Practica judiciara insolventa. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 270/
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta "" cu sediul social în S,-, jud.M, înregistrată la. sub nr. J/-, împotriva Sentinței n 2211 din 10 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, Falimente.
În lipsa părților.
La data de 13 martie 2009 s-au înregistrat la dosar concluziile scrise formulate de reclamanta ""- S (24-27).
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-a consemnat în încheierea ședinței publice din 12 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 19 martie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2211 din 10 decembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a admis cererea formulată de administratorul judiciar și în baza art. 47 alin. 5 coroborat cu art. 20 alin. 1 lit. "f" din Legea nr. 85/2006 a ridicat în parte dreptul de administrare al debitoarei -, în sensul că efectuarea plăților din contul acesteia conform programului de plată al creanțelor cuprinse în planul de reorganizare se face doar cu dispoziția expresă a administratorului judiciar iar în baza art. 48 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a dat dispoziție băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin scris al administratorului judiciar. Prin aceeași hotărâre s-a dispus măsura ca administratorul judiciar să întocmească rapoarte trimestriale cu privire la situația acestor plăți făcute din contul averii debitoarei, rapoarte pe care le va prezenta Comitetului creditorilor în conformitate cu dispozițiile art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Conform celor dispuse de judecătorul sindic, debitoarea își va păstra dreptul de administrare cu privire la conducerea activității, la administrarea bunurilor din averea sa și la dreptul de a dispune de acestea, toate aceste drepturi urmând a fi exercitate sub supravegherea administratorului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în pofida mențiunilor de la filele 18-19 din planul de reorganizare confirmat, administratorul special a fost cel care a prezentat Comitetului creditorilor situația financiară a societății debitoare în cadrul rapoartelor trimestriale, tot el fiind cel care întocmea și prezenta creditorilor și administratorului judiciar un raport asupra fondurilor obținute din vânzarea de active și asupra distribuirilor făcute către creditori. În aceste condiții, judecătorul sindic a tras concluzia că administratorul judiciar nu exercită în fapt nici un fel de control asupra modului în care erau distribuite sumele către creditori, administratorul special exercitând în numele debitoarei aceste atribuții ajungându-se ca unii creditori să fie nemulțumiți de interpretarea dată de administratorul special textelor legale incidente în perioada reorganizării, interpretare care a condus la refuzul de a efectua unele plăți către creditori. S-a mai reținut că administratorul special a recunoscut că nu a plătit toate sumele de bani pentru una dintre creditoare și nici remunerația administratorului judiciar, invocând prevederile planului de reorganizare, stare de fapt care a fost apreciată drept un real pericol pentru continuarea în bune condiții a planului de reorganizare.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către debitoarea -, prin administratorul său special -, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii promovate de administratorul judiciar.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiul legal care a stat la baza deciziei atacate este art. 47 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, dar nu au fost urmărite motivele care ar face întemeiată o asemenea cerere. S-a subliniat că motivarea instanței de fond este lapidară, nu cuprinde aspecte care să facă referire la aceste condiții legate de existența unor pierderi sau de pericolul de nerealizare a planului de reorganizare. De asemenea, recurenta a invocat faptul că în ședința din 26 noiembrie 2008 creditorii și-au exprimat punctul de vedere, solicitând respingerea cererii de ridicare a dreptului de administrare și în plus, că nu se regăsește din motivare care din creditori a rămas neplătit și nici care dintre creditori a sesizat administratorul judiciar de a da dispoziție de plata băncii.
Recurenta a mai făcut precizarea că dispoziția dată băncii din partea administratorului judiciar pentru efectuarea plăților din contul colectiv, s-a dat pe baza justificărilor incerte din partea administratorului judiciar, fără acordul creditorilor și fără temei legal și acest demers contravine procedurii de reorganizare și pune în pericol reușita planului.
Un alt aspect învederat de recurentă este legat de faptul că, creditorul rămas neplătit era Banca de Dezvoltare din Cipru, a cărei acord expres era în dispozitivele ședințelor comitetului creditorilor, iar în ceea ce privește plata remunerației administratorului judiciar, recurenta a subliniat că sunt plătite toate facturile emise pe baza deciziei judecătorului sindic, cu precizarea că factura privind "onorariul de succes" nu s-a considerat bună de plată, neexistând un titlu valabil.
S-a dorit a se sublinia faptul că acțiunile administratorului special nu au împiedicat cu nimic exercitarea atribuțiilor conferite de lege administratorului judiciar.
