Practica judiciara insolventa. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.64/1995 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.164
Ședința publică din6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat decreditorulMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.579 din 6 noiembrie 2007pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cudebitoarea-intimatăS prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență " ", cu creditoarea-intimată -, cu pârâții-intimați și, parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat - pentru pârâtul-intimat, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru pârâtul-intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, apreciind că în opinia ei nu sunt incidente dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995, arătând că din raportul de expertiză întocmit în cauză, concluzii confirmate prin supliment, a rezultat faptul că situația debitoarei a fost provocată de intrarea în faliment a societăților colaboratoare, conjunctură ce nu poate fi imputată niciuneia din părți, ca și faptul că lipsa constatată în gestiune de organul fiscal nu a putut fi recuperată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.579/6.11.2007 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților - și -, foști administratori ai debitoarei S, formulată de creditorul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin aceeași sentință, a fost admis raportul lichidatorului judiciar, iar în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului.
S-a făcut totodată aplicarea art.135, 136 din lege, referitoare la notificările sentinței către părțile din proces și descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
De asemenea, fost stabilit comisionul de lichidare cuvenit lichidatorului judiciar Cabinet individual de insolvență, S, în sumă de 4.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, starea de insolvență a fost generată de decapitalizarea treptată, prin înregistrarea unui volum mare de perisabilități, datorate transportului și care nu au fost suportate de, iar rambursarea creditului de 350 milioane lei (contracta în anul 2001), cu suportarea unor dobânzi au influențat negativ posibilitățile de reluare a ciclului de aprovizionare, contribuind, alături de restanțele înregistrate la plată, la scăderea volumului de activitate.
Mai reține judecătorul sindic, că administratorii societății debitoare au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 și că, nici lipsa stocului de marfă, în valoare de 195.761.325 lei (ROL), nu poate fi pusă în sarcina foștilor administratori, aceasta datorându-se unei lipse în gestiunea numitului și că, mai mult, nu există o legătură de cauzalitate între această lipsă și starea de insolvență a debitoarei.
Referitor la dispoziția de închidere a procedurii, judecătorul sindic a avut în vedere propunerea lichidatorului, care a arătat în raportul final - și împotriva căruia nu s-au formulat obiecțiuni -, că în averea debitoarei nu există bunuri pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că, din documentele depuse la dosar nu rezultă modul în care au fost utilizate veniturile încasate din vânzarea stocurilor de marfă, că expertul se contrazice atunci când explică existența lipsei stocului de marfă în sumă de 195.761.325 lei (ROL), ceea ce conduce la concluzia că foștii asociați au utilizat veniturile realizate din vânzarea acestor active, ceea ce a determinat intrarea societății în incapacitate de plată.
Mai arată recurenta că, deși societatea se afla în stare de insolvență, administratorii săi nu au luat masuri de lichidare a activului și de plată a pasivului, dispunând continuarea activității în interesul lor personal și că, prin nesolicitarea deschiderii procedurii falimentului, se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă.
De asemenea, pârâții au folosit mijloace financiare împovărătoare pentru a procura societății fonduri, ceea ce a atras dobânzi, penalității și majorări, condiții în care cheltuielile de exploatare au depășit veniturile realizate. În aceste condiții, administratorii societății aveau obligația dizolvării voluntare a acesteia și lichidarea patrimoniului, cu consecința îndestulării creditorilor.
Nici contabilitatea nu au ținut-o în conformitate cu legea, prin actele de control întocmite constatându-se unele deficiențe în acest sens.
În ce privește închiderea procedurii, recurenta consideră că lichidatorul judiciar nu a întreprins toate demersurile pentru a examina activitatea debitoarei, că în mod greșit s-a reținut inexistența bunurilor, când potrivit documentelor contabile rezultă că în averea debitoarei existau imobilizări corporale în cuantum de 36.769.000 lei (ROL).
Totodată, se arată că societatea debitoare înregistra creanțe în sumă de 1.691.586.000 lei (ROL), creanțe față de care lichidatorul nu a întreprins nici un fel de demersuri în vederea încasării acestora, neîndeplinindu-și astfel obligația prevăzută la art.25 lit.g) din lege și nici pe cele de la lit.c), potrivit cărora trebuia să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor.
Recursul este nefondat.
Astfel, răspunderea membrilor organelor de supraveghere sau de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, poate fi atrasă în cazul în care aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor strict enumerate la art.138 alin.1) din Legea nr.85/2006 și cu îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute la art.998 - 999 din Codul civil.
În speță, cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic, nu poate fi reținută în sarcina pârâților nici una din faptele prevăzute la textul respectiv de lege.
Astfel, decapitalizarea treptată a societății, ca și cauză care a generat starea de insolvență a debitoarei, nu constituie prin ea însăși o faptă de natură a atrage răspunderea patrimonială a pârâților, neînscriindu-se în cazurile prevăzute la art.138 alin.1) din lege.
De asemenea, nu există dovezi la dosar că pârâții ar fi folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu și nici că ar fi dispus în interes personal continuarea activității, deși aceasta ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți.
Dimpotrivă, din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că lipsa stocului de marfă invocat de recurentă se datorează gestionarului și nu pârâților, că mai mult, nu există un raport de cauzalitate între această lipsă și starea de insolvență a debitoarei.
Nici neținerea contabilității în conformitate cu legea nu poate fi reținută, din același raport de expertiză reieșind contrariul, respectiv că administratorii societății au ținut contabilitatea în conformitate cu Legea nr.82/1991, și că organele de control nu au sesizat deficiențe cu privire la respectarea disciplinei financiare, în conformitate cu dispozițiile nr.OG15/1996.
În ce privește susținerea că pârâții au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, în cauză nu a fost dovedit acest scop, încât nu poate fi reținută în sarcina pârâților nici această faptă.
Referitor la pretinsa infracțiune de bancrută simplă săvârșită de către pârâți, creditoarea-recurentă nu a făcut dovada că a solicitat judecătorului sindic să sesizeze organele de cercetare penală în legătură cu acest aspect și în situația în care judecătorul sindic nu a considerat că se impune acest lucru, nimic nu o poate împiedica pe recurentă să formuleze, în calitate de parte vătămată și în condițiile art.222 din Codul d e procedură penală, o plângere penală împotriva foștilor administratori.
Cât privește susținerile că în averea debitoarei mai existau bunuri corporale și creanțe de încasat, din raportul final întocmit de lichidator, raport împotriva căruia creditoarea nu a formulat obiecțiuni, rezultă contrariul, respectiv că în averea debitoarei nu există bunuri pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare și cum nici creditoarea nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare, în mod corect judecătorul sindic a închis procedura falimentului în temeiul art.131 din lege.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică care să ducă la casarea sentinței nu au fost reținute, instanța, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru acest emotive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorulMinisterul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.579 din 6 noiembrie 2007pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cudebitoarea-intimatăS prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență " ", cu creditoarea-intimată -, cu pârâții-intimați și, parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 6 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./12.02.2008
jud.fond Gh.
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 465/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 471/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
