Practica judiciara insolventa. Decizia 1335/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1335/2008
Ședința publică din 03 iunie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de - și împotriva sentinței comerciale nr. 309/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - COM SRL și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Se constată că a fost trimis de către Tribunalul Comercial Cluj, întreg dosarul nr-. S-a depus de către recurentul -, certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.05.2008, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 309 din 14 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Cluj privind procedura insolvenței debitoarei - COM SRL C-, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar desemnat în procedură și drept consecință au fost obligați în solidar pârâții și - la plata pasivului societății debitoare în cuantum de - lei.
Judecătorul sindic a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 alin (1) lit d din Legea nr. 85/2006 față de cei doi pârâți deoarece nu a fost ținută contabilitatea societății în conformitate cu legea ceea ce prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta săvârșită de pârâtul și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor debitoarei.
Este fără relevanță împrejurarea că, societatea nu mai desfășoară activitate începând cu anul 2006 din moment ce nu poate fi verificată activitatea acesteia din lipsa documentelor contabile.
De asemenea, nu s-a putut stabili cu certitudine nici cauzele care au determinat ca societatea să intre în încetare de plăți, ultimul bilanț contabil fiind depus în anul 2004.
Împotriva sentinței au formulat recurs în termenul legal pârâții și.
Primul recurent a solicitat casarea în totalitate a hotărârii și respingerea cererii de angajarea răspunderii personale arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct 7 și 9 Cod procedură civilă.
Susține că în mod greșit judecătorul sindic a concluzionat că el recurentul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ca urmare a nepredării documentelor contabile către lichidator. S-a ignorat împrejurarea că nu a avut posibilitatea să pună la dispoziție documentele contabile deoarece societatea debitoare a fost cesionată numitului care a primit toate actele contabile în calitate de nou asociat al firmei, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la fila 39-40.
În ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții și anume aceea referitoare la cauzarea stării de insolvență a debitoarei, prima instanță ajunge la concluzia că ar exista un atare raport de cauzalitate. Se ignoră însă un element extrem de important și anume împrejurarea că acest raport de cauzalitate nu există. Pentru ca prezumția să fie absolută este necesar ca aceasta să facă parte din categoria prezumțiilor legale ori acest lucru nu poate fi concluzionat. Pe de altă parte, faptele care au cauzat starea de insolvență a societății se raportează exclusiv în perioada 2003-2005 când nu a avut nici o funcție în cadrul societății așa cum rezultă din raportul lichidatorului judiciar aflat la fila 72 din dosar. Acest raport arată cauzele care au condus la falimentul firmei. Singura legătură a sa cu societatea este faptul că la începutul anului 2006 fost împuternicit să conducă societatea întrucât tatăl său pârâtul se afla în detenție la Penitenciarul Gherla. După împuternicirea dată nu a mai desfășurat nici o activitate deoarece și-a dat seama că datoriile sunt uriașe și nu are posibilitatea să le achite.
Recurentul a solicitat casarea hotărârii și respingerea cererii de angajare a răspunderii sale patrimoniale. În motivarea recursului susține că pe tot parcursul procedurii fiind administrator și acționar al societății nu a fost audiat sau citat în cauză decât în momentul în care s-a cerut angajarea răspunderii personale a sa. Datorită mijloacelor financiare nu a putut să-și angajeze apărător iar sumele solicitate de creditor nu sunt reale. Cauzele care au condus la insolvența societății se datorează unor afaceri comerciale eșuate cum ar fi: realizarea unor importuri de carne fără ca prețul acestora să poată fi valorificat, nerespectarea unor termene de livrare a mărfurilor și neachitarea contravalorii produselor livrate. Mai arată că, după arestarea sa societatea nu a avut administrator și în cursul lunii noiembrie-decembrie 2005 formulat o cerere de amânarea executării pedepsei pentru a avea posibilitatea să predea documentele și toate actele care priveau administrarea firmei însă cererea nu i-a fost aprobată fiind arestat la data de 24 ianuarie 2006. De aceea, l-a împuternicit pe fiul său să administreze societatea.
