Practica judiciara insolventa. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 177
Ședința publică de la 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții ( Fosta ) - cu domiciliul în mun. I,-,. 664,. B,. 4,. 19, județul I și cu domiciliul în mun. I, B-dul - cel nr.37, -.B,.2,.3, județul I, împotriva sentinței nr. 756 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 2 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința nr. 756/2008, judecătorul sindic - Tribunalul Suceavaa dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL. Prin aceeași sentință s-a admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulată împotriva pârâților și, aceștia fiind obligați să suporte pasivul societății debitoare în cuantum de 243.172 lei.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 16.09.2005 și înregistrată sub nr. 210/F/2005, creditoarea DGFP Sas olicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 republicată, împotriva debitoarei SC SRL, pentru plata unor datorii la bugetul de stat în sumă de 141.891 lei, reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În dovedirea susținerilor a anexat la dosar somații și titluri executorii.
Prin sentința nr.268 din 30.05.2006 a Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a respins, ca nefondată, contestația formulată de debitoare, a admis cererea creditoarei DGFP S și în temeiul art. 138 alin.5 din Legea nr.64/1995 modificată și completată a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare, fiind numit administrator judiciar Accer Lichidator SRL.
Întrucât nu au existat posibilități de reorganizare, administratorul judiciar a propus intrarea debitoarei în procedura falimentului.
Prin sentința nr. 108 din 07.03.2007 a Tribunalului Suceava, judecătorul sindic în temeiul art. 54 alin.4 din Legea nr. 85/2006 a admis raportul întocmit de administratorul judiciar și în temeiul art. 54 alin.4 corob. cu art.107 lit.D din Legea nr. 85/2006 a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei, fiind desemnat lichidator judiciar Accer
La termenul de judecată din data de 18 martie 2008, lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale împotriva foștilor administratori ai debitoarei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a precizat că pârâții și se fac vinovați de ajungerea debitoarei în stare de insolvență constând în aceea că prim-pârâta în perioada 26.01.2004-08.06.2005 și-a însușit sume de bani din casieria unității prin încasarea de avansuri nedecontate, iar secund pârâtul în perioada 8 iunie 2005-12 aprilie 2006, deși societatea nu înregistra venituri a dispus efectuarea de cheltuieli cu salariile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că avansurile primite de () au fost returnate societății, iar cheltuielile efectuate în perioada în care nu s-au realizat venituri se datorează faptului că s-a schimbat obiectul de activitate a firmei, încercându -se redresarea societății.
Au depus, în dovedire înscrisuri (filele 80-84).
Așa cum reiese din raportul preliminar depus de lichidatorul judiciar la 05 februarie 2008 (filele 96 și urm), reiese că la sfârșitul anului 2005 avansurile nejustificate ridicate de pârâți au fost în sumă de 340.164 lei, ce a fost diminuată în cursul anului 2006 pentru plata salariilor, acestea cifrându-se la sfârșitul anului 2006 la 252.122 lei, iar la 30 aprilie 2007 la suma de 252.012 lei.
Apărarea referitoare la restituirea acestor sume de către () nu pot fi primite decât în parte, întrucât aceeași situație este relevată și de către lichidatorul judiciar, iar prin fișele de cont depuse la dosar nu se poate proba această împrejurare, întrucât, așa cum rezultă din analiza acestora de către lichidatorul judiciar, fișa analitică nu se află în corespondență cu fișa sintetică din contabilitate.
Or, fișa analitică din punct de vedere al ținerii contabilității se regăsește în fișa sintetică, prin sintetizarea operațiunilor înscrise în cea dintâi, pe grupe de conturi.
Mai mult, în condițiile lipsei de comenzi, fostul administrator a continuat să înregistreze cheltuieli cu plata salariilor și nu se poate admite că s-a încercat reorganizarea activității, în situația în care aceste activități au perturbat greu activitatea firmei, ducând-o, în final, la instaurarea stării de insolvență.
Faptele anterior prezentate pot fi încadrate în dos. art. 138 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței menționate au formulat recurs pârâții și.
Primul recurent a învederat că nu s-a făcut dovada faptei prin care s-a dispus în interes personal continuarea activității și că la momentul retragerii din societate, aceasta înregistra profit, neputând fi angajată răspunderea sa pentru o stare de fapt ulterioară.
S-a mai învederat că nu a fost făcută dovada ridicării unor sume de bani din societate.
C de al doilea recurent a arătat că nu a fost făcută dovada continuării activității în interes personal, faptă ce ar fi dus la încetarea de plăți. S-a mai învederat că în anul 2006 societatea nu a mai obținut autorizația de funcționare, societatea fiind obligată să-și schimbe obiectul de activitate, stare de fapt ce a impus efectuarea unor serii de cheltuieli însă nu în interes personal, ci în interesul societății. S-a mai adăugat că nu a fost ținută o contabilitate fictivă, toate documentele contabile fiind predate lichidatorului judiciar.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul formulat de către este întemeiat.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, la data de 08.06.2005, recurenta a cesionat părțile sale sociale asociatului.
Din cuprinsul raportului preliminar privind istoricul societății și cauzele ajungerii în insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar (96) rezultă că societatea debitoare a desfășurat activitate profitabilă până în anul 2005, fapt confirmat de bilanțul contabil unde apare înregistrat profit. În plus, din cuprinsul raportului de inspecție fiscală generală ( 91-95 ) rezultă de asemenea că la sfârșitul anului 2005, societatea înregistra un profit de 254.371 lei. Dată fiind această stare de fapt, nu se poate reține că recurenta ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți. În condițiile în care pârâta recurentă s-a retras din societate, nu poate fi incident art.138 lit. din Legea nr. 85/2006. Nu este incidență nici lit. daa rt.138 din același act normativ, nefiind făcută dovada ținerii unei contabilități fictive, a unei contabilități neținute în conformitate cu legea sau a faptului sustragerii unor documente contabile. Toate documentele contabile au fost predate lichidatorului neexistând un refuz de predare. Mai mult, din cuprinsul raportului de inspecție fiscală ( 91-95 ) rezultă că au fost prezentate toate documentele contabile și nu s-au constatat deficiențe în ceea ce privește întocmirea și ținerea registrelor de contabilitate. De altfel, judecătorul sindic nu a indicat probele ce susțin incidența art. 138 lit.
Recursul formulat de cel de al doilea recurent, este tardiv formulat, nefiind respectat termenul de 15 zile instituit de dispozițiile art. 301 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile art. 103 Cod pr.civilă. Hotărârea primei instanțe a fost comunicată la data de 19.11.2008 (114), iar recursul a fost declarat la data de 27.01.2009.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 3041Cod pr.civilă, art.304 pct.9 Cod pr.civilă, art.312 alin.1,2,3 Cod pr.civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul formulat de, cu domiciliul în municipiul I, B-dul - cel nr.37, -.B,.2,.3, județul I, împotriva sentinței nr. 756 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Admite recursul formulat de, cu domiciliul în mun. I,-,. 664,. B,. 4,. 19, județul I, împotriva sentinței nr. 756 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința nr. 756/2008, în sensul că:
Respinge cererea de atragere a răspunderii materiale formulată împotriva pârâtei, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.02.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
| ← Practica judiciara insolventa. Încheierea 33/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 572/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
