Practica judiciara insolventa. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 166/2010
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâții ȘI împotriva sentinței civile nr. 2092/05.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații: SOCIETATEA PROFESIONALĂ 2007 LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI, intimat, având ca obiect procedura enței-intrare în faliment.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar SOCIETATEA PROFESIONALĂ 2007, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că recursul se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2.092 din 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 59 alin.4 raportat la art. 107 lit. a, b și c din Legea nr. 85/2006, privind procedura enței, intrarea în faliment debitorului și a fost desemnat lichidator soc. prof. 2007, adm., care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, s-a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului, predarea către lichidator în termen de 10 zile de la primirea prezentei a listei operațiunilor efectuate în ultimii 3 ani, a gestiunii și a listei creanțelor și s-a dispus lichidatorului să notifice intrarea în faliment și să efectueze actele și operațiunile de lichidare patrimoniului debitorului.
S-a fixat salariul lichidatorului la 1500 lei lunar și un onorariu de 10% din contul de lichidare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1.267/01.06.2009 a Tribunalului Sălajs -a dispus deschiderea procedurii enței față de debitorul la cererea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice S, fiind desemnat administrator judiciar soc. prof. 2007, adm..
În îndeplinirea atribuțiilor prev. de art. 20 din lege, administratorul judiciar a verificat și a valorificat cererile de creanțe, fiind întocmit, în final tabelul definitiv al creanțelor, care totalizează suma de 964.152, 12 lei.
De asemenea, a menționat prima instanță, raportul administratorului judiciar, după analizarea situației financiar - economice, a stabilit că nu există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activității debitorului, arătând și motivele care nu permit reorganizarea, iar în ședință publică, creditorii prezenți au pus concluzii de intrare în faliment.
S-a mai reținut că, în perioada de la întocmirea raportului preliminar, s-au depus la dosar alte cereri de creanță, care urmează să fie valorificate în spiritul dispozițiilor art. 7 din lege, având în vedere că administratorii statutari nu au predat administratorului judiciar actele contabile.
Administratorul judiciar a arătat în raport că debitorul a efectuat plăți cu încălcarea dispozițiilor art. 46 din lege, a făcut acte de înstrăinare stocului de marfă fără evidențieri corespunzătoare în contabilitate.
S-a constatat că pierderile debitorului au crescut, iar activitatea desfășurată nu este profitabilă, impunându-se trecerea în faliment a acestuia.
Împotriva acestei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 304, art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. au declarat recurs pârâții și, în calitate de administratori statutari ai Z solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleași instanțe.
În motivarea recursului pârâții au arătat că prin sentința recurată se retine de către judecătorul sindic, ca prin raportul administratorului judiciar se solicita trecerea debitoarei în procedura falimentului neexistând posibilități reale de reorganizare efectiva a activității debitorului, măsura cu care o parte din creditorii societății, 3 la număr, au fost de acord, punând concluzii in acest sens.
În aceste condiții, au menționat pârâții, administratorul special a solicitat un termen de amânare pentru a avea posibilitatea reală de a identifica surse de plată pentru achitarea creanțelor, precizând că a fost recent numită ca administrator special, neavând posibilitatea unei analize reale a situației acestei debitoare, deoarece angajarea acesteia ca administrator special s-a realizat doar cu trei zile înainte de pronunțarea hotărârii recurate, judecătorul sindic a respins aceasta cerere.
Prin această neacordare a unui termen, pârâții consideră că debitoarea a fost efectiv lipsită de posibilitatea de apărare, neavând timpul fizic necesar pentru pregătirea poziției procesuale si depunerea actelor justificative, fiind primul termen de judecata, încălcându-se astfel un drept legal stabilit de dispozițiile art. 114 (1) alin. 3.pr.civ. aplicabile de către instanța de fond conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței.
Totodată, au menționat pârâții, în cuprinsul citației nu s-a precizat caracterul de urgență al cauzei pentru a opera un alt termen, caz în care operează termenele procedurale stabilite de pr.civ.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâții au arătat că instanța de fond a încălcat atât un drept constituțional elementar, îngrădindu-se accesul liber la actul de justiție, sentința recurată încălcând norme fundamentale statuate prin dispozițiile art. 21 alin. 3 din Constituția României cât și a nerespectat art. 6 punctul 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, la care a aderat si România in calitate de stat membru al Uniunii Europene si implicit al Consiliului Europei.
În continuarea motivelor de recurs, pârâții au menționat că așa cum a reținut și judecătorul sindic, debitoarea, în perioada de observație, a făcut unele plăți către creditori, în contextul în care societatea debitoare la termenul în care s-a dispus deschiderea procedurii de ența a precizat ca recunoaște doar parțial creanțele creditorului care a solicitat declanșarea procedurii de ența, deoarece nu este de acord cu prețul produsului, dar a plătit o parte din acestea, că solicită încă un termen pentru a le achita si cazul în care totuși se va hotărî deschiderea procedurii de ența, își declară disponibilitatea de a propune un plan de reorganizare judiciară pentru continuarea activității si stingerea datoriilor către toți creditorii. În același raționament societatea debitoare a continuat sa funcționeze, funcționează faptic si în prezent cu acordul administratorului judiciar, având mai multe active si o activitate de alimentație publică, voința societarilor fiind de a salva societatea si desigur de a îndestula creditorii.
