Practica judiciara insolventa. Decizia 1552/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1552/COM
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de debitoarea - SRL, cu sediul în T,-, înregistrată la. de pe lângă Tribunalul Tulcea sub nr. J-, cod de înregistrare fiscală RO-, și sediul ales în mun. T,-, împotriva sentinței civile nr. 1438 din 17 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat - administrator judiciar - cu sediul în C, șos. - nr.61, -M3,.A, județ C, intimat - creditor - SRL, cu sediul în C,-, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 239/2.11.2009( fila 17), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, legal timbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat depune la dosar Certificatul constatator eliberat de de pe lângă Tribunalul Constanța sub nr. 34850/20.11.2009, la care va face referire în concluzii. Cu privire la stadiul procesual, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentă, avocat arată că debitul a fost achitat și ca atare solicită, în conformitate cu disp. art.246 Cod procedură civilă, a se lua act de renunțarea la judecată. Învederează că nu se cunoaște fi și alți creditori; chestiunea urmând a fi analizată din perspectiva cererii inițiale a creditorului. Soluția preconizată este de admiterea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe și a se lua act de renunțarea la judecată a reclamantei. Dacă se va trece peste aceasta solicită a se avea în vedere că prima instanță a analizat starea de insolvență cu precădere la acest creditor, și ca atare solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și respingerea cererii reclamantei ca fiind rămasă fără obiect, dat fiind că debitoarea și-a achitat în întregime debitul, conform chitanțelor depuse la dosar.
Dacă se va trece peste aspectele invocate mai sus, solicită a se observa că întreaga procedură de citare desfășurată în fața primei instanțe a fost viciată. Certificatul constatator de la ORC T depus are relevanță în cauză, urmând a se observa că sediul social al debitoarei este în mun. T,- și nu - nr.118. Ceea ce este esențial, din punctul său de vedere, este că societatea, prin reprezentanții săi legali, nu a avut cunoștință de proces, de contestația depusă și de somările instanței de achitare a timbrajului. Față de acest aspect, apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este una nulă pentru viciu de procedură, motiv pentru care, din această perspectivă solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată arată că suportă cheltuielile de judecată având în vedere că s-au făcut cheltuieli de procedură. Depune concluzii scrise.
Instanța pune în discuția apărătorului soluția preconizată față de împrejurarea că s-au făcut cheltuieli de procedură.
Avocat arată că este o problemă a cărei rezolvare nu o găsește în momentul de față și arată că nimic nu împiedică lichidatorul să facă o cerere ulterioară privind cheltuielile de procedură.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 1438/17.07.2009 a Tribunalului Tulceaa fost anulată ca netimbrată contestația debitoarei - SRL T și s-a admis cererea creditoarei - SRL C, fiind dispusă deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
A reținut judecătorul sindic că a fost învestit cu cererea înregistrată sub nr. 129/2009, prin care creditoarea-intimată - SRL a chemat in judecata pe debitoarea-contestatoare -, pentru deschiderea procedurii insolvenței în temeiul art.31 din Lg. 85/2006.
În motivarea cererii, creditoarea-intimata a arătat că între cele două societăți au existat raporturi comerciale conform contractului nr. 619/19.01.2007, prin care creditoarea intimată - SRL Cal ivrat produse către debitoarea contestatoare - SRL
S-a mai precizat că valoarea totală a creanței era de 17.444 lei conform facturilor fiscale nr. -/21.01.2009, -/29.01.2009, -/06.02.2009, -/13.02.2009, -/26.02.2009 și -/28.02.2009, acceptate la plată de către debitoarea contestatoare, dar pe care aceasta nu le-a achitat.
A solicitat să se constate că debitoarea constestatoare are calitatea de comerciant, creanța este izvorâtă dintr-un raport comercial și este certă, lichidă și exigibilă, trecând mai mult de 30 de zile de la data scadenței.
In sustinere, reclamanta creditoare a depus la dosar, în copie, facturile fiscale nr. -/21.01.2009, -/29.01.2009, -/06.02.2009, -/13.02.2009, -/26.02.2009 și -/28.02.2009.
In temeiul art. 33 al. 1 din Lg. 85/2006, cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei la sediul social al acesteia.
Contestatoarea-debitoare SRL T, jud.T a formulat contestatie în temeiul art.33 alin.2 din legea 85/2006.
A arătat contestatoarea că au existat și există relații comerciale între cele două societăți comerciale, relații comerciale ce sunt în derulare chiar și în prezent, dar contractul comercial d epus în copie la dosar nu este scris și nici semnat de reprezentantul societății.
În ceea ce priveste suma de 17.444 lei, contestatoarea a arătat că nu este certă, lichisă și exigibilă, din această sumă o mare parte a fost achitată prin bilete la ordin ce au fost emise de - SRL pentru societatea creditoare. Discuțiile între reprezentanții celor două societăți au fost cu privire la datele scandente ale biletelor la ordin.
A precizat că, înainte de data de 28.05.2009, au fost emise alte bilete la ordin pentru diferența ce rămăsese de achitat și că, în opinia sa, suma datorată a fost achitată prin biletele la ordin ce au fost emise.
Examinând cererea, în raport cu probele administrate, judecătorul sindic a reținut că debitoarea-contestatoare SRL, jud.T datorează creditoarei-intimate - SRL suma de 17.444 lei reprezentând facturi fiscale pe care debitoarea nu le-a achitat cu fondurile bănești disponibile la data scadenței, conform contractului nr. 619/19.01.2007 încheiat între părți, termenele de plată fiind expirate. Debitoarea - SRL T este prezumată a fi în insolvență, conform art.3 alin.1 pct.1 lit.a din Lg.85/2006, impunându-se, în consecință, deschiderea față de aceasta a procedurii insolvenței.
