Practica judiciara insolventa. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 186/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu - M, str.-.-, nr.1-3, prin reprezentanții legali, împotriva Sentinței comerciale nr. 2118 din o9 noiembrie 2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat potrivit disp.art.301 și 303 Cod pr.civ. fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele și lucrările dosarului, precum și de faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsă conform disp.art.242 alin.2 Cod pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința comercială nr. 2118 din 9 noiembrie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar M Insolvency Specialists Târgu-M și s-a dispus închiderea procedurii de faliment deschisă pe seama debitoarei SRL Târgu-M și radierea firmei din evidențele ORC.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, așa cum rezultă din actele dosarului, lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să facă vreun act de lichidare a averii debitoarei, deoarece nu a identificat niciun activ sau altă valoare care să facă obiectul unor astfel de demersuri. În plus, în condițiile în care lichidatorul judiciar, în calitate de reclamant în acțiunea de angajare a răspunderii personale patrimoniale a renunțat la judecată, devenind incidente prevederile art. 246 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a constatat că perspectiva aducerii în patrimoniul debitoarei a unor active pe această cale, a dispărut.
Hotărârea de închidere a procedurii de faliment a debitoarei a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea în sensul continuării acestei proceduri, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 pentru a se putea închide procedura, că scopul instituit de legiuitor în art. 2 din lege nu a fost atins și că nu există certitudinea și confirmarea prin documente justificative a faptului că s-au întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor.
Recurenta a mai învederat faptul că lichidatorul judiciar a renunțat la cererea de angajare a răspunderii personale a foștilor administratori ai debitoarei, fără a indica motivele cererii de renunțare și fără a lăsa judecătorul sindic să aprecieze dacă sunt sau nu întrunite condițiile de angajare a răspunderii întemeiate pe prevederile art. 138 din lege.
Lichidatorul judiciar Mad epus la dosar note de ședință precizând că modul în care creditoarea a înțeles să motiveze recursul, echivalează cu o nemotivare, însă sunt incidente prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, astfel că a învederat faptul că judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, deoarece societatea nu dispune de bunuri, nu s-au realizat încasări de sume în cadrul procedurii și rapoartele cuprinzând aceste constatări nu au fost contestate potrivit art. 21 alin. 2 din Legea insolvenței.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei este nefondat.
Criticile recurentei nu sunt materializate, nu sunt argumentate și se bazează pe aspecte de ordin teoretic, general care, într-adevăr, dacă nu ar fi incidente prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, ar echivala cu o nemotivare.
Recurenta precizează că nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 pentru a se putea dispune închiderea procedurii, neobservând însă că, în cazul în speță lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii în temeiul prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată. În condițiile în care nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei iar la cererea de angajare a răspunderii personale patrimoniale s-a renunțat, susținerile recurentei nu pot convinge instanța de control judiciar că s-a făcut o greșită aplicare a legii. În ceea ce privește cererea de angajare a răspunderii personale în actuala reglementare a Legii insolvenței, judecătorul sindic nu mai are rol activ și, în cazul dedus judecății, a ținut cont de principiul disponibilității părților în procesul civil. În plus, încheierea de renunțare la judecată, așa cum s-a precizat în considerente, a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 2118 din 9 noiembrie 209, pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
Red.
Tehnored. BI/6ex
-14.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 956/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 81/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