Referitor la reținerile judecătorului sindic că administratorului judiciar nu i s-ar fi predate actele contabile ale societății, pârâții au relevat că raportul acestuia a fost întocmit pe date si elemente concrete preluate din contabilitatea societății, puse la dispoziția acestuia, acest fapt rezultând din procesele-verbale de predare-primire a documentelor cerute, cu data si nr. de înregistrare.
Sub acest aspect, pârâții au considerat că raportul administratorului judiciar prin care s-a propus trecerea în faliment, nu a analizat toate posibilitățile reale de redresare ale societății debitoare, mulțumindu-se să constate faptul ca teoretic creanțele vor putea fi acoperite din valorificarea activelor societății: imobile (restaurant - pizzerie) ultracentral amplasat, cu posibilitate de valorificare peste valoarea totala a creanțelor, alte active - depozite, mașini de transport si desigur multe mijloace fixe si bunuri mobile.
Din această perspectivă, pârâții au arătat că nu pot fi reținute susținerile administratorului judiciar, deoarece interesul legiuitorului si a tuturor participanților implicați într-o ență nu este neapărat de a falimenta o societate, ci de a acoperi întregul pasiv, iar acest obiectiv poate fi realizat nu numai prin valorificarea bunurilor societății, ci si prin admiterea unui plan de reorganizare, plan pe care societatea l-a propus si care în eventualitatea că nu ar fi corespuns cerințelor creditorilor si administratorului judiciar putea si poate fi îmbunătățit.
În final, s-a subliniat că s-a votat ceea ce administratorul judiciar le-a solicitat creditorilor, respectiv trecerea în faliment, procedura care presupune valorificarea bunurilor societății pentru îndestularea creditorilor, interesul imediat al administratorului judiciar fiind evident, atât timp cât din aceste valorificări un procent de 10% revine acestuia.
Având în vedere cele menționate, raportat la faptul că manifestarea voinței societare de continuare a activității era evidentă, că administratorul special a fost doar recent numit, pârâții au considerat că se impunea ca judecătorul sindic să aprobe cererea administratorului special de a se mai acorda un nou termen de judecată, cu indicarea clară că în această perioadă acesta împreună cu administratorul judiciar si desigur cu creditorii societății să analizeze dacă într-adevăr exista posibilitatea reală de a se redresa societatea debitoare prin continuarea activității în baza unui plan de reorganizare judiciară.
Intimata SOCIETATEA PROFESIONALĂ 2007 lichidator judiciar al debitoarei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, argumentat de faptul că debitoarea în mod real nu mai dispune de posibilități de reorganizare a activității, că majoritatea creditorilor au solicitat intrarea în procedura falimentului, precum și faptul că în conformitate cu prev. Legii nr. 85/2006 debitoarea nu mai are dreptul să solicite reorganizarea activității sale datorită faptului că a formulat contestație la deschiderea procedurii și aceasta a fost respinsă.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Recursul declarat de catre fostii administratori statutari ai debitoarei SC SRL critica maniera in care judecatorul sindic a dispus trecerea debitoarei in faliment, fara a da posibilitatea identificarii posibilitatilor reale de reorganizare. Astfel, este criticata in principal modalitatea in care judecatorul sindic a incalcat dreptul administratorului special de a identifica resurse in vederea achitarii creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei, deoarece acest administrator special a fost numit cu doar trei zile inainte de pronuntarea sentintei recurate.
Instanta apreciaza sustinerile recurentilor ca fiind total neintemeiate, deoarece pe de o parte, persoana invocata ca fiind administrator special al debitoarei a renuntat expres la aceasta calitate, la doar cateva zile de la pronuntarea sentintei recurate ( 18 din dosarul instantei de fond), facand cunoscut acest fapt atat lichidatorului judiciar cat si judecatorului sindic.
Mai mult, independent de maniera in care a fost pronuntata sentinta recurata, trecerea debitoarei in faliment era singura optiune procedurala posibila, deoarece in cazul concret dedus judecatii sunt incidente dispozitiile art. 33 alin. 2 din Legea 85/2006 conform caruia:,In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de enta. Daca debitorul contesta starea de enta, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara, (7).
In aceste conditii, este irelevant faptul ca administratorul special nu a dispus de timpul si inlesnirile necesare identificarii posibilitatilor reale de reorganizare a debitoarei deoarece debitoarea nu avea dreptul procedural de a propune un plan de reorganizare, iar trecerea in faliment era singura optiune procedural posibila.
Judecatorul sindic in mod legal si temeinic a facut aplicarea dispozitiilor art. 107 alin. 1 lit b din Legea 85/2006, conform carora se va dispune trecerea debitoarei in faliment in situatia in care,nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii,a contestat ca ar fi in stare de enta, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic,
Pentru toate aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Legea 85/2006 recursul declarat va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de și, ambii domiciliați în mun. Z, str. 1 decembrie 2. -. A,. 1,. 6, jud. S in contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar Societatea Profesionala 2007, desemnat in procedura de faliment a debitoarei SC SRL, cu sediul in-, bloc 16,. 1, jud. S împotriva sentinței civile nr. 2.092 din 05 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - ---
GREFIER,
Red.
dact./6ex./
Jud.fond:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 3089/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 161/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
