Practica judiciara insolventa. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 238/
Ședința publică din 12 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta, cu domiciliul în S- județul M, împotriva încheierii nr.1/C a Tribunalului Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pârâta-recurentă prin avocat, lipsă debitoarea-intimată - SRL S și lichidatorul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se mai constată depunerea unei cereri prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurentei declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificarea în totalitate a încheierii atacate în sensul respingerii ca netemeinică și nelegală a cererii de instituire a măsurilor asiguratorii formulate de către lichidatorul judiciar la data de 12.01.2009, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin încheierea nr. 1 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- privind falimentul debitoarei -. SRL, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâta și s-a dispus înființarea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor imobile și mobile ale acesteia, precum și a popririi asiguratorii până la concurența întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 289.111,81 lei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că, în dosarul de faliment al debitoarei -. SRL, lichidatorul desemnat în cauză a formulat, atât cerere de angajare a răspunderii personale a administratorului debitoarei, iar printr-o cerere distinctă, acesta a solicitat și instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale acesteia până la concurența pretinsului prejudiciu cauzat debitoarei în cuantum total de 289.111,81 lei. În cadrul acestei cereri, lichidatorul a inveterat că există suficiente premize ca pretinsa debitoare a falitei să se sustragă de la eventuala obligației ce i-ar reveni prin înstrăinarea bunurilor. Judecătorul sindic a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 591 alin. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva încheierii a formulat recurs pârâta arătând că aceasta s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 141 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în sensul că, fixarea unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea pretențiilor este obligatorie, ceea ce în cauză nu a fost depusă. În altă ordine de idei, se arată că încheierea s-a dat fără citarea părților și fără un minim de material probator care să ateste creanța sau vreun prejudiciu.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiilor art. 3041. pr. civ. Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 141 alin. 1,odată cu cererea formulată în condițiile art. 138 alin. 1 sau, după caz, art. 138 alin. 3, administratorul judiciar sau lichidatorul, sau, după caz, comitetul creditorilor, va putea cere judecătorului sindic să instituie măsuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138. unei cauțiuni de 10% din valoarea pretențiilor este obligatorie.
În speță. Lichidatorul judiciar a introdus cererea de angajare a răspunderii personale a administratorului debitoarei la data de 12.01.2009 iar printr-o cerere distinctă, acesta a solicitat și instituirea unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale acesteia. Judecătorul sindic, deși a făcut o amplă analiză a aplicabilității tezei I din articolul de mai sus raportat la dispozițiile art. 591 alin. 2 din pr. civ, incident în cauză, precum și cu referire la Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, a omis să facă aplicarea tezei a II-a a art. 141 alin. 1. Astfel acesta nu a obligat titularul cererii la plata cauțiunii, cu atât mai mult cu cât, nici nu a fost pusă în discuție această condiție obligatorie de admisibilitate a cererii, considerând că simpla introducere a cererii de angajare a răspunderii personale a administratorului este suficientă.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că judecătorul sindic nu a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 3 și 5. pr. civ. încheierea atacată va fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare pentru ca judecătorul sindic să facă aplicarea tezei a II-a din alin. 1 al art. 141 din Legea nr. 85/2006. Totodată, judecătorul sindic va avea în vedere și celelalte motive invocate în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, cu domiciliul în S- județul M, împotriva încheierii nr.1/C a Tribunalului Comercial Mureș în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-30.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 884/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 140/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
