Practica judiciara insolventa. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 184/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.1738 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a intimatei debitoare "" S (fostă "") prin lichidator judiciar și a intimaților creditori "Plastico" Sf. G, Administrația Finanțelor Publice Sf. G, Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, Primăria Municipiului Sf. G, Compania Națională de Ferate - Sucursala Regională
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.1738/27.11.2008, Tribunalul Covasna prin judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditorul B împotriva raportului final, a aprobat raportul final și a admis cererea lichidatorului judiciar, dispunând închiderea procedurii insolvenței debitoarei (fostă Sf. G) și radierea societății din registrul comerțului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea B invocând greșita aplicare a legii față de faptul că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final și că nu s-au realizat formele de publicitate a raportului final, că nu au fost respectate dispozițiile privind convocarea adunării creditorilor. Se arată că raportul final este ambiguu, referindu-se doar la cauze de ordin general. Judecătorul sindic nu a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile și nici nu a analizat răspunderea fostului administrator.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art.3041Cod procedură civilă se constată că recursul nu este întemeiat.
Criticile recurentei privind prematuritatea soluționării închiderii procedurii falimentului sunt nefondate față de dispozițiile art.131 din legea nr.85/2006 ce permit închiderea procedurii în orice stadiu al procedurii. Pe de altă parte, prevederile art.129 din lege sunt aplicabile în cazul în care există bunuri în averea debitoarei ce au fost lichidate, ori dispozițiile art.131 se referă la situația în care nu există bunuri în averea debitoarei. Potrivit raportului lichidatorului judiciar, nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei, astfel încât în mod corect s-au reținut prevederile art.131 din legea insolvenței.
Susținerile recurentei referitoare la nerealizarea formelor de publicitate a raportului final sunt în contradicție cu dovezile existente la dosarul de fond - fila 50 cu borderoul de trimitere a notificării nr.1040/11.09.2008 și fila 53 comunicarea prin fax din 24.09.2008. De altfel, prin formularea obiecțiunilor la raportul final, creditoarea - recurentă confirmă faptul că a luat cunoștință de conținutul raportului, astfel încât orice viciu de comunicare a fost acoperit.
Referitor la convocarea adunării creditorilor, potrivit actelor de la dosar, rezultă că aceasta a fost convocată la 25.06.2008, dar la ședință nu s-a prezentat niciunul dintre creditorii societății (fila 30 dosar fond).
În legătură cu raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, susținerile recurentei sunt nefondate în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a avut acces la documentele contabile ale societății, dar a întreprins măsurile necesare pentru identificarea acestora, inclusiv plângerea penală îndreptată împotriva fostului administrator pentru infracțiunea prevăzută de art.147 din legea insolvenței.
Susținerile recurentei legate de administrarea din oficiu a expertizei contabile excede principiului disponibilității părților, astfel încât urmează a fi înlăturate.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul declarat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr.1738/27.11.2008 pronunțate de Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 6.05.2009
Tehnored: / 08.05.2009/ - 3 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 95/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 162/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
