării și a altor surse de venituri, fără însă a indica vreun element concret care să conducă la vreun indiciu în acest sens.
În plus, închiderea procedurii falimentului nu impietează asupra continuării demersurilor de executare silită, cu atât mai mult cu cât au fost începute în cursul procedurii prin intermediul unui executor judecătoresc, devenind incidente prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Față de datele concrete din dosar, închiderea procedurii nu consfințește formalitatea acesteia, așa cum în mod nejustificat susține recurenta, care, de altfel, își bazează recursul doar pe afirmații cu rol de principiu și concepte teoretice, fără legătură cu actele și lucrările dosarului.
În contextul celor arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tîrgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr.1462 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/30ex
jud.fond:
-25.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
