Practica judiciara insolventa. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
ang. răsp. mat. și înch. proced.
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 130
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea MEF - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 467 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 127/F/2005 din 01.06.2005, creditoarea DGFP Sas olicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC " ART" SRL R, pentru neplata unui debit de 110.251.394 lei, reprezentând datorii la bugetul de stat.
Prin sentința nr. 279 din 10 octombrie 2005, judecătorul sindic al Tribunalului Suceavaa dispus deschiderea procedurii prev. de Lg. nr.64/1995 față de debitoarea SC " ART" SRL R, fiind desemnat administrator judiciar SC " " SRL
Prin încheierea nr.51 din 6februarie 2006, conform art. 106 lit. A și b din Lg.64/1995 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și desemnarea ca lichidator a SC " " SRL
Creditoarea DGFP S, la data de 27 martie 2006 formulat cerere de înscriere a creanței statului împotriva debitoarei de 12.098 lei.
Lichidatorul judiciar, prin raportul final de activitate a arătat că societatea debitoare nu apare cu bunuri mobile sau imobile impozabile, singurul creditor înregistrat fiind DGFP Pentru termenul de judecată din 12 dec.2006, s-a arătat că numiții, și au prezentat documentele financiar contabile și de înființare a societății; că în anul 2005, printr-un act adițional, și au cesionat capitalul lor lui și și în consecință, a constatat că fostul administrator a desfășurat o activitate managerială și financiară neperformantă pentru buna funcționare a societății debitoare; a reiterat concluziile raportului final anterior, privind închiderea procedurii conf. art. 131 al.1 din Lg.85/2006.
Creditoarea, la termenul de judecată din data de 13 martie 2007 formulat cerere de atragere a răspunderii materiale împotriva pârâților și, în calitate de foști asociați la SC " ART" SRL R și obligarea acestora la plata sumei de 12.096 lei, reprezentând datorii către bugetul consolidat al statului.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că nu au fost respectate disp. art.1 al.1 din Lg.82/1991 republicată, art. 26 al.1 privind depunerea situațiilor financiare finale; a invocat disp. art. 138 al.1 lit. d din Lg.85/2006 și că pârâtul a desfășurat o activitate managerială și financiară neperformantă pentru buna funcționare a societății debitoare, fiind evidentă legătura de cauzalitate între comportamentul culpabil al reprezentanților societății și starea de insolvență a acesteia.
Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de atragere a răspunderii materiale în ceea ce-l privește, motivat de faptul că prezența sa la societatea debitoare a fost una pur formală, iar în anul 2002, așa cum rezultă din declarația pe proprie răspundere autentificată la Biroul Notarului Public R, nu s-a implicat în administrarea activității acestei societăți. De asemenea, a arătat că nu a participat la administrarea societății debitoare fiind student în B; că pentru a nu exista probleme în cadrul societății, la data de 29 sept. 2005 s-a retras din calitatea de administrator și asociat al societății.
S-a mai arătat că DGFP S s-a aflat în eroare cu privire la depunerea situațiilor financiare finale pe anul 2003, prin aceea că nu ar fi fost depuse și că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, aspecte ce vin în contradicție cu adresa MFP în care se arată că societatea debitoare a depus bilanțuri și raportări contabile pentru perioadele 1999-2002 și 2003-2005.
Lichidatorul judiciar, la data de 8 mai 2007 întocmit un punct de vedere prin care a arătat că este de acord cu cererea formulată de creditoare, de antrenare a răspunderii materiale a foștilor administratori, întrucât foștii administratori și nu au ținut o contabilitate în conformitate cu prevederile legale.
Prin sentința nr.467 din 2 octombrie 2007 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea de antrenare a răspunderii materiale a foștilor administratori, formulată de DGFP
Totodată, prin aceeași hotărâre s-a aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC " ART" SRL S și radierea acesteia din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, în speță nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între nedepunerea bilanțului pe anul 2003 și starea de insolvență a debitoarei, iar nedepunerea bilanțului pe anul 2006 nu prezintă relevanță, cât timp procedura insolvenței față de debitoare s-a deschis în anul 2006.
S-a mai reținut că, deși lichidatorul judiciar în rapoartele întocmite a arătat că foștii administratori au practicat o activitate managerială neperformantă, acest caz nu este prevăzut de disp. art. 138 din Lg.85/2006 între cele pentru care se poate antrena răspunderea materială.
