Practica judiciara insolventa. Decizia 1801/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1801
Ședința publică din data de 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P, Al.- nr.1,.1334A,.B,.1,.26, județ P, împotriva sentinței nr.1334 pronunțată în data de 30 septembrie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P,-,. 2.. B,.1,.26, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J- prin lichidator, cu sediul în P,-,.5,.5E, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 8 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate recurentului-pârât să depună la dosar concluzii scrise, în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 15 decembrie 2009, când vând în vedere că în perioada 15-16 decembrie 2009 doamna JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana Nițu a lipsit din instanță, fiind în concediu medical, a reamânat pronunțarea la data de 22 decembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamantul, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să se dispună instituirea răspunderii acestuia pentru pasivul societății debitoare în cuantum de 186.643 lei, reprezentând prejudiciu cauzat creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare se face vinovat de săvârșirea faptei prev.de art.138 lit.e) din Legea nr. 85/2006, prin aceea că nu a prezentat autoturismul cu număr de înmatriculare - și prin aceasta a deturnat, respectiv a ascuns bunul mobil ce se afla în patrimoniul societății debitoare, astfel încât creditorii se află în situația de a nu-și recupera creanțele.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a formula eventuale apărări.
Prin sentința nr. 396/24.02.2009 judecătorul-sindic a respins cererea lichidatorului ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 703/5.05.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul lichidatorului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
În considerentele deciziei s-a reținut că instanța de fond trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 lit. e prin prisma înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
În rejudecarea cauzei pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat alte probe.
Prin sentința nr.1334 pronunțată în data de 30 septembrie 2009, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei, și a instituit răspunderea pârâtului pentru plata pasivului neacoperit al debitoarei în sumă de 186.814 lei, constituit din: 186.427 lei creanța P, 360 lei creanța Consiliului Local P și 27 lei creanța
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința nr. 507/15.04.2008 a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea și ulterior s-a intrat în procedura simplificată, fiind desemnat lichidator judiciar
In exercitarea atribuțiilor sale lichidatorul a analizat cauzele și împrejurările care au dus debitoarea în stare de insolvență, întocmind tabelele creanțelor împotriva averii debitoarei prevăzute de lege și a efectuat demersuri pentru identificarea și valorificarea bunurilor din patrimoniul societății. Astfel, în rapoartele întocmite s-a arătat că debitoarea și administratorul acesteia nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar actele prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Totodată, din adresa nr. 75666/2.07.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor reiese că debitoarea deține autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare -, care nu a fost identificat în fapt de lichidator, nefiindu-i predat de către pârât.
Judecătorul sindic a reținut că în cauză sunt întrunite cerințele art. 138 din legea menționată, respectiv că poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a-g din textul legal, printre care și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ( lit. e ).
Astfel, pârâtul are calitatea de administrator și asociat unic al societății debitoare, după cum reiese din certificatul emis de P și prin neîndeplinirea obligației de prezentare a actelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv a evidenței contabile a debitoarei, coroborată cu neidentificarea bunului ce figurează în patrimoniul societății, care, prin valorificare ar fi acoperit parțial creanțele creditorilor, a dus la concluzia că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, iar lipsa evidențelor contabile și a bunurilor indică o administrare frauduloasă a averii debitorului.
Pentru considerentele expuse, pârâtul nedovedind o cauză de înlăturare a răspunderii civile prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic admis cererea și a instituit răspunderea acestuia pentru plata pasivului debitoarei în suma mai sus indicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurentul susține că instanța de rejudecare a considerat în mod greșit a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale pentru pasivul societății debitoare.
Astfel, s-a interpretat în mod greșit textul de lege invocat și s-a considerat că neîndeplinirea obligației administratorului de a depune actele contabile conduce la ideea că administratorul societății ar fi administrat fraudulos averea debitorului.
Recurentul susține că soluția pronunțată în primul ciclu procesual a fost corectă, simpla invocare a dispozițiilor art. 138 din lege neputând atrage răspunderea organelor de conducere, aceste dispoziții neinstituind o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina pârâtului, prezumându-se doar atragerea răspunderii, însă după administrarea de dovezi în acest sens.
Invocând obligativitatea întocmirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii sale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin nepredarea documentelor contabile se poate interpreta că administratorul societății nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile Legii 92/1991, republicată (legea contabilității), deoarece nu a existat posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare pasivului debitoarei falite.
În conformitate cu prevederile aceluiași articol 138 din Legea 85/2006, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor este prezumat, dacă se stabilește că administratorul a săvârșit una dintre faptele prevăzute la acest articol și se angajează răspunderea civilă acestuia.
Se vor avea în vedere și dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea 82/1991, republicată care prevăd că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului .
Având în vedere că recurentul nu a predat actele contabile lichidatorului judiciar și nu a făcut dovada vreunei situații exoneratoare de răspundere cu privire la această obligație, se consideră că în cauză, în mod corect, instanța de fond a reținut că operează răspunderea acestuia, lipsa evidențelor contabile și a bunurilor dovedind o administrare frauduloasă a averii.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod pr. civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304 Cod pr.civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P, Al. - nr.1,.1334A,.B,.1,.26, județ P, împotriva sentinței nr.1334 pronunțată în data de 30 septembrie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P,-,. 2.. B,.1,.26, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J- prin lichidator, cu sediul în P,-,.5,.5E, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored. și
4 ex./ 12.01.2010
ds.fond - Tribunal
jud. fond -
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1326/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2729/2009. Curtea de... → |
|---|
