Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 185/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 185/
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de B împotriva sentinței civile nr. 1273/SIND din 4 decembrie 2008 pronunțate de JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1273/4.12.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr-, s-a admis cererea creditoarei formulată în contradictoriu cu debitoarea
S-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea
S-a desemnat administrator judiciar, căruia îi stabilește atribuțiile prev. de art. 20 din nr. 85/2006,
S-a stabilit retribuția administratorului judiciar va fi stabilită conform art. 19 al. 2 din nr. 85/2006.
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea efectuării mențiunii prin publicarea în buletinul procedurilor de insolvență.
S-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale administratorilor deținute de debitoare.
S-a fixat termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor la data de 30.01.2009.
S-a fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 26.02.2009, iar termenul de definitivare a tabelului creanțelor la data de 26.03.2009.
S-a dispus convocarea primei ședințe a adunării creditorilor la data de 06.03.2009 la sediul debitoarei.
S-a dispus ca notificările prevăzute de art. 61 din nr. 85/2006 să fie efectuate de administratorul judiciar.
S-a dispus ca debitoarea să deschidă un cont separat la o bancă, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, iar în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
A reținut judecătorul-sindic că, între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 3/16.09.2004, în a cărui executare au fost emise facturile fiscale nr. 2/16.01.2008, 8/05.03.2008, 11/05.04.2008, 12/05.05.2008.
Suma cuprinsă în aceste facturi, neachitată de debitoare, este în cuantum de 255.401,3 lei, reprezentând chirie restantă în valoare de 49.745,47 lei și contravaloarea energiei electrice pentru luna aprilie 2008 și penalități contractuale de155.655,9 lei.
Constatând astfel în sarcina debitoarei obligații exigibile, susceptibile de executare silită, dovedite de înscrisurile depuse la dosar, care îndeplinesc condițiile impuse de art. 46 Cod comercial, faptul că debitoarea nu a contestat cuantumul creanței invocate de către creditoare și nici faptul că ar fi în incapacitate de plată, în baza art. 3 pct. 6 și 12 din nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a deschis procedura insolvenței față de debitoarea
Împotriva acestei soluții a declarat recurs debitoarea aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței recurate, ori admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului-sindic.
În expunerea motivelor de recurs se arată că penalitățile calculate de creditoare în sumă de 155.655,90 lei se aplică unor facturi ce sunt emise din 31.01.2007, pentru care aceasta acceptase plata chiriei fără a percepe penalități.
Astfel, în mod greșit a apreciat instanța fondului că aceste obligații sunt exigibile și susceptibile de executare silită, fiind dovedite cu înscrisurile depuse la dosar; în contextul în care debitoarea nu a contestat cuantumul creanței și nici faptul că ar fi în incapacitate de plată.
Pe de altă parte, se arată că-n temeiul contractului de închiriere nr. 3/16.09.2004 încă din anul 2002 s-au realizat investiții asupra spațiului închiriat, în cuantum de 47092,64 lei considerându-se că investițiile efectuate acoperă chiria rămasă de achitat.
Se mai arată că, în anul 2007, creditoarea a notificat-o că termenul de închiriere a încetat la 1.10.2007, chiria datorată până la eliberarea spațiului fiind 3000 Euro/lună + TVA și plata utilităților, iar ulterior a notificat-o de-a părăsi spațiul, prevalându-se de condițiile contractului de închiriere.
În acest context, se precizează că, debitoarea a părăsit spațiul în data de 11.05.2008, creditoarea având cunoștință de acest fapt, confirmat prin semnarea procesului verbal de predare-primire din 19.05.2008, astfel, încât cu rea credință s-a continuat notificarea la adresa din B,-.
Relativ la neachitarea datoriei reclamante, ea constituie o apărare de fond, ca fiind o creanță nedatorată. Totodată, creanța reclamantă nu are caracter cert, fiind contestată, nerezultând că facturile fiscale au ajuns în posesia creditoarei.
În ceea ce privește totalul penalităților, conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 ele nu pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, afară doar dacă, prin contract s-a stipulat contrariul. Ori contractul nu conține o astfel de clauză, iar dispozițiile art. 1069 cod civil trebuie interpretate în sensul art. 966 Cod civil întrucât obligația de plată a unor penalități excesive este fondată pe o cauză ilicită și nu poate avea efect.
Astfel, clauza prin care s-au stabilit penalități excesive este ineficientă, contractul neputând fi transformat prin clauze abuzive într-un instrument de speculă.
În motivele subsidiare de recurs se precizează că societatea a luat la cunoștință despre sentință în data de 13.02.2009, ulterior atacând-o la 23.02.2009.
Astfel, în contextul în care cererea de deschidere a procedurii a fost formulată în contradictoriu cu debitoarea, citată fiind la adresa din B,-, de unde însă fusese evacuată din 19.05.2008, se impune repunerea în termenul de recurs și admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct.5, cu casarea sentinței recurate și-a trimiterii sale spre rejudecare.
În drept art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 103 Cod procedură civilă.
Recursul este întemeiat.
Cererea de repunere în termenul de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă nu este îndreptățită, întrucât, deși citarea la vechiul sediu a constituit o împrejurare mai presus de voința părții, ce-a împiedicat-o să promoveze recursul în termenul legal, ea constituie o împrejurare anterioară termenului legal de exercitare a recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 311 Cod procedură civilă termenul de recurs curge de la comunicarea sentinței, comunicare care potrivit art. 90 alin. 1 se face la domiciliul ori reședința celui citat: Ori, comunicarea, sentinței la domiciliul, respectiv sediul real al societății nu s-a produs, procesul verbal de predare menționând "persoana vizată schimbându-și adresa".
Astfel, recurenta s-a aflat în termenul de declarare a recursului, de la momentul la care a luat la cunoștință despre existența sa 13.02.2009, declarând legal recursul la 23.02.2009, excepția tardivității declarării recursului nesusținându-se.
În ceea ce privește motivele de recurs reținem că, începând cu 19.05.2008 reclamanta creditoare a avut la cunoștință că sediul debitoarei nu mai este cel din B, - - nr. 22,.2, iar citația debitoarei pe toată durata procesului la instanța de fond s-a făcut cu încălcarea art. 90 Cod procedură civilă, fiind aplicabile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Aceasta, întrucât deși regula de citarea se face potrivit art. 98 Cod procedură civilă, conform căreia dacă schimbarea domiciliului nu a fost modificată, citarea trebuie făcută la acest domiciliu, în speță pârâta fusese evacuată de reclamantă din spațiul unde-și avea sediul.
Rezultă, deci, exhibat fiind instanței înscrisul de la fila 18 dosar fond, că judecătorul-sindic a avut la cunoștință că respectivul sediu nu mai este cel real, procedura de citare cu debitoarea fiind nulă, vătămarea produsă acesteia neputând fi înlăturată.
Pe cale de consecință, Curtea conform art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite prezentul recurs, casând sentința recurată și trimițând cauza spre rejudecare judecătorului-sindic.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția tardivității.
Admite recursul declarat de debitoarea împotriva sentinței civile nr. 1273/SIND/4.12.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează, și-n consecință:
Trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./14.05.2009
Dact./15.05.2009/4 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
