Practica judiciara insolventa. Decizia 1488/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1488/
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - ITALIA SRL prin lichidator Casa de Insolvență A, împotriva sentinței comerciale nr. 1930/15.07.2009 pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL A și - Electric SRL prin lichidator A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea creditoarei recurente, lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând că recurenta se află în faliment și este reprezentată de lichidator judiciar, revine asupra mențiunii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, cum s-a fixat prin rezoluție.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacată pentru motivele arătate în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1930/15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis contestația formulată de debitoarea - Electric SRL A, s-a respins cererea creditoarei - Italia SRL A prin lichidator Casa de Insolvență A, s-a admis în principiu și în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - SRL A împotriva debitoarei - Electric SRL A și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva - Electric SRL A.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea înregistrată la data de 03.02.2009 creditoarea - Italia SRL A prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență ipurl a chemat în judecată debitoarea - Electric SRL A, solicitând deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006..
În motivarea acestei cereri, creditoarea a arătat că debitoarea îi datorează suma totală de 1.028.236,37 lei reprezentând contravaloarea facturilor certe, lichide și exigibile care nu au fost achitate, întrucât a vândut debitoarei bunuri și pentru facturile emise avea obligația să le achite până la data de 25.12.2008.
De asemenea conform contractului de cesiune de creanță încheiat între - ital SRL și aceasta în data de 20.11.2008, a dobândit drepturile de creanță rezultate din facturi, având ca și creditor - ital SRL și ca debitor - Electric SRL A iar în conformitate cu prevederile legale, facturile în valoare totală de -,12 lei echivalentul a 65753,34 euro calculat la cursul BNR din data de 20.11.2008 de 3,8258 lei/euro trebuiau achitate în 30 zile de la data emiterii, suma datorată era scadentă în data de 25.12.2008,dar nu a fost achitată nici până la această dată.
La filele 131-132 dosar, debitoarea a formulat contestație la cererea creditoarei de deschidere a procedurii prin care a solicitat admiterea acesteia și respingerea cererii introductive, cu cheltuieli de judecată, solicitând în temeiul art.33 alin 3 din Legea nr. 85/2006să fie obligat creditorul la consemnarea în termen de 15 zile a unei cauțiuni egală cu 10% din valoarea creanței pretinse sub sancțiunea respingerii cererii introductive.
În susținerea contestației se arată că, operațiunea comercială în baza căreia creditoarea a emis facturile precizate în acțiune nu s-au derulat niciodată între cele două societăți, aceste facturi nefiind însușite sau comunicate debitoarei și în realizate aceasta este cea care are calitatea de creditor, dovada fiind Ordonanța nr. 2035 pronunțată în ședința publică din 10.11.2008 în Dosarul nr- al Tribunalului Arad și respectiv Sentința comercială nr. 119/02.02.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Arad prin care creditoarea a fost obligată să-i achite acesteia suma de 666.829,89 lei.
Arată că, în aceste condiții pentru a evita plata acestei creanțe și profitând de faptul că dețin calitatea de asociați atât în societatea creditoare cât și în societatea debitoare, numiții și au fabricat atât facturile menționate în acțiune cât și în contractul de cesiune la care se face referire din data de 20.11.2008, iar acest contract de cesiune nu i-a fost notificat, nefiindu-i opozabil.
La filele 247-249 dosar - SRL Aaf ormulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție și ca atare admiterea cererii principale formulate de - Italia SRL
Astfel, pe fond solicită admiterea cererii de deschidere a procedurii formulate împotriva debitoarei pentru suma totală de 39.180,96 lei compusă din 36.521,38 lei cu titlu de preț neachitat și 2.659,59 lei cu titlu de dobândă comercială.
În susținerea cererii de intervenție, se arată că a prestat în favoarea debitoarei lucrări de manoperă pentru produsul finit denumit ventilatoare cu sport metalic la comanda debitoarei, conform contractului nr. 586/26.07.2006 și act adițional nr. 1/23.08.2006 și nr. 3/26.07.2007.
Arată că, raporturile comerciale dintre două societăți s-au desfășurat din 2006 și după cum se observă din fișa clientului debitoarea a efectuat constant plăți parțiale și integrale, dar după plățile efectuate a rămas un debit restant în sumă totală de 36.521,38 lei, debit care nu a fost achitat fiind depășit termenul de scadență care conform contractului menționat era de 30 de zile de la data emiterii facturii de prestator conform cap. IV art. 6.
Mai arată și că, deși a făcut demersuri în vederea recuperării debitului pe cale amiabilă nu reușit încasarea contravalorii facturilor, astfel că a procedat conform art. 43 Cod comercial la calculul dobânzii comerciale conform Ordonanței nr. 9/2000 modificată prin Legea nr. 356/2002 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Concluzionând arată că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 39.180,96, aceasta din urmă depășind valoarea prag de 10.000 prev. de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic, din ansamblul probator administrat în cauză, a reținut că facturile fiscale aflate la filele 10-25 dosar nu au fost însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă.
Referitor la contractul de cesiune din data de 20.11.2008 încheiat între SRL și creditoare, acesta nu a fost notificat debitoarei și ca atare nu este opozabil.
