Practica judiciara insolventa. Decizia 1348/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1348
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 3: Stoicescu
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul, administrator al SC SRL, domiciliat în Râmnicu S,-, județul B, împotriva sentinței nr.570 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu lichidatorul - pentru debitoarea SC SRL, cu sediul în B, str.-,. 2.. 2, județul B și creditoareaFINANȚELOR PUBLICE R, cu sediul în Râmnicu S,-, județul.
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, potrivit chitanței nr.- din 21.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât reprezentat de mandatar, lipsă fiind intimata-lichidator judiciar -pentru debitoarea SC SRL și intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Râmnicu
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, mandatarul recurentului arată că nu are studii juridice, de asemenea, nu are înscrisuri noi de depus la dosar, dar solicită să fie audiată șefa creanțelor bugetare; în continuare, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea în temeiul art.156 pr.civilă, respinge cererea formulată de mandatarul recurentului pentru lipsă de apărare, ca fiind neîntemeiată, întrucât, în cauză, s-a mai acordat un termen la solicitarea acestuia, astfel că apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentului, solicită admiterea recursului potrivit motivelor formulate. Depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, lichidatorul a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL.
În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că debitoarea SC SRL a fost dizolvată de drept, în condițiile art.237 alin.(1) din Legea nr.31/ 1990, dizolvarea fiind constatată prin Încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, cu nr.30463 din 8 februarie 2007.
Prin Sentința nr.95 din 19 ianuarie 2009 fost admisă cererea debitorului, reprezentat de lichidator și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului. A fost numit lichidator judiciar și s-au dispus și celelalte măsuri specifice.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 570 din 19 mai 2009, a admis cererea lichidatorului judiciar, a obligat administratorul la plata întregului pasiv al debitorului, în sumă de 5 686 lei, datorată Râmnicu-S, în condițiile art. 138 alin (1) lit.c) și d) din Legea privind procedura insolvenței; în baza art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, de asemenea, a dispus radierea debitorului din registrul comerțului unde a fost înregistrat sub nr. J -; în temeiul art. 136 din legea privind procedura insolvenței, a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; a dispus plata către lichidatorul judiciar, din fondul de lichidare, a sumei de 1 800 lei, reprezentând onorariul cuvenit acestuia pentru perioada 19 ianuarie 2009 - 19 mai 2009; în temeiul art. 135 din legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea sentinței debitorului, tuturor creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice B și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere,precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din actele și lucrările dosarului, precum și rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, rezultă că debitoarea înregistrează creanțe totale în sumă de 5 686 lei datorate Râmnicu-S, neavând însă de încasat debite. De asemenea, societatea comercială debitoare nu a mai funcționat din anul 2004, nu deține bunuri mobile ori imobile din vânzarea cărora să poată fi satisfăcută creanța și nici lichidități spre a fi folosite în acest scop.
S-a mai reținut că la data de 17 martie 2009, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii administratorului, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr.85/2006, întrucât nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale și a dispus continuarea activității societății, deși aceasta ducea în mod vădit la insolvență.
Totodată, lichidatorul judiciar a arătat că, prin refuzul de a pune la dispoziția sa evidența contabilă, lista cu bunurile societății și celelalte informații care să ateste situația financiară a debitorului la momentul deschiderii procedurii, pârâtul a făcut să dispară unele documente, iar la data de 14 aprilie 2009, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei Raportul final și a propus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, în condițiile art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâtul a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii de atragere a răspunderii, susținând că ar fi victima organelor fiscale, care l-au evacuat din spațiul pe care îl deținea.
Împotriva sentinței a declarat recurs ârâtul p., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, acesta învederează că cererea de antrenare a răspunderii nu este întemeiată în drept, astfel că, neplata obligațiilor de către debitor nu se regăsește ca temei de fapt al răspunderii în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, caracterul delictual al acestui gen de răspundere atrage incidența prevederilor art.998-999 cod civil sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, condițiile speciale fiind legate de aprecierea culpei, existența unei fapte ilicite, existența legăturii de cauzalitate dintre acestea și existența unui prejudiciu, iar în cauza dedusă judecății răspunderea este delictuală și trebuie dovedită, motivează recurentul.
Mai arată acesta că simpla enumerare a faptei, fără a analiza cele patru condiții, coroborate cu art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate conduce la admisibilitatea unei astfel de cereri, iar creditorii trebuie să probeze fapta sa omisivă sau comisivă, sarcina probei revenind acestora în baza art. 129 Cod procedură civilă.
Intimata a municipiului Râmnicu Saf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și arătând în esență că debitoarea nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar evidența contabilă, lista cu bunurile societății, precum și celelalte informații, făcând să dispară unele documente ale societății.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit documentelor de la dosarul de fond, debitoarea nu a înțeles să depună documentele financiar-contabile necesare întocmirii raportului și nici celelalte documente prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006.
Conform art. 28 din Legea nr.82/1991 a contabilității, debitorul are obligația să conducă și să-și organizeze contabilitatea proprie, iar împrejurarea că acesta nu a înțeles să depună documentele solicitate de lichidator, deși era obligat de lege, conduce la concluzia că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, evitând efectuarea unui control asupra modului în care a gestionat societatea.
De asemenea, acesta a dispus continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la starea de insolvență.
În atare situație, atâta timp cât, debitoarea nu a înțeles să pună la dispoziția lichidatorului documentele financiar-contabile și a continuat să desfășoare activitate, deși plățile nu le putea efectua, în mod legal judecătorul sindic a dispus aplicarea art. 138 (1) lit.c și d din Legea nr.85/2006 privind insolvența și a procedat la atragerea răspunderii administratorului pentru plata pasivului în sumă de 5.686 lei.
Așadar, săvârșirea acestor fapte ilicite, privite în contextul stării de insolvență a debitoarei conduc la vinovăția administratorului și implicit la atragerea răspunderii sale pentru pasivul debitoarei în sumă de 5686 lei.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312(1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, administrator al SC SRL, domiciliat în Râmnicu S,-, județul B, împotriva sentinței nr.570 din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu lichidatorul - pentru debitoarea SC SRL, cu sediul în B, str.-,. 2.. 2, județul B și creditoareaFINANȚELOR PUBLICE R, cu sediul în Râmnicu S,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./28.10.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana, Stoicescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 819/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 229/2010.... → |
|---|
