Practica judiciara insolventa. Decizia 235/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 235
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP O împotriva sentinței nr.1257 din 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-/1/2009, în contradictoriu cu intimata - lichidator al debitoarei SC SRL B și intimata creditoare AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, având ca obiect procedura insolvenței - contestație tabel creanțe.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele
Prin sentința nr. 1257 din 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-/1/2009, s-a respins contestația creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O și s-a admis cea a creditoarei AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, fiind înscrisă în tabelul creanțelor cu suma de 1722 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că actele de executare silită emise de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, respectiv somația din 19.10.2001, adresa de înființare a popririi din 14.10.2001 și somația 8084 din 01.04.2002, nu au produs efecte juridice. Astfel, potrivit art. 131 alin.1 cod procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, este prescris, motivele invocate de creditoare nefiind cele de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 132 lit. a-e și art. 133 lit. a-d cod procedură fiscală, ce reglementează întreruperea termenului de prescripție.
În ceea ce privește contestația creditoarei AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, judecătorul-sindic a reținut că actele întreprinse de aceasta, respectiv publicarea în cotidianul național "Adevărul" din 16.07.2005, a faptului că au fost emise somații de plată în baza titlurilor executorii și s-a început executarea silită împotriva debitoarei, a avut ca efect întreruperea termenul de prescripție, conform art. 133 lit. d cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Oai nvocat că, în mod greșit judecătorul-sindic nu a dispus înscrierea creanței sale în tabel preliminar, întrucât aceasta provenea din titluri executorii pe care lichidatorul, potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006, nu avea dreptul să le supună verificării.
O altă critică invocată de recurenta creditoare se referă la faptul că prescripția creanței sale este imputabilă lichidatorului, care a rămas în pasivitate și nu și-a îndeplinit obligațiile o perioadă de 4 ani de la data de 1.11.2005, când a fost numit lichidator în temeiul legii nr. 359/2004, și până la introducerea cererii pentru deschiderea procedurii simplificate a falimentului în temeiul Legii nr. 85/2006 - 16.02.2009. Astfel, odată numit lichidator, susține creditoare, nu mai avea dreptul și nici obligația de a mai efectua acte de executare silită, nefiind corect și legal să fie prejudiciată prin neadmiterea creanței în tabel.
În cauză nu a fost depusă întâmpinare.
Analizând sentința pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul O l t, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 631 pronunțată la data de 4 mai 2009, judecătorul-sindic de la Tribunalul O l t, a admis cererea lichidatorului și a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei SC SRL B aflată deja în lichidare prin încheierea nr. 3199 din 3.11.2005, pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul O l t, urmare a dizolvării societății în temeiul șart. 30 din Legea nr. 359/2004.
La data de 12.10.2009, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, creanța recurentei creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, nefiind înscrisă, motivat de faptul că este prescrisă.
Ulterior la data de 15.10.2009, recurenta creditoare a formulat contestație la tabelul preliminar al creanțelor, invocând că prescripția dreptului de a solicita executarea creanței sale a fost paralizată de numirea lichidatorului la data de 01.11.2005 în sarcina căruia se află toate actele de lichidare și că potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creanțele bugetare nu sunt supuse verificării, în speță, creanța sa fiind dovedită prin titlu executoriu nr. 20399/13.07.2009, necontestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii", iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol "nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale".
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale invocate, rezultă că într-adevăr creanțele bugetare constatate prin titluri executorii necontestate în termenul legal, nu sunt supuse verificării, dispoziția legală are în vedere însă existența, cuantumul și valoarea creanței înscrisă în titlul executoriu ce nu mai poate face obiectul analizei.
Aceasta nu înseamnă că nu vor fi verificate îndeplinirea condițiilor formale ale titlurilor executorii cum ar fi prescripția dreptului de a cere executarea lor.
În acest context, Curtea constată că este nefondată critica recurentei creditoare privind încălcarea dispozițiilor art. 66 alin. 2 din legea nr. 85/2006, întrucât în cauză nu s-a realizat o verificare a creanței sale, ci legitimității acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 67 alin. 1 din aceeași lege.
În ceea ce privește îndeplinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanței fiscale, Curtea constată că, în speță, concluzia judecătorului-sindic este corectă.
Astfel potrivit art. 131 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură fiscală "dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, termenul de prescripție aplicându-se și creanțelor provenind din amenzi contravenționale".
De asemenea, la art. 132 și 133 Cod de procedură fiscală sunt reglementate restrictiv cazurile în care termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanței fiscale se suspendă sau se întrerupe.
În speță, Curtea constată că motivele invocate de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, privind emiterea somațiilor din datele de 09.10.2001 și 01.04.2002, a adresei de înființare a popririi din 14.10.2001 și numirea lichidatorului la data de 1.11.2005, nu se circumscriu în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege nefiind de natură a întrerupe ori a suspenda cursul prescripției.
Titlul executoriu nr. 127 ce constituie temeiul creanței recurentei creditoare, a fost emis la data de 13.12.2001, astfel încât Curtea constată că sunt întrunite condițiile dispozițiilor art. 131 cod de procedură fiscală, termenul de prescripție fiind îndeplinit.
În consecință, având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, și în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP O, cu sediul în S,-, O împotriva sentinței nr.1257 din 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-/1/2009, în contradictoriu cu intimata, cu sediul profesional în C,-,.21-36,.2,.1,.4, D - lichidator al debitoarei SC SRL B și intimata creditoare AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud.NO/ex.3/25.03.2010
jud.fond
tehnored.MI/25.03.2010
25 Februarie 2010
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Ecaterina Moleanu, Carmen Mladen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1417/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1565/2009. Curtea de... → |
|---|