Administratorul judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, punctând că, ignorarea sau chiar substituirea, prin exercitarea unor atribuții ce cad în mod obligatoriu în sarcina administratorului judiciar sau nesupunerea ce a generat în anumite cazuri chiar o instigare în vederea nesupunerii prevederilor legale, venite din partea administratorului special, ce au avut drept efect împiedicarea administratorului judiciar de a aduce la îndeplinire dispoziții ale judecătorului sindic, justifică admiterea cererii sale. Intimatul a invocat abuzul de drept procesual din partea administratorului special, că printre altele, distribuirea sumelor s-a făcut în detrimentul creditorilor participanți la procedură, cum ar fi -Transilvania Sud - sau Bank Public, încălcându-se și dreptul administratorului judiciar de a fi remunerat și de a primi onorariu de succes. S-a mai criticat și faptul că, judecătorul sindic poate ridica și din oficiu, chiar în tot, dreptul de administrare a administratorului special, deoarece persoana acestuia, așa cum rezultă din planul de reorganizare este unul dintre salariați cu suma de 26.654,84 lei, fiind în prezența unui "concurs de infracțiuni".
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
În primul rând, trebuie pornit de la cadrul procesual dedus judecății și faptul că, judecătorul sindic a analizat fondul cererii administratorului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată, admițând cererea pe baza prevederilor art. 47 alin. 5 din același act normativ. Potrivit prevederilor art. 74 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 republicată, cererea de ridicare a dreptului de administrare trebuie să aibă ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităților de realizare a unui plan rațional de activitate. Din considerentele expuse de judecătorul sindic, precum și din argumentele cererii formulate de administratorul judiciar, nici măcar nu se conturează vreuna dintre cele două motive, situații grave de altfel care să justifice admiterea cererii de ridicare, fie și în parte, a dreptului debitoarei de administrare. Eventualul pericol pentru continuarea în bune condiții a planului de reorganizare nu numai că nu este pe deplin justificat și motivat de judecătorul sindic, dar el este practic generat, potrivit raționamentului exprimat în hotărâre, de faptul că administratorul judiciar nu ar exercita în fapt niciun control asupra modului în care erau distribuite sumele către creditori, cu precizarea că administratorul special ar fi exercitat în numele debitoarei aceste atribuții. Aceasta după ce, în alineatele precedente se reține că administratorul special a fost cel care a prezentat comitetului creditorilor situația financiară a societății debitoare în cadrul rapoartelor trimestriale, el fiind cel care întocmea și prezenta creditorilor și administratorului judiciar un raport asupra fondurilor obținute din vânzarea de active și asupra distribuirilor făcute către creditori. Dacă se lecturează textul art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată se observă că administratorul special nu a făcut decât să îndeplinească niște atribuții legale. În plus, nu există nicio dovadă concludentă, vreo probă concretă să reliefeze faptul că administratorul judiciar ar fi fost împiedicat de administratorul special să-și respecte și să îndeplinească propriile atribuții în cadrul procedurii, ținându-se cont de atribuțiile conferite de lege administratorului special, în condițiile în care debitoarei nu-i fusese ridicat dreptul de administrare.
Judecătorul sindic reține că s-a ajuns în situația ca unii dintre creditori să fie nemulțumiți și administratorul special ar fi refuzat să efectueze unele plăți către creditori, fără a indica în mod concret situațiile respective și de a le analiza pentru a verifica în raport de datele dosarului, de poziția comitetului creditorilor și evident de conținutul planului, contextul nemulțumirilor, motivul refuzului plății.
Ceea ce a reținut la modul general judecătorul sindic, drept argumente pentru ridicarea dreptului de administrare, nu sunt elemente convingătoare și nu justifică măsurile dispuse, iar prezentarea argumentelor administratorului judiciar, expuse în întâmpinare, nu sunt în măsură decât să accentueze ambiguitatea stării de fapt redate și să evidențieze interpretarea eronată a unor texte legale, chiar confuzii ale unor expresii și termeni juridici. Nimeni nu-l împiedică pe administratorul judiciar ca în situația în care poate dovedi nelegalitatea sau abuzul în drept săvârșit de o persoană implicată în procedură, participant la procedură, fie el și administratorul special să uziteze de mijloacele procedurale legale pe care i le conferă atât Legea insolvenței cât și normele procedurale penale, după caz, într-o expunere de motive de fapt și de drept coerentă, la subiect și bazată pe argumente logice.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi admis, hotărârea judecătorului sindic modificat în sensul respingerii cererii administratorului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de -, cu sediul în S,-, județul M, împotriva sentinței nr. 2211 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge cererea administratorului judiciar de ridicare în parte a dreptului de administrare a debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-21.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 250/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 489/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
