Practica judiciara insolventa. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 267/2009
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DGFP S împotriva Sentinței nr.2333/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința comercială 2333/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaraa fost respinsă contestația formulată de creditoarea DGFP S în contradictoriu cu lichidatorul judiciar Euro privind raportul întocmit la data de 23.09.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin raportul întocmit la data de 23.09.2008 s-a consemnat faptul că societatea nu mai desfășoară activitate din anul 2000, ultimele situații financiare fiind depuse la organul fiscal pentru exercițiul financiar 2002. S-a arătat că, analiza situației debitorului a permis constatarea faptului că în perioadele expres prevăzute de lege nu s-au efectuat transferuri patrimoniale sau alte operațiuni economice nelegale, motiv pentru care nu se justifică promovarea acțiunii în răspundere.
Din interpretarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 rezultă că legea recunoaște legitimitate procesuală activă în vederea formulării acțiunii în răspundere, în principal administratorului sau lichidatorului judiciar, iar în subsidiar, comitetului creditorilor în măsura în care acesta a fost autorizat de către judecătorul sindic.
Obiectul analizei contestației, conform susținerilor creditoarei îl constituie, opinia exprimată de lichidator cu privire la introducerea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale și a obligației de a face - în sarcina sa, în sensul formulării acțiunii în răspundere.
În raportul privind cauzele enței, lichidatorul judiciar a indicat faptul că, verificând activitatea administratorului social și a asociaților în cei trei ani anterior deschiderii procedurii a constatat că aceștia nu au săvârșit fapte de natura celor prevăzute de art.138 din legea enței.
Lichidatorul judiciar, în calitate de titular al cererii de antrenare a răspunderii, are latitudinea de a aprecia aspectele privind oportunitatea formulării acțiunii, probarea sau fondul său.
Evident că prin aceasta dreptul creditorilor nu este restrâns, în măsura în care se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 iar prin probele existente pot face această dovadă.
Întrucât asupra oportunității promovării unei acțiuni în răspundere, legiuitorul a îndrituit în primul rând pe lichidatorul judiciar, revine acestuia obligația de a aprecia cu privire la necesitatea formulării ei.
Judecătorul sindic, verificând raportul lichidatorului judiciar, în temeiul dispozițiilor art.11 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, prin prisma atribuțiilor conferite de lege în sarcina acestuia a apreciat că refuzul de a formula o astfel de acțiune nu poate fi interpretat ca o încălcare a acestor obligații și nici ca un motiv de nelegalitate pentru depășirea competențelor legale.
dreptului de apreciere, în exercitarea atribuțiunilor manageriale aparține conform art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006 lichidatorului judiciar. Este adevărat că textul stabilește un control al deciziilor manageriale sub aspectul oportunității în favoarea creditorilor prin organele acestora ( art.14 și 17 alin.6 din Legea nr.85/2006) însă în cazul raportului prevăzut de art.25 lit.a din lege, legiuitorul stabilește o altă procedură pentru situația omisiunii sau refuzului formulării acțiunii în răspundere.
Existența refuzului ( sau conform legii, a omisiunii) conferă dreptul, conform art.138 alin.3 din Legea enței, celor prejudiciați datorită enței să solicite doar autorizarea în vederea formulării acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP S solicitând modificarea în sensul dispunerii lichidatorului judiciar să formuleze cerere de antrenare a răspunderii pentru pasivul rămas neacoperit, conform dispozițiilor art.138 lit. a, b, c și d din Legea nr.85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că nu sunt analizate motivele contestației în sensul că administratorul societății a devalizat societatea prin evaziune fiscală constatată prin sentință penală definitivă.
În drept se invocă Legea nr.85/2006, art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Critica recurentei privind omisiunea analizării contestației de către judecătorul sindic este neîntemeiată întrucât acesta a verificat pe larg motivele contestației în limita competențelor legale.
Susținerea creditoarei DGFP S că administratorul social ar fi devalizat societatea prin evaziune fiscală constatată prin sentință penală definitivă nu putea fi dezlegată de judecătorul sindic în această fază procesuală, acesta indicând temeinic că legiuitorul a reglementat special prin art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 calea care poate fi urmată de creditori în cazul în care lichidatorul a omis să indice în raport persoanele culpabile de starea de ență, a patrimoniului debitorului, respectiv solicitarea autorizării în vederea formulării acțiunii.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurentei, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă să fie respins recursul declarat de DGFP
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP S împotriva sentinței nr.2333/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.2 ex/16.04.2009
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 253/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 292/2009.... → |
|---|
