Practica judiciara insolventa. Decizia 3089/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3089/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de debitoarea SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 583 din 11.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și COM, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, avocat în substituire, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar o adresă, prin care se arată că recurenta a făcut dovada demersurilor pentru a obține clarificarea situației fiscale, însă nu a primit nici un răspuns din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice M și, nemaiavând de formulat alte cereri în probațiune, solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației și respingerii cererii creditoarei, cu cheltuieli de judecată. În susținere se arată că hotărârea atacată este criticată din două motive, respectiv, se contestă starea de insolvență și debitul pretins, precum și faptul că instanța de fond nu s-a preocupat de caracterul cert, exigibil și lichid al creanței pretinse de creditoare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.583 din 11 martie 2009 Tribunalului Maramureș, s-a respins contestația formulată de către debitoarea SC SRL.
S-a admis cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice M și, în consecință, în baza art. 107 rap. la art. 1 alin. 2, lit. "c" din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență și intrarea în faliment a debitoarei SC SRL, înregistrată la Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, sub nr. J/-.
În temeiul art. 107 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței:
S-a desemnat lichidator judiciar pe COM, s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, conform art. 107 pct. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare, precum și indisponibilizarea acțiunilor sau a părților sociale sau de interes în registrele speciale de evidență sau în conturile înregistrare electronic.
Totodată, s-au stabilit termenele în vederea depunerii declarațiilor de creanță și a întocmirii tabelului definitiv.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată sub dosar nr-, cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 față de debitoarea SC SRL, pentru o creanță în cuantum de 83.465 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că societatea debitoare datorează bugetului de stat suma de 83.465 lei, reprezentând debite și dobânzile aferente, calculate până la data de 11.03.2008, considerând că aceasta este certă, lichidă și exigibilă.
Cererea a fost comunicată în copie, iar în termenul legal prevăzut de art. 33 (2) din lege, debitoarea a înregistrat sub dosar nr-, contestație, prin care a susținut că, într-adevăr, societatea datorează bugetului de stat anumite sume, însă acestea sunt mult mai mici, solicitând și efectuarea unei expertize judiciare pentru stabilirea cuantumului exact.
Sub un alt aspect, a arătat că nu se află în încetare de plăți, urmând ca până la termenul de judecată ce i se va acorda să achite 5.000 lei.
Dosarul nr- a fost conexat în temeiul art. 164 Cod procedură civilă, la dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței, prin încheierea nr. 2103 din 10.09.2008.
Examinând contestația debitoarei, judecătorul sindic a constatat că este neîntemeiată.
Debitoarea nu a făcut dovada, prin nici un mijloc de probă, că deține suficiente fonduri bănești disponibile pentru plata datoriei față de creditoare, astfel încât starea de insolvență există.
Deși a solicitat mai multe termene pentru clarificarea situației fiscale și a cerut efectuarea unei inspecții fiscale, nu a dat curs invitației Direcției Generale a Finanțelor Publice M pentru a se efectua controlul fiscal și nici nu a întreprins demersuri pentru clarificarea situației fiscale.
Împotriva hotărârii a declarat recurs debitoarea SC SRL. solicitând dmiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației formulate de debitoare și respingerea cererii creditoarei Directia Generala a Finantelor Publice M, cu cheltuieli de judecata in recurs și la fond.
În motivarea recursului, debitoarea a arătat că otrivit p. dispozițiilor art. 33 alin. 2, procedat la contestarea starii de insolventa, înțelegând să conteste, deopotrivă, starea de insolventa și debitul pretins de creditoare.
Chiar si creditoarea a fost de acord sa se acorde un termen mai pentru clarificarea situației. Debitoarea a mai arătat că ea a solicitat efectuarea unui control fiscal si a depus si o cerere in acest sens, proba având menirea să clarifice situația financiar-fiscală.
Pe de alta parte, instanța de fond nu s-a preocupat deloc de caracterul cert, exigibil si lichid a creanței pretinse de creditoare si contestate de debitoare.
Debitoarea a contestat creanță bugetara pretinsa de creditoare in suma de 83.465 lei, susținând că suma nu a fost calculata corect, astfel încât creanța nu este certă, exigibilă si lichidă.
Analizând recursul declarat, Curtea constată că el este nefondat, urmând a fi respins în consecință, pentru următoarele considerente:
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL a fost înregistrată de către creditoarea DGFP M la data de 20.05.2008.
În susținerea ei, s-a relevat că societatea are creanțe fiscale în cuantum de 83.465 lei, structura acestora rezultând din fișa sintetică totală editată pe baza actelor de impunere și a declarațiilor fiscale depuse de către agentul economic, care constituie titluri executorii, precum și din titlurile executorii anexate cererii.
Debitoarea a înregistrat, sub nr. dosar -, contestație, prin care a relevat faptul că creanța invocată de către creditorul bugetar nu este certă, lichidă și exigibilă, raportat la împrejurarea datoria reală a societății este mai mică, solicitând, în acest sens, efectuarea unui control fiscal.
