Practica judiciara insolventa. Decizia 1244/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1244
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței nr. 32/S din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, cauza a rămas în pronunțare la data de 19 octombrie 2009, când părțile au fost lipsă la acel termen de judecată, instanța, văzând că la dosar s-a solicitat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare. Din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 octombrie 2009 și apoi pentru data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința comercială nr. 32/S/27 ianuarie 2009 fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I, cu sediul în mun. I,-, cod -, jud. I, cod de identificare fiscală RO -, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0120, astfel cum a fost completată, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a foștilor administratori ai debitoarei SC, cu sediul social declarat în mun. I, nr. 23, camera 4, județul I, având număr de ordine în Registrul Comerțului J- și CUI -, cu domiciliul cunoscut în mun. I, B-. - nr. 28, - etaj 7, apartament 25, jud. I, și, cu domiciliul cunoscut în orașul,-, jud. I, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC, cu sediul social declarat în mun. I, nr. 23, camera 4, județul I, având număr de ordine în Registrul Comerțului J- și CUI -.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
A fost aprobat devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I și s-a dispus plata către acesta a sumei de2.645 leidin fondul de lichidare (1.547 lei cheltuieli de procedură și 1.098 lei onorariu).
În temeiul dispozițiilor art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut că cererea promovată de lichidatorul judiciar având ca obiect stabilirea răspunderii personale a fostelor administratore statutare ale debitoarei este neîntemeiată.
Astfel, din reglementarea art. 138 din legea 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social sau o parte a acestuia nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea culpabilă a vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită, cu condiția ca acest prejudiciu să se regăsească în pasivul rămas neacoperit sau ce va rămâne neacoperit la închiderea procedurii.
Răspunderea instituită de dispozițiile art. 138 este o formă specială de răspundere delictuală, derogatorie de la dreptul comun (art. 998-999 din Codul civil), instituită în favoarea debitorului aflat în stare de insolvență, în vederea acoperirii pasivului rămas neacoperit prin lichidare.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să fi determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, elemente care nu pot fi reținute în persoana administratorelor - pârâte și.
Lichidatorul judiciar s-a limitat la a susține prin cererea sa neîndeplinirea unor obligații legale care îi reveneau fiecărui administrator statutar fie în timpul mandatului fie ulterior intrării debitoarei în insolvență, precum cea de recuperare a unor creanțe, de relansare a activității, de declarare a stării de insolvență, fapte conexe de la care acesta trage concluzia săvârșirii unor fapte ce constituie temei al existenței premiselor stabilirii răspunderii materiale speciale, prezumții simple care în afara faptului că nu sunt de natură, prin ele însele, să determine reținerea săvârșirii faptelor incriminate în sarcina pârâtelor, nu sunt determinante pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Astfel, lichidatorul judiciar nu a identificat acte sau fapte juridice pozitive, de natura celor expres prevăzute de art. 138 alin. 1, al căror autor să fi fost pârâtele, ci pe de o parte doar fapte negative generale, ce decurgeau din obligațiile pârâtei de mandatar al debitoarei în calitate de administrator statutar, precum și anumite fapte ce rezultă din rapoartele de inspecție fiscală, care atestă desfășurarea unor activități comerciale sub aparența debitoarei, fără a fi identificate acte sau fapte săvârșite de către pârâte.
Mai mult, ceea ce i se poate imputa administratorului pârât este nedeclararea stării de insolvență în termen, faptă ce ar putea constitui, în condițiile art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, infracțiunea de bancrută simplă, însă nu se încadrează în situațiile limitativ enumerate la alin. 1 al art. 138, și nici nu poate constitui o premisă a ajungerii în stare de insolvență, condiție cumulativă, în condițiile în care starea de insolvență ar fi preexistentă.
De asemenea, lichidatorul judiciar nu a verificat cine sunt semnatarii facturilor reprezentând livrările de mărfuri pentru care au fost calculate debitele și accesoriile TVA și impozitul pe profit la care se face referire în raportul de inspecție fiscală nr. -/06.12.2006, pentru a se putea aprecia dacă astfel de fapte se încadrează în situațiile limitativ enumerate la alin. 1 al art. 138 pentru stabilirea răspunderii personale și dacă îi pot fi imputate administratorului statutar, în condițiile în care sfera persoanelor instituite ca responsabile este mult mai largă, presupunând o administrare în esență în fapt, nu doar scriptică.
Susținerile lichidatorului judiciar referitoare la pasivitatea pârâtei nu sunt de natură a reține în sarcina acesteia că a "dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți"(art. 138 alin. 1 lit. c), în condițiile în care textul normativ impune o acțiune din partea subiectului activ, de continuare a unei anumite activități, fără a declara starea de insolvență, iar cerința esențială este ca acea activitate să fie continuată în interesul său personal.
