Practica judiciara insolventa. Decizia 1219/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1219/
Ședința publică din 15 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat M, nr.117, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 1074/22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se constată că avocatul recurentului a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, motivarea de împrejurarea că din motive de sănătate nu se poate prezenta la acest termen.
Fiind pusă în discuție cererea de amânare sus-menționată a fost respinsă întrucât nu a fost însoțită de acte doveditoare care să ateste susținerile.
În raport de actele existente la dosar instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1074/22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, dos. nr-, a fost admisă cererea formulată și precizată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâtul Neghiu și, în consecință, a dispus obligarea pârâtului să acopere parte din pasivul debitoarei "" prin plata sumei de 16.300 lei în contul colector.
A dispus respingerea solicitării lichidatorului judiciar de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 06.12.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului, fost administrator statutar al debitoarei, precum și instituirea sechestrului asigurător și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii, motivând că persoana fizică a achiziționat construcții și utilaje conform contractului de vânzare - cumpărare cu nr. 450/a/10.09.1993, încheiat cu " M", bunuri pe care le-a înregistrat, fără forme legale, în contabilitatea debitoarei ca activ, achitând aceste bunuri din disponibilitățile bănești ale debitoarei. Or, aceste bunuri nu figurează, pretinde lichidatorul judiciar, ca aport în natură la capitalul social, cu atât mai mult cu cât de la înființarea societății, dată la care a achitat întreaga sumă prevăzută legal, nu a mai majorat capitalul social și nici nu există un act translativ de proprietate între pârât, ca persoană fizică, și societatea debitoare, prin care aceasta din urmă să fi preluat bunurile. Fapt pentru care lichidatorul judiciar a concluzionat că pârâtul, în calitatea acestuia de administrator statutar, nu a evidențiat în contabilitate bunurile, cu nerespectarea dispozițiilor legale, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, pârâtul arată că bunurile menționate în contractul de vânzare - cumpărare 450/A/10.09.1993 nu au aparținut persoanei juridice, ci pârâtului, valoarea bunurilor fiind achitată în parte din surse proprii, nefiind aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de lit. d ale aceluiași articol.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut, după luarea interogatoriului și pârâtului, că acesta din urmă, anterior constituirii debitoarei, a achiziționat, la prețul de 2.135 lei activul în cauză, compus din atelier mecanic tip secție și utilaje, situat în sat, com., jud. Însă, activul cumpărat prin contractul nr. 450a/10.09.1993 de către pârât ca persoană fizică, a fost înregistrat, potrivit propriilor declarații ale pârâtului și ale fostei contabile a debitoarei, în evidențele contabile ale debitoarei, nefiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de legislația contabilă, fiind astfel întrunite dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d ale Legii nr. 85/2006, culpa evidentă aparținându-i administratorului statutar, pârâtul Neghiu. Mai mult, acest activ a fost achitat din fondurile societății debitoare, deși bunul a fost achiziționat de persoana fizică Neghiu.
Cum valoarea activului a fost stabilită, potrivit raportului de evaluare întocmit de " CONSULT" încă de la 19.04.2005, la suma de 16.300 lei, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar și a obligat pârâtul la a aduce la masa credală a societății debitoare suma de 16.300 lei.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul Neghiu, solicitând ca, prin admiterea recursului să se dispună modificarea sentinței atacate și respingerea cererea de angajare a răspunderii personale formulate de lichidatorul judiciar. Recurentul pretinde că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, motivând că chiar dacă au existat imperfecțiuni în înregistrarea evidenței contabile a debitoarei a activului achiziționat prin contractul 450a/10.09.1993, în mod greșit judecătorul sindic a reținut că nu există acte translative de proprietate a bunurilor, din moment ce putea fi considerat activul ca fiind o donație atipică a pârâtului, ca persoană fizică, către debitoare.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în virtutea principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului "" ( 75 - 76 dos. Trib. Comercial Mureș ), societatea debitoare s-a înființat la data de 28.10.1993, fiind dizolvată la data de 23.03.2005, la data de 23.02.2006 fiind numit lichidator judiciar de judecătorul delegat la Registrul Comerțului.
în cauză a fost, însă, achiziționat de recurent ca persoană fizică, și nu pentru constituirea debitoarei, așa cum rezultă din procesul verbal al licitației din 25.08.1993 ( 113 - 114, dos. Trib. Comercial Mureș ).
Fără a exista un document justificativ, acest activ, după înființarea societății debitoare, a fost trecut în evidența contabilă a acesteia, societatea debitoare achitând ratele stabilite prin procesul verbal din 25.08.1993, deși nu era proprietara acestui activ.
Chiar dacă ar fi existat "imperfecțiuni" în înscrierea în evidența contabilă a acestui activ, după cum chiar recurentul recunoaște, trebuie observat că până la dizolvare, deci într-o perioadă de 12 ani, pârâtul, ca administrator statutar al debitoarei, nu a făcut niciun demers pentru îndreptarea acestor "imperfecțiuni", deși avea această obligație legală ca reprezentant al societății debitoare.
Este evident că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care a dispus în interes propriu, ca persoană fizică, de plățile ratelor activului, în detrimentul debitoarei și, la urma urmei, în detrimentul creditorilor, dar și că a ținut evidența contabilă în necondordanță cu prevederile legale, aspect pe care de altfel îl recunoaște.
Pentru toate acestea, instanța va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Neghiu, domiciliat în comuna, sat M, nr.117, județul M, împotriva Sentinței nr. 1074/22 aprilie 2009 Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 15 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./26.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 47/2010. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 177/2008.... → |
|---|