Judecătorul sindic a respins contestația, apreciind că există depuse la dosar titluri executorii neatacate de către debitoare, respectiv cele de la filele 84-159, astfel încât susținerile referitoare la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, mai mare decât valoarea prag, nu sunt fondate.
Ca atare, a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, în formă simplificată și intrarea ei în faliment.
Prin recursul declarat în cauză, aceste statuări sunt criticate, reiterându-se apărările conform cărora creanța invocată în susținerea cererii introductive nu este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care nu se află în stare de insolvență, iar debitul real este mai mic.
Analizând probațiunea administrată în fața instanței de fond, Curtea constată că aceste susțineri nu sunt reale, iar raportat la modul în care a procedat la analizarea pretențiilor creditoarei, judecătorul sindic a făcut o judecată corectă, motiv pentru care Curtea va face aplicarea prev. art. 312 alin. 1.pr.civ. respingând recursul.
Pentru a decide astfel, s-a luat în considerare, în primul rând, împrejurarea că judecătorul sindic a subliniat în mod corect faptul că la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă a susținerilor din contestația formulată.
Astfel, nici la dosarul de fond și nici la cel de recurs, nu s-au anexat înscrisuri în susținerea afirmațiilor conform cărora debitoarea nu se află în stare de insolvență, respectiv că are fonduri bănești disponibile, suficiente pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
De altfel, singura împrejurare pe care înțelege debitoarea să-și bazeze această afirmație este legată de plata unei sume de 5.000 lei către creditoare, în cursul judecării cauzei, însă raportat la cuantumul total al creanței invocate și dovedite, această plată nu poate avea consecințele vizate de recurentă, cu atât mai mult cu cât judecarea cererii a trenat pe rolul tribunalului aproape un an.
Mai mult, de subliniat este că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată în condițiile în care procedura de executare silită a debitoarei, pornită de către organele fiscale, nu s-a finalizat prin recuperarea creanței, deși s-a apelat la toate mijloacele procedurale reglementate în acest sens.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței bugetare, Curtea constată că acesta este atestat prin titlurile executorii depuse la dosarul de fond la filele 84-159, toate comunicate debitoarei încă din cursul anului 2007.
Așa fiind, raportat la prevederile art. 41, 44, 46, 83-86, 108 și 141 din OG nr.92/2003, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de textul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, întrucât pentru sumele invocate există titluri de creanță care au devenit titluri executorii, în conformitate cu dispozițiile legale, inclusiv din perspectiva condițiilor de publicitate ale unor astfel de înscrisuri.
Așa fiind, în mod corect a arătat tribunalul că, în condițiile în care debitoarea nu a atacat aceste titluri executorii, instanța nu poate decât să ia act de acestea și să considere că există motive pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, din punctul de vedere al existenței și exigibilității creanței.
Pentru a aprecia astfel, Curtea a luat în considerare și împrejurarea că aceste titluri consemnează o creanță mai mare decât valoarea prag, ele fiind suficiente pentru a sta la baza sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, celelalte aspecte litigioase învederate prin recurs, referitoare la erori de calcul, urmând a fi soluționate la momentul la care administratorul judiciar va efectua înscrierea creditoarei în tabelul creanțelor, debitoarea având și posibilitatea formulării unei contestații.
Cu alte cuvinte, sentința de deschidere a procedurii insolvenței nu se bucură de putere de lucru judecat în ceea ce privește cuantumul creanței invocate de către creditorul care a formulat cerere introductivă, obiectul analizei făcute cu acest prilej limitându-se la existența stării de insolvență și a unei creanțe certe, lichide și exigibile mai mari decât valoarea prag, condiții îndeplinite în speță, raportat la toate cele mai sus expuse.
În acest context, trebuie arătat și că, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul de fond, rezultă că debitoarea își invocă propria culpă, întrucât a fost emis de către creditoare un aviz de inspecție fiscală, însă s-a arătat judecătorului sindic că administratorul recurentei nu a răspuns invitației de prezenta actele contabile, în vederea lămuririi aspectelor aflate în divergență.
Mai mult, se constată că în dosarul de fond au fost acordate mai multe termen pentru a da posibilitatea debitoarei să facă dovada susținerilor sale, referitoare la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantumul arătat în cererea introductivă, sentința recurată fiind pronunțată la aproape un an de la data introducerii cererii creditoarei.
De asemenea, instanța de recurs a acordat un nou termen în acest sens, astfel încât, în aceste condiții, se apreciază că debitoarei i s-au conferit toate garanțiile pentru a-și putea realiza o apărare pertinentă și, cu toate acestea, nu a dovedit susținerile invocate la fond și în recurs.
Așa fiind, sentința recurată va fi menținută în întregime, urmare a respingerii recursului declarat de către debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 583 din 11.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
17.12.09/5 ex.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1339/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 166/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