Cu privire la contestația formulată de debitoare instanța reține că ea a fost depusă la instanță fără a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei și timbrul judiicar în sumă de 0,30 lei.
La termenul stabilit, debitoarea-contestatoare nu s-a prezentat în fața instanței, însă a făcut dovada achitării parțiale a taxei judiciare de timbru, respectiv 19 lei, conform chitanței aflată la dosar, și timbru judiciar în sumă de 0.50 lei. Prin încheierea din data de 26 iunie 2009 instanța a pus în vedere debitoarei-contetstaoare să complete taxa de timbru cu suma de 10 lei.
Examinând cererea, în raport cu probele administrate, judecătorul sindic reține că debitoarea-contestatoare SRL, jud.T datorează creditoarei-intimate - SRL suma de 17.444 lei reprezentând facturi fiscale pe care debitoarea nu le-a achitat cu fondurile bănești disponibile la data scadenței, conform contractului nr. 619/19.01.2007 încheiat între părți, termenele de plată fiind expirate, este prezumată a fi în insolvență, conform art.3 alin.1 pct.1 lit.a din Lg.85/2006, impunându-se, în consecință, deschiderea față de aceasta a procedurii insolvenței.
Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării cererii instanța va pune în vedere solicitantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit art.9 alin.2 din OG nr.32/18.08.1995 aprobată prin Legea nr.123/9.07.1997 rezultă că, în cazul nerespectării dispozițiilor cu privire la plata timbrului judiciar, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, soluția instanței fiind cea a anulării contestației formulate de SRL T ca insuficient timbrată.
Cererea formulată de creditoarea intimată - SRL Caf ost admisă și s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în forma generală față de debitoarea SRL T, județul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - SRL T, arătând în criticile sale că a avut intenția de a achita sumele pretinse de creditoarea - SRL, sens în care a eliberat bilete la ordin, care au fost returnate însă de reprezentantul creditoarei, iar la data scadenței acestor bilete la ordin existau disponibilități bănești ale debitoarei apte să ducă la stingerea creanței pretinse de - SRL. A susținut recurenta că nu se afla în stare de insolvență la data formulării cererii de deschidere a procedurii de către creditoarea intimată, având numeroase contracte în derulare. A mai învederat recurenta că a depus la casieria - SRL întreaga sumă datorată, respectiv 17 444 lei, solicitând a se lua act de renunțarea la judecată formulată de creditoarea - SRL.
În susținerea recursului au fost depuse la dosar chitanțe de plată a creanței datorate intimatei creditoare.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Creditoarea intimată - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței aplicate debitoarei - SRL T pentru o creanță în cuantum de 17 444 lei debit principal și 466,24 lei reprezentând dobânda legală de la data scadenței până la data deschiderii procedurii.
Deși această creanță a fost contestată de debitoare, Curtea reține că asupra debitoarei a fost prezumată starea de insolvență, pentru neplata datoriei înregistrate la - SRL în termen de 30 de zile de la scadență, iar recurenta debitoare - SRL nu a dovedit prin nici un înscris depus la dosar că această prezumție ar fi fost răsturnată.
În ceea ce privește existența biletelor la ordin emise de către recurenta contestatoare - SRL în favoarea creditoarei - SRL, Curtea constată că aceste instrumente de plată au fost restituite emitentului, conform procesului verbal de predare primire nr. 286/26.05.2009, astfel că nu se poate reține că debitoarea a încercat să achite benevol creanța datorată intimatei, cât timp a acceptat restituirea biletelor la ordin date în considerarea creanței de 17.444 lei.
Faptul că, la momentul restituirii acestor instrumente de plată, existau în conturile debitoarei suficiente lichidități pentru acoperirea creanței pretinse de - duo SRL C nu a fost probat de către recurenta debitoare, nefiind depus la dosar nici un extras de cont care să susțină temeinicia acestor susțineri.
În lipsa acestor dovezi, prezumția de insolvență își produce efectele pe deplin, astfel că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală și temeinică, apreciind că sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii față de debitoarea - SRL
Deși în calea de atac a recursului a fost depusă la dosar cererea de renunțare la judecată de către creditoarea - SRL, această cerere urmează a fi valorificată în fața judecătorului sindic, date fiind caracterul colectiv al acestei proceduri și atribuțiile administratorului judiciar desemnat în cauză, ce nu poate fi desesizat decât de cel care l-a numit, respectiv judecătorul sindic.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 Cod proc. civ. Curtea va respinge recursul declarat de debitoarea - SRL T ca nefondat, fiind menținută sentința civilă nr. 1438/17.07.2009 a Tribunalului Tulcea ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial formulat de debitoarea - SRL, cu sediul în T,-, înregistrată la. de pe lângă Tribunalul Tulcea sub nr. J-, cod de înregistrare fiscală RO-, și sediul ales în mun. T,-, împotriva sentinței civile nr. 1438 din 17 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat - administrator judiciar - cu sediul în C, șos. - nr.61, -M3,.A, județ C, intimat - creditor - SRL, cu sediul în C,-, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 decembrie 2009
jud.fond.-
red.dec.jud. -
2 ex./11.01.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 456/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 218/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