Mai mult, răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispozițiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și asupra altor acțiuni sau omisiuni ulterioare ivirii stării de insolvență. Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, fie prin reprezentantul său care în procedura insolvenței este lichidatorul judiciar (cum este situația de față), fie prin subrogarea în drepturile sale a unui reprezentant al creditorilor, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Răspunderea administratorului fiind o răspundere mixtă, reclamantul trebuia să dovedească săvârșirea de către pârât a uneia din faptele incriminate limitativ, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel cum rezultau din actul constitutiv și/sau statut, sau a celor legale, situație în care culpa sa era prezumată, sau printr-o acțiune, situație în care culpa trebuia dovedită, fiind vorba despre o răspundere delictuală specială. Însă, chiar și în situația în care s-ar reține neîndeplinirea uneia din obligațiile statutare sau legale, atitudine culpabilă, dacă această atitudine nu se încadrează în una din situațiile enumerate limitativ în art. 138 alin. 1, răspunderea specială nu poate fi antrenată.
În condițiile expuse, s-a impus soluția de respingere a cererii promovată de către reclamant, nefiind probată în sarcina pârâtului vreo activitatea delictuală de natura faptelor enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În condițiile în care debitorul aflat în insolvență, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor și nici nu are disponibil în conturi bancare, procedura este lipsită de obiect, s-a dispus potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de lichidatorul judiciar, au fost încuviințate deconturile depuse de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Împotriva sentinței 32/S/27.01.2009 a judecătorului sindic a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele.
Din actele dosarului, din rapoartele de inspecție, se conturează clar faptul că administratorul-pârât a prejudiciat interesele societății, punând mai presus interesul personal.
Așa cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată, societatea debitoare nu și-a îndeplinit obligațiile financiar-fiscale prevăzute de Legea nr. 82/1991 și nici evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Astfel, din verificarea dosarului fiscal al debitoarei aflat la. Iar ezultat că societatea nu a depus raportările contabile și declarațiile speciale privind obligațiile de plată la bugetul de stat.
Conform datelor din evidența fiscală și dosarul fiscal, obligațiile către bugetul de stat provin din perioada când administrator al societății era. Ca urmare a sesizării Gărzii Financiare, inspectorii din cadrul I au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. -/6.12.2006, prin care au fost calculate debitele și accesoriile pentru și impozit pe profit, pe care firma avea obligația să le calculeze, ca urmare a emiterii unor facturi reprezentând livrări de mărfuri către diverși parteneri. Ca urmare a acestor facturi, organul de control a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 52.314 lei, majorări de întârziere în sumă de 13.549 lei, precum și de plată în cuantum de 62.119 lei, la care s-au calculat majorări în sumă de 39.072 lei și penalități în sumă de 16.089 lei.
Prin același raport de inspecție fiscală, s-a reținut că a închiriat, în baza contractului nr. /11.04.2006 un birou de la, pe care însă nu l-a folosit niciodată.
Aspectele mai sus menționate nu reprezintă "fapte negative generale", așa cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond, ci sunt fapte pozitive, care se încadrează între cele enumerate de art. 139 alin.1.
Mai mult decât atât, în dovedirea susținerilor sale, recurenta menționează și faptul că, prin sentința penală nr. 307/29.10.2008, pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr-, pârâta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Analiza componentei debitului înregistrat la bugetul se stat (impozit pe profit, ), prezentată în rapoartele de inspecție fiscală depuse la dosar, denotă că debitoarea a desfășurat activitate și a obținut venituri, care însă nu au fost destinate achitării datoriilor societății, ci personal al organelor de conducere.
Creanțele creditorilor ar fi fost cu mult diminuate (ori inexistente) dacă administratorii societății și-ar fi îndeplinit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv și, ocupându-se de buna funcționare a societății, ar fi achitat taxele și impozitele. Administratorii pârâți au continuat activitatea deși aceasta conducea la majorarea pasivului societății, așa cum rezultă din actele de control.
Pentru motivele m ai sus arătate, consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. b), c), d) din legea 85/2006, astfel încât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și obligarea pârâtelor și la plata pasivului societății debitoare.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
La termenul de judecată din 06.07.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei I, având în vedere că prin sentința recurată a fost respinsă cererea lichidatorului judiciar formulată în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
Prin răspunsul formulat Ias olicitat respingerea excepției motivat de faptul că recurenta are calitate de creditor bugetar fiind înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei
La termenul de judecată din 19.10.2009, având în vedere și cererea recurentei de judecare a litigiului în lipsă, Curtea a luat în dezbatere și a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei în promovarea acestui litigiu.
In soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, analizata în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 Cod procedură civilă. Curtea reține următoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante in fata instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus in materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă precum și dispozițiile înscrise în art. 295 Cod procedură civilă la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - Curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în aceasta acțiune au avut-o exclusiv lichidatorul judiciar Management Reorganizare și Lichidare I și paratele și.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, să respingă recursul Administrației Finanțelor Publice a municipiului I, formulat împotriva sentinței comerciale nr.32/S/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 32/S din 27 ianuarie 2009 Tribunalului Iași, judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.11.2009
Tribunalul Iași - Judecător Sindic: -
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1122/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1368/2009. Curtea de... → |
|---|
