Practica judiciara insolventa. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 137/
Ședința publică din 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea B împotriva sentinței civile nr. 50/SIND din 8 ianuarie 2009, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr. 6701//62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2009.
CURTEA
Prin cererea formulată creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat declanșarea procedurii insolvenței față de debitoarea aflată în imposibilitate reală de a face față pasivului devenit exigibil cu sume de bani disponibile.
În motivare se arată că societatea are obligații restante la bugetul de stat, obligații care nu au putut fi recuperate pe calea măsurilor de executare silită întreprinse de organele fiscale.
Prin sentința civilă nr. 50/8.01.2009 Tribunalul Brașova admis cererea formulată de creditoarea B în contradictoriu cu debitoarea și în consecință a deschis procedura insolvenței față de debitoarea
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Înscrisurile depuse la dosar întrunesc condițiile impuse de art. 46 Cod comercial, constatându-se astfel în sarcina debitoarei obligații exigibile, susceptibile de executare silită, debitoarea nu a contestat cuantumul creanței și nici faptul că este în incapacitate de plată, sunt îndeplinite cerințele art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr.85/2006
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea solicitând modificarea în tot în sensul respingerii cererii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, debitoarea arată următoarele:
Sentința este prea severă și ruptă de contextul economic social. Cererea este părtinitoare și de rea credință.
Debitoarea nu a contestat cuantumul creanței, însă situația se datorează unei stări de fapt și de drept independente de voința proprie ce a condus la restrângerea activității societății la 1/3 din volum.
Această situație a fost temporară și debitoarea a întreprins și demersurile legale necesare pentru a înceta (acțiunea introdusă la Jud. sector 3 ).
Fiind o societate mică, orice eveniment de natura celui cu care s-a confruntat debitoarea poate conduce la o perioadă de criză însă acest fapt nu duce obligatoriu la intrarea în colaps care să justifice luarea unei măsuri atât de drastice cum este cea declarării insolvenței.
Aceste considerente au fost avute în vedere și de legiuitorul român care a institui prin norme juridice speciale măsuri de protecție față de societățile mici și mijlocii într-o perioadă cu un climat sănătos și se impun cu atât mai mult în situația de criză care a început de la sfârșitul anului 2008.
Instituirea unei asemenea măsuri fără acordarea unui termen de grație sau a unei eșalonări a plății creanței reprezintă o discriminare situată la polul opus față de politica Statului față de firmele mici și mijlocii pentru care această perioadă reprezintă o luptă inegală pentru supraviețuire.
Anterior acestei crize debitoarea și-a îndeplinit obligațiile de plată față de stat și terți.
De-a lungul timpului aceasta a eșalonat sau a păsuit pe marii datornici deveniți notorii fără a lua față de aceștia măsura declarării stării de insolvență.
Ținând cont de disponibilitatea debitoarei de a face tot posibilul pentru achitarea creanțelor.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele dosarului, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Conform dispozițiilor art.3 din Legea nr. 85/2006 debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art.1, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență, insolvența fiind definită ca acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile. Punctul 6 al aceluiași articol stabilește ce se înțelege prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, și anume creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea pronunța admiterea cererii și, respectiv, declanșarea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește creanța, legea impune îndeplinirea a 5 condiții:creanța să aibă caracter comercial pentru debitor, să fie certă, lichidă și exigibilă, să aibă un cuantum superior plafonului minim stabilit de art.3 pct. 12 de 10.000 lei, condiții care sunt îndeplinite în prezenta cauză.
În speță debitoarea nu a contestat cuantumul creanței și nici faptul că este în incapacitate de plată. Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Debitoarea nu a făcut dovada că nu se află în stare de insolvență, respectiv că dispune de disponibilități bănești pentru achitarea datoriilor.
Sunt îndeplinite cerințele art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr.85/2006 privind deschiderea procedurii insolvenței față de îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Achitarea sumei de 200 lei în recurs din totalul creanței de 18.104 lei este nesemnificativă sub aspectul insolvenței, cuantumul creanței neachitate menținându-se peste pragul de 10.000 lei prevăzut de art.3 pct. 12 din Legea 85/2006.
Faptul că în perioada 20.12.2008 și 20.02.2009 magazinul debitoarei a fost lipsit de utilități nu are relevanță asupra stării de insolvență a debitoarei.
În conformitate cu art. 177 din OG 92/2003 Cod procedură fiscală organele fiscale sunt îndreptățite ca pentru creanțele fiscale datorate să ceară instanțelor începerea procedurii insolvenței.
Introducerea acțiunii este o modalitate legală de recuperare și stingere a obligaților fiscale.
Cu privire la perioada de eșalonare a plății datoriei aceasta se poate realiza ulterior deschiderii procedurii insolvenței în cadrul căreia debitoarea are posibilitatea prezentării unui plan de reorganizare.
Conduita creditoarei față de alți debitori nu are legătură cu prezenta cauză al cărei obiect este deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de debitoarea împotriva sentinței Tribunalului Brașov, care va fi menținută.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea împotriva sentința civilă nr. 50/8.01.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./20.03.2009
: /31.03.2009 - 3 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 979/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 464/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
