Practica judiciara insolventa. Decizia 1932/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1932
Ședința publică din6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat decreditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentințeinr.647 din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cudebitoarea prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență, pârâtă intimată, i intimat parte în proces Oficiul Național al Registrului Comerțului prin de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru pârâta-intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebată fiind, apărătoarea pârâtei-intimate a învederat instanței că, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în proprietatea debitoarei se află bunuri, construcții, mobilier, stocuri de materiale consumabile și produse finite care nu au putut fi valorificate la licitația organizată de creditoare prin procedură comună și nu în cadrul procedurii insolvenței.
Instanța, constatând că părțile nu au formulat alte cereri de probe și nu au invocat alte chestiuni prejudiciale, apreciază că recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu precizarea că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii materiale a administratorului debitoarei, creditoarea nefăcând dovada incidenței în cauză a prevederilor art.138 lit.a și c din Legea nr.85/2006. A relatat, pe scurt, susținerile detaliate în notele de concluzii depuse la filele 23 - 25 dosar, concluzionând că normele europene impuse în privința activității desfășurate și incendiul care a avut loc la sediul firmei în anul 2004 au determinat insolvența debitoarei care a solicitat, ea însăși, deschiderea procedurii; nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
URTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 30 noiembrie 2007, debitoarea SC SRL a solicitat deschiderea procedurilor prevăzute de Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că nu mai poate face față creanței față de S, debitul totalizând la 31.10.2007 suma de 120.183,39 lei pentru care s-a pornit executarea silită.
În dovedirea susținerilor a anexat la dosar acte doveditoare.
Prin sentința comercială nr. 205 din 01 aprilie 2008 Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a admis cererea formulată de debitoarea SC SRL și în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei,fiind numit administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență "EC. ".
La data de 23.02.2009 lichidatorul judiciar a depus raportul prin care se propune închiderea procedurii în temeiul art. 131 din legea nr. 85/2006 datorită lipsei identificării de bunuri care să fie vândute în vederea îndestulării creditorilor.
La data de 28 aprilie 2009 creditoarea Saf ormulat cerere de atragere a răspunderii materiale împotriva fostului administrator al societății debitoare, în vederea obligării acesteia la plata sumei de 276.002 lei, reprezentând creanța creditorului
În motivarea cererii se arată că nu se poate reține, în vederea exonerării de răspundere, faptul că datorită unui incendiu au fost deteriorate capacitățile de stocare a produselor finite, motivat de faptul că acel incendiu s-a produs la jumătatea anului 2004. De asemenea, nu s-a făcut dovada concretă a elementelor patrimoniale care au fost distruse în acel incendiu. De asemenea, s-a dispus continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți. Deși societatea se afla în stare clară de insolvență, administratorii debitoarei nu au luat măsuri de lichidare a activului acesteia și de plată a pasivului. Se impune ca, dat fiind incidența acelui incendiu la nivelul anului 2004, reprezentantul legal al debitoarei, văzând situația societății încă din exercițiile financiare precedente, ar fi trebuit să apeleze imediat la dispozițiile legii nr. 31/1990 rep. sau după caz, la dispozițiile legii nr. 64/1995. Deschiderea procedurii la 01.04.2008 intervine cu o mare întârziere (după 4 ani de zile de la producerea incendiului), datoriile societății crescând considerabil.
În drept, a invocat disp. art. 138 alin. 1 lit. a,c din legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic,prin sentința nr.647 din 23 iunie 2009a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale, ca nefondată, a dmis raportul și, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL; a ispus radierea debitorului din registrul comerțului; n temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a escărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, și n temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență; în temeiul art. 4 (4) și (5) din Legea privind procedura insolvenței, a aprobat cheltuielile de lichidare efectuate de lichidatorul judiciar și a respins solicitarea lichidatorului judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "EC. " de acordare a cheltuielilor de procedură.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cazurile de atragere a răspunderii materiale, prev. în art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, presupun existența unor activități pentru a fi permisă punerea în discuție a cererii.
În speță, creditoarea S nu a identificat și depus probe prin care să fie identificate elementele obiective ale faptelor cuprinse în prevederile art. 138 alin. 1 lit.
Mai mult, art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că cererea de atragere a răspunderii materiale poate fi dispusă atunci când în raportul întocmit în conformitate cu disp. art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, ori, în speță, lichidatorul judiciar nu a identificat în raport asemenea persoane, precizând doar că bunurile debitoarei au fost supuse executării silite anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Cum creditoarea nu a adus elemente noi care să identifice și să probeze fapte din cele înscrise la art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, a respins cererea depusă pe acest temei.
A mai reținut judecătorul sindic că textul art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 este denaturat de lichidatorul judiciar, în sensul că acesta consideră că este suficient ca fostul administrator să fi continuat activitatea ce ducea la instalarea incapacității de plată, pentru atragerea răspunderii.