Examinând recursurile, Curtea de apel constată următoarele:
În speță, procedura de insolvență în formă simplificată față de societatea debitoare - COM SRL C-N s-a deschis, prin sentința comercială nr. 755 din 12 februarie 2007.
Din conținutul raportului efectuat de lichidatorul judiciar desemnat în procedură aflat la fila 72 din dosarul de fond coroborat cu înscrisurile aflate la fila 40-42 din același dosar rezultă că, la data de 13 martie 2007 cei doi asociați ai societății debitoare în persoana numiților și recurentul de rândul II din prezenta cauză și-au cesionat părțile lor sociale asociatului care a dobândit și calitatea de administrator statutar, cesiune ce a fost operată la ORC C sub nr. 1864/13 martie 2007. Din același raport al lichidatorului judiciar rezultă că fostul administrator al societății debitoare se află în executarea unei pedepse privative de libertate, că societatea nu mai desfășoară activitate începând cu anul 2006 și că documentele contabile ale acesteia au fost prezentate de către recurentul fiul celui de-al doilea recurent, documente care atestă că ultimul bilanț contabil este din anul 2004. Acesta este și motivul pentru care lichidatorul judiciar a precizat că nu se află în posesia nici unui fel de document. Se precizează în același raport că societatea debitoare nu a mai ținut contabilitatea începând cu anul 2005 ultimele balanțe fiind din luna septembrie a anului 2005. În ce privesc cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a societății debitoare lichidatorul judiciar precizează (fila 77) că, cauza principală a încetării activității debitorului a fost ridicarea autorizației sanitar-veterinare de funcționare a abatorului (carmangerie și fabrică de mezeluri) în urmă cu aproximativ 2 ani. Debitoarea nu a reușit să asigure nivelul tehnologic și de igienă pentru a se ridica la pragul exigențelor sanitar-veterinare, iar finanțarea activității din credite bancare a dus la diminuarea drastică a profitului din exploatare deoarece peste 70 % din profitul obținut din activitatea de bază a fost acoperit de plata dobânzilor bancare.Deși concluziile lichidatorului judiciar cu privire la încetarea de plăți a societății debitoare sunt cele arătate mai sus, ulterior acesta a formulat cerere pentru angajarea răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți recurenți (fila 105) în persoana fostului administrator statutar și al fiului acestuia în calitate de mandatar al primului începând cu data de 26 ianuarie 2006. Soluționând cauza judecătorul sindic s-a mărginit doar să enumere dispozițiile art. 138 alin (1) lit d din Legea nr. 85/2006 și să stabilească în termeni generali condițiile de admisibilitate a angajării răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți fără însă să stabilească în concret raportul de cauzalitate între faptele eventuale ilicite ale acestora și prejudiciul produs, cu atât mai mult cu cât din toate documentele atașate dosarului cauzei rezultă că societatea nu mai desfășoară activitate din anul 2004 iar lichidatorul judiciar a evidențiat cauzele și împrejurările care au condus la starea de încetare de plăți a societății debitoare. Pe de altă parte deși aceleași acte atașate dosarului stabilesc că pârâtul nu mai are calitatea de administrator și că noul administrator al societății debitoare este nu s-a făcut nici un fel de analiză a acestui aspect. Nu este motivată nici considerația pentru care a fost angajată răspunderea patrimonială a pârâtului fiul recurentului, care nu a avut nici o calitate în societatea debitoare.
În esență, reținând că hotărârea judecătorului sindic cuprinde doar generalități nefiind argumentată în mod judicios pe probele existente dosarului recursurile formulate de cei doi recurenți urmează a fi admise în baza art. 304 pct 7 Cod procedură civilă, sentința atacată va fi casată și se va trimite cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de și împotriva sentinței comerciale nr. 309 din 14.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./13.06.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 97/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 35/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