Cât privește dispoziția de închidere a procedurii falimentului, s-a reținut că societatea nu deține bunuri care să poată fi valorificate, astfel că sunt incidente disp. art. 131 din Lg.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal creditoarea DGFP S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în mod eronat a reținut judecătorul sindic că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între nedepunerea situațiilor financiare anuale și starea de insolvență, întrucât în acest fel s-a creat aparența unei activități economice viabile, deși rezultatele erau nefavorabile; deosebit de aceasta, foștii administratori nu au pus la dispoziția lichidatorului toate actele și documentele contabile, existând astfel prezumția legală că au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și în fine, faptul că deși au desfășurat activitate nu au dispus și plata datoriilor către bugetul statului a dus în mod vădit la încetare de plăți.
Mai arată recurenta că, atâta timp cât nu s-au pus la dispoziția lichidatorului documentele societății debitoare, eronat a reținut judecătorul sindic lipsa oricăror bunuri din patrimoniul debitoarei și a dispus închiderea procedurii falimentului.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar al debitoarei, SC " Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor formulate, ce vizează disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civ. curtea constată neîntemeiat recursul creditoarei DGFP
Temeiul de drept al cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de DGFP S împotriva pârâților și îl constituie disp. art. 138 lit. d din Lg.85/2006.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, răspunderea materială a organelor de conducere poate fi antrenată dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Nedepunerea bilanțurilor contabile la administrația financiară pentru anul 2003 (anul 2006 nefiind relevant în speță, cât timp procedura insolvenței s-a deschis în anul 2005) nu poate însă angaja răspunderea administratorilor, deoarece nu s-a probat că prin această omisiune a fost determinată insolvența, or în lipsa dovezii legale de cauzalitate între faptă și prejudiciu este exclusă orice formă de răspundere civilă delictuală.
Cât privește documentele contabile ale societății, din procesele verbale din data de 06.02.2006, respectiv 02.05.2006, depuse în recurs la 16,17 ds. rezultă că cea mai mare parte a acestora au fost predate lichidatorului judiciar, astfel că nu poate opera prezumția legală a neținerii contabilității conform cu legea, plecând de la acest fapt.
În fine, continuarea activității fără a achita datoriile către bugetul de stat este într-adevăr o activitate managerială neperformantă însă, disp. art. 138 al.1 din Lg.85/2006 nu prevăd între situațiile de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale societății și această ipoteză.
În aceste condiții, tribunalul a reținut corect că în cauză nu există elemente probatorii care să conducă la aplicarea art. 138 al.1 lit. d din Lg.85/2006, acțiunea în răspundere civilă delictuală întemeiată pe acest text având un dublu temei de fapt, starea de insolvență asociată cu săvârșirea uneia din faptele limitativ enumerate de legiuitor, legate între ele de legătura de cauzalitate.
În ce privește dispoziția de închidere a procedurii, curtea apreciază că, lichidatorul judiciar desemnat a făcut demersuri rezonabile în vederea identificării bunurilor din averea debitoarei ce ar putea fi valorificate pentru acoperirea creanțelor, demersuri care însă au rămas fără rezultat (a se vedea răspunsul autorităților de evidență fiscală), iar recurenta nu a produs vreo dovadă în sensul existenței vreunor bunuri susceptibile a fi valorificate și nici nu a indicat ce anume mai trebuia făcut în cauză.
Dată fiind inexistența bunurilor, în mod just judecătorul sindic a dat eficiență disp. art. 131 din Lg.85/2006 și a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Nu în ultimul rând, chiar dacă hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente disp. art. 3041Cod proc. civ. în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 304 Cod proc. civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, nu înseamnă că un recurs omisso medio devine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele ce ar putea fi ridicate din oficiu.
Însă, cum disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civ. în care s-ar putea încadra criticile formulate de recurentă nu sunt incidente în speță și nici nu s-au identificat motive de ordine publică, ce le-ar putea invoca instanța din oficiu conform cu art. 306 al.2 Cod proc. civ. în temeiul art. 312 Cod proc. civ. curtea va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea MEF - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 467 din 2 octombrie 2007 Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. Gh.
Tehnored.MM
2 ex. - 06.02.2008
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 274/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 814/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