Or, art. 138 alin. 1 lit. c, prin dispunerea de a continua, în interes personal, efectuarea unor activități comerciale, care duceau în mod vădit la starea de insolvență, se înțelege că acel ansamblu de activități, prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere.
În condițiile în care, pentru atragerea răspunderii, este necesar a se proba "voința" organelor de conducere de a continua astfel de activități, este necesar a se identifica acele măsuri întreprinse, pentru ca judecătorul să poată prezuma că aceste activități au fost întreprinse în interes personal.
În concluzie, judecătorul sindic a considerat că nu a probat incidența cazului prevăzut la art. 138 alin. 1 lit. a,c din Legea nr. 85/2006și a respins, ca nefondată, cererea de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator,.
Asupra raportului final, judecătorul sindic, față de demersurile efectuate de lichidatorul judiciar și răspunsul autorităților, văzând lipsa bunurilor societății debitoare, faptul că raportul nu a fost contestat, văzând că au fost efectuate notificările prevăzute de lege, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din Registrul comerțului.
Conform art. 4,19 din legea nr. 85/2006 apreciind asupra activității lichidatorului judiciar în lipsa documentelor justificative, va fi aprobat onorariul lichidatorului în limita sumei de 650 lei.
Referitor la cheltuielile de procedură solicitate de lichidatorul judiciar se impune a se detalia și prezenta dovada înaintării acestora pentru a se verifica dacă pot fi incluse în categoria cheltuielilor de procedură prev. la art. 73 din HOT. nr. 3/2007 a Congresului UNPIR, astfel că, în lipsa dovezilor și a detalierii acestora, judecătorul sindic va respinge această solicitare ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica recurentei vizează, în esență, că în mod greșit a reținut judecătorul sindic că ea, creditoarea, nu a identificat și depus probe prin care să fie evidențiate elemente obiective ale faptelor cuprinse în prevederile art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, întrucât din bilanțul contabil al debitoarei depus la 31.12.2007 rezultă că debitoarea deținea în patrimoniu imobilizări corporale în valoare de 42.891 lei, stocuri în sumă de 49.177 lei, creanțe de 14.354 lei, precum și disponibilități bănești în conturi bancare și casa în cuantum de 416 lei. Mai arată recurenta și că, din relațiile furnizate de Primăria comunei, rezultă fără echivoc că administratorul societății recurente a utilizat bunurile și veniturile debitoarei în interes personal. recurenta că, deși societatea se afla în stare clară de insolvență, administratorul debitoarei nu a luat măsuri de lichidare a activului acesteia și de plată a pasivului, iar deschiderea procedurii la 4 ani după producerea incendiului la sediul firmei a determinat creșterea considerabilă a datoriilor, accesoriile curgând până la data deschiderii procedurii - 01.04.2009.
Prin întâmpinare, pârâta-intimată a arătat că echipamentele tehnologice, construcțiile, mobilierul și materialele consumabile sunt la sediul, încât nu se poate pretinde că a vândut aceste bunuri, utilizând în interes propriu veniturile astfel realizate.
Analizând recursul prin prima actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor de recurs formulate, care, în drept, se încadrează în art.304 pct.9 și 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constatăcă recursul este întemeiat. Astfel, este cert și necontestat de către niciuna din părți, că în bilanțul contabil al societății debitoare din 31.12.2007, aceasta figura cu imobilizări corporale în valoare de 42.891 lei, stocuri în sumă de 49.177 lei, creanțe de 14.354 lei, precum și disponibilități bănești în conturi și casă de 416 lei.
Din considerentele sentinței atacate rezultă că lichidatorul nu a identificat nici un bun de natura celor descrise mai sus, iar procedura insolvenței s-a finalizat tocmai pentru lipsa bunurilor din averea debitorului.
În recurs însă, fostul administrator al debitorului arată că o parte din bunurile descrise în bilanțul contabil din 31.12.2007 se află la sediul societății, iar sumele plătite de diverși furnizori au fost folosite la plata datoriilor societății.
Ori, aceste aspecte nu au fost reținute și verificate la prima instanță, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii.
În aceste condiții se impune, conform art.312 din Codul d e procedură civilă, casarea sentinței atacate cu trimiterea pentru rejudecare la prima instanță, ocazie cu care judecătorul sindic va solicita lichidatorului să verifice dacă la sediul debitorului se află bunuri care pot fi valorificate și în cazul în care s-au încasat creanțe de la debitorii societății supuse insolvenței, cum au fost utilizate aceste sume de bani.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DE CIDE:
Admite recursul. declarat decreditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în S,-, jud. S, în contradictoriu cudebitoarea prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență, pârâtă intimată, i intimat parte în proces Oficiul Național al Registrului Comerțului prin de pe lângă Tribunalul Suceava.
Casează sentința nr.647 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.12.2009
jud.sindic Gh.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 19/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1610/2009. Curtea de... → |
|---|