În aceste condiții pentru că, creanța deținută de creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă, facturile invocate nefiind semnate și ștampilate de către debitoare,contractul de cesiune, de creanță din 20.11.2008, nefiind opozabil debitoarei, rezultă că, creditoarea nu are calitatea de creditor îndreptățit în sensul art.3 punctul 6 din Legea nr. 85/2006 să solicite deschiderea procedurii, creanța sa împotriva patrimoniului debitoarei nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta - SRL A judecătorul sindic a constatat că, între intervenientă și debitoare s-a încheiat contractul nr. 586 / 26.07.2006 de la fila 250 dosar, și actul adițional nr. 1/23.08.2006 la acest contract având ca și obiect potrivit art. II executarea de operații de manoperă pentru produsul finit denumit în continuare ventilatoare cu sport metalic conform comenzilor beneficiarului, iar prin actul adițional a fost completat acest obiect de activitate.
Prin actul adițional nr. 3/26.07.2007 la acest contract s-a prelungit durata contractului cu 2 ani începând cu data de 26.07.2007.
În baza acestui contract au fost emise facturile fiscale de la filele 253-258 dosar, facturi care conțin ștampila și semnătura debitoarei și ca atare intervenienta justifică calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile împotriva patrimoniului debitoarei.
Ca atare, a încuviințat și pe fond cererea de intervenție potrivit art. 52 Cod procedură civilă.
Judecătorul sindic a apreciat că, creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 39.180,96 lei cu titlu de preț și dobânzi legale calculate conform prev. cap. IV art. 6 din contractul dintre părți.
Această creanță este mai veche de 30 de zile și în cuantum superior creanței minime de 10.000 lei impusă la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, văzând disp. art. 3 pct. 1 lit. a pct. 6 și 12, art. 31 și 32 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura împotriva debitoarei, la cererea intervenientei.
În ceea ce privește cererea formulată de creditoarea - Italia SRL A, față de considerentele prezentate, judecătorul sindic în baza art. 33 (5) din Legea nr. 85/2006, a admis contestația formulată de către debitoare și pe cale de consecință, a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii împotriva acestei debitoare.
Referitor la cererea debitoarei prin care solicită în temeiul art.33 alin 3 din Legea nr. 85/2006 să fie obligat creditorul la consemnarea în termen de 15 zile a unei cauțiuni egală cu 10% din valoarea creanței pretinse sub sancțiunea respingerii cererii introductive, judecătorul sindic a avut latitudinea să admită o astfel de cerere, dar a apreciat că această cerere nu se justifică, având în vedere cele mai sus stabilite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea - Italia SRL A prin lichidator Casa de Insolvență A, solicitând admiterea acestuia, modificarea parțială a sentinței atacate în sensul admiterii cererii creditoarei recurente de deschidere a procedurii insolvenței față de - Electric SRL A constatând că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă mai veche de 30 de zile și respingerea contestației debitoarei ca tardiv introdusă, neîntemeiată și nelegală.
În motivare se arată că prin sentința atacată, instanța de fond în mod eronat a reținut că "nu a fost notificat debitoarei contractul de cesiune din data de 20.11.2008 încheiat între - Italia SRL și - Electric SRL, având în vedere că la dosarul cauzei a fost depusă dovada comunicării, care s-a făcut chiar prin intermediul Biroului executor Judecătoresc.
De asemenea, facturi fiscale depuse în susținerea cererii au fost însușite de către debitoare, acestea fiind înregistrate în evidențele lor contabile. Mai mult după primirea lor aceasta nu a formulat nici o opoziție, refuz cu privire la conținutul acestor facturi.
În consecință, creditoarea recurentă consideră că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 1.028.236,37 lei.
În conformitate cu art. 33 alin,(2) din Legea 85/2006 "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență". Neexercitarea dreptului de a contesta starea de insolvență în termenul mai sus arătat atrage decăderea, respectiv pierderea acestui drept procesual.
Debitoarea înregistrat contestația abia în data de 22.04.2009, la al doilea termen de judecată, deși acțiunea i-a fost comunicată în condițiile legii, înainte de primul termen de judecată din 11.03.2009, în consecință contestația trebuind respinsă ca tardiv introdusă.
Analizând recursul declarat, din prisma criticilor formulate și din oficiu, Curtea constată că acesta este nefondat.
Prima instanță a apreciat corect starea de fapt și de drept dedusă judecății, conform probelor existente la dosar.
Susținerile debitoarei privind faptul că operațiunea comercială în baza căreia creditoarea a emis facturile precizate în acțiune nu s-au derulat niciodată între cele două societăți, aceste facturi nefiind însușite sau comunicate debitoarei și în realizate aceasta este cea care are calitatea de creditor, dovada fiind Ordonanța nr. 2035 pronunțată în ședința publică din 10.11.2008 în Dosarul nr- al Tribunalului Arad și respectiv Sentința comercială nr. 119/02.02.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Arad prin care creditoarea a fost obligată să-i achite acesteia suma de 666.829,89 lei, au fost coroborate cu aprecierea privitoare la contractul de cesiune la care se face referire din data de 20.11.2008, care nu i-a fost notificat, nefiindu-i opozabil.
Instanța a reținut, în principal, faptul că dovada acceptării facturilor nu s-a efectuat, probă care nu s-a produs nici în recurs.
Cum, față de aceste motive, nu există considerente care să fi fost invocate, probate și care să conducă la incidența vreunui motiv de casare ori de modificare a sentinței recurate, Curtea va respinge recursul declarat de - Italia SRL, prin Casa de Insolvență împotriva sentinței comerciale nr. 1930/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de - Italia SRL, prin Casa de Insolvență împotriva sentinței comerciale nr. 1930/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./AB/16.12.2009
TEHNORED. /16.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1473/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2437/2009. Curtea de... → |
|---|
