Practica judiciara insolventa. Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1317/COM
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotrivaSentinței civile nr.528/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA DE, județul T - prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, -.A,.13,.3, județ T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea - cu sediul în T,- (incinta ), județul T, având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru lichidatorul judiciar - dl., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform prevederilor art.86 din OUG nr.51/1998 aprobată prin Legea nr.409/2001.
Întrebat fiind, reprezentantul lichidatorului judiciar al intimatei debitoare precizează că nu mai are cereri de formulat, înscrisuri de depus.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de rezolvat, probe de administrat și socotindu-se lămurită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar al intimatei debitoare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin Sentința civilă nr.528 din 27 martie 2009pronunțată de Tribunalului Tulcea judecătorul sindic a respins, în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, cererea privind autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, formulată de AVAS, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată la data de 24.02.2009 pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, creditoarea AVAS a solicitat judecătorului sindic autorizarea comitetului creditorilor de a introduce cererea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al debitoarei SA de, conform art. 138 alin.3 din Legea 85/2006.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare mandatării Comitetului Creditorilor din data de 03.12.2008, prin adresa emisă în data de 22.12.2008, a solicitat autorizarea Comitetului Creditorilor de a introduce o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva foștilor membri ai organelor de conducere al debitoarei, în vederea recuperării pasivului debitoarei, conform tabelului definitiv al creanțelor și, potrivit procesului verbal al ședinței Adunării Creditorilor din 05.11.2008 AVAS Baf ost mandatat să solicite în numele comitetului creditorilor autorizarea Comitetului de a introduce cererea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al debitoarei potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Examinând cererea in raport de actele si lucrările dosarului a reținut judecătorul sindic că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate, întrucât nu este adresată judecătorului sindic de către comitetul creditorilor, ci doar de către unul dintre creditori, AVAS B, iar cu privire la mandatarea acestui creditor pentru introducerea acțiunii, de către comitetul creditorilor și în numele acestora, reclamanta nu a administrat nici o dovadă în acest sens.
Pe de altă parte, lichidatorul judiciar desemnat în cauză T nu a omis să indice în raportul său de activitate referitor la cauzele care au determinat insolvența debitoarei, cine sunt persoanele culpabile de producerea acesteia, și în consecință nu avea nici obligația de a formula vreo acțiune pentru atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor membri ai organelor de conducere ai debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în temeiul art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greșit s-a reținut că AVAS nu a prezentat dovezi privind mandatarea sa de către Comitetul creditorilor;
- instanța de fond nu a considerat necesar să-i pună în vedere lichidatorului să-și completeze raportul, însușindu-și opinia acestuia, în sensul că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art.138 alin.1 din legea insolvenței, cu toate că în cauză există premizele săvârșirii unor fapte de natură să atragă răspunderea patrimonială a foștilor administratori;
- creditorii, printre care și AVAS, au fost prejudiciați în drepturile și interesele lor, întrucât li s-a restrâns dreptul de a întreprinde toate demersurile în vederea recuperării creanțelor deținute și pe calea angajării răspunderii patrimoniale a foștilor angajatori, pe această cale fiind lipsite de eficiență dispozițiile legale referitoare la recuperarea creanțelor în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, având în vedere că procedura se desfășoară în interesul creditorilor și al recuperării creanțelor;
- instanța nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Consideră că debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau neglijență, creditorii nemaiputând-și recupera creanțele.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse în susținerea motivului prevazut de art.304 pct.9 pr.civ. dar și potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului - sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."
Conform procesului verbal nr.322/11.03.2009 încheiat cu ocazia ședinței adunării generale a comitetului creditorilor debitoarei SC SA de, acesta a acordat mandat creditorului AVAS sa solicite judecătorului sindic autorizarea in vederea formulării cererii de atragere a răspunderii administratorului judiciar.
Prin urmare, va fi admisa critica formulata de recurenta urmând sa se constate ca in mod greșit a reținut judecătorul sindic faptul ca nu s-a făcut dovada mandatului.
Referitor la cerința îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru formularea cererii de autorizare, in mod corect judecătorul sindic a constatat ca aceasta nu se verifica.
Prin urmare, trebuia ca lichidatorul judiciar sa constate ca starea de insolvența a fost determinata cel puțin prin una din faptele prevăzute art.138 alin.1 lit.a - g din legea insolvenței si totuși sa omită sa indice persoanele culpabile, ori, deși a indicat si aceste persoane sa omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Or, in raportul de activitate nr.7/18.07.2005 lichidatorul judiciar a arătat ca principalele cauze care au dus la starea de insolvența sunt vânzările forțate a bunurilor si mijloacelor de producție ale societatii efectuate de DGFP T, majorările si penalitățile deosebit de mari, anul agricol slab 1996 1997, slabul management asigurat de conducerea societatii, împuterniciții FPS si FPP II M, Comisia de cenzori, fără însă să rețină săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a - g din legea insolvenței. Mai mult, in ședința publica din 20.03.2009 a precizat in fata judecătorului sindic faptul ca nu exista persoane care sa fie vinovate de starea de insolvența a debitoarei.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul comercialformulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS - cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotrivaSentinței civile nr.528/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA DE, județul T - prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, -.A,.13,.3, județ T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea - cu sediul în T,- (incinta ), județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. sindic:
tehnoredactat dec.jud.- -
2 ex/10.12.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 452/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1508/2009. Curtea de... → |
|---|
