Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 269/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 269/
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta "" cu sediul social în S,-, jud.M, înregistrată la. sub nr. J/-, împotriva Sentinței nr. 2485 din 23 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, Falimente.
În lipsa părților.
La data de 13 martie 2009 s-au înregistrat la dosar concluziile scrise formulate de intimata FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEIE ELECTRICE " FURNIZARE TRANSILVANIA SUD"SA prin subsidiara AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE T - M (53,54).
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-a consemnat în încheierea ședinței publice din 12 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 19 martie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2485 din 23 decembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a admis contestația formulată de creditoarea Filiala de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Transilvania Sud" SA prin Agenția Târgu-M și a dispus debitoarei SA, prin administrator special și administrator judiciar să plătească creditoarei din averea debitoarei suma de 358.463,69 lei reprezentând facturi curente emise pentru consumul de energie electrică și penalități aferente acestora, respingând cererea de obligare a debitoarei la consemnarea în bancă a unei cauțiuni în cuantum de 107.539 lei.
Judecătorul sindic a reținut în esență prevederile art. 3 pct. 20 din Legea nr. 85/2006 republicată, art. 3 pct. 22 și art. 104 coroborat cu art. 38 din Legea nr. 85/2006 republicată, pentru a ajunge la concluzia că atât în perioada de observație cât și în cea de reorganizarea debitoarea trebuia să achite facturile către furnizorii săi, printre care se află și contestatoarea. Pentru creanțele care se ulterior deschiderii procedurii se calculează și dobânzi, penalități, majorări de întârziere sau cheltuieli accesorii, urmând că acestea să fie achitate în conformitate cu actele din care provin și cu programul de plăți, or, din moment ce în programul de plăți nu s-a făcut nicio mențiune la plata acestor penalități, judecătorul sindic a apreciat că ele trebuie achitate conform prevederilor contractului de furnizare a energiei electrice.
Cererea de obligare la plata unei cauțiuni a fost respinsă pe considerentul că debitoarea dispune de sumele necesare achitării facturilor restante către creditoare, iar scopul cauțiunii ar fi tocmai garantarea plății.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către debitoarea SA prin administrator special solicitându-se modificarea în sensul respingerii contestației care are ca obiectraportulfinal, adică trimestrial, anexa 1 întocmit de administratorul special al debitoarei supus spre dezbatere și aprobare Comitetului creditorilor din 17 noiembrie 2008, precum șipoziției exprimată de administratorul special cu privire la adresa trimisă din partea Transilvania Sud SA către.
Recurentul a susținut că în raport de prevederile art. 106 din Legea insolvenței coroborat cu art. 21 alin. 3 contestația este tardiv formulată și că, nu sunt respectate condițiile de fond impuse de art. 17 alin. 6 și procedura preliminară introducerii acestei contestații la judecătorul sindic.
Pe fondul cauzei, în esență s-a susținut de către recurentă că sentința atacată are un caracter contradictoriu, că nu este evidențiată poziția creditorilor, că s-au depășit limitele sesizării instanței, subliniindu-se că, pornind de la prevederile art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/2006 republicată, facturile emise de creditoarea contestatoare nu se pot încadra în categoria plăților aferente procedurii ce presupune plata cu prioritate și nu s-au analizat contraargumentele pentru poziția debitoarei. Recurenta a învederat faptul că, în afara penalităților care nu au fost acceptate la plată, toate sumele reprezentând debitul restant în perioada 21 decembrie 2007 - 30 septembrie 2008, date primei scadențe de plată conform anexei 3 din plan au fost achitate în întregime. S-a mai invocat faptul că accesoriile care se pot calcula ar fi trebuit prevăzute în programul de plăți, ceea ce nu s-a făcut, prin urmare nu se pot calcula, recurenta dorind să sublinieze că, în condițiile date penalitățile aferente debitelor anterioare deschiderii procedurii și neînscrise la masa credală nu se mai pot pretinde. Astfel, s-a invocat în apărare faptul că nu se defalcă penalitățile în funcție de prevederile art. 41 și 38 din Legea insolvenței, iar sub aspectele învederate, motivarea instanței de fond a fost considerată de recurentă ca fiind lapidară.
Recurenta a învederat și faptul că sentința criticată dă prioritate creditorului chirografar în plată față de cei evidențiate în programul de plăți al planului de reorganizare, fără temei legal, deși, toate consumurile de energie electrică aferente perioadei de reorganizare și facturile, inclusiv luna septembrie 2008, au fost achitate integral. De asemenea, s-a subliniat că poziția administratorului judiciar care a susținut contestația creditoarei, este în contradictoriu cu propria poziție evidențiată în sentința nr. 344 din 9 aprilie 2008 dar și cu consemnarea adresei debitoarei către creditoare, adresa nr. 628 din 9 mai 2008.
În concluzie, recurentul a mai precizat că administratorul judiciar a avut controlul (supravegherea permanentă a operațiunilor financiare conferite de lege) asupra activității curente a debitoarei și a modului de desfășurare a procedurii de reorganizare în conformitate cu planul, fiindu-i prezentate în cadrul rapoartelor, inclusiv a celor care includ distribuirea plăților către creditori.
Administratorul judiciar a formulat întâmpinare, solicitându-se respingerea recursului, motivându-se că una dintre atribuțiile administratorului judiciar este descărcarea de datorii, or, coroborat cu atitudinea administratorului special de a nu respecta o hotărâre judecătorească, respectiv cea din data de 8 octombrie 2008, făcut ca să nu poate fi respectate prevederile art. 102 din Legea nr. 85/2006 republicată, în ceea ce privește plata cheltuielilor curente, mai precis fiind vorba de refuzul plății către contestatoarea Filiala de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Transilvania Sud SA.
Intimata contestatoare a formulat, la rândul său, concluzii scrise, solicitând respingerea recursului, invocând prevederile art. 38 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 85/2006 în temeiul cărora a furnizat energie electrică debitoarei atât în perioada de observație cât și în perioada de reorganizare. A invocat faptul că debitoarea nu a respectat prevederile contractului de furnizare și că în perioada 25 aprilie 2007 - 21 decembrie 2007 nu a achitat facturile, că nici după deschiderea procedurii reorganizării, 21 decembrie 2007 facturile nu au fost plătite lunar, cumulându-se o datorie de 358.463,69 lei. Făcând trimitere la prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006, intimata a susținut că i se datorează penalități de întârziere conform prevederilor contractului în condițiile în care în programul de plăți nu s-a făcut nicio referire la plata acestor penalități.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat din următoarele considerente:
Prin contestația sa, creditoarea Filiala de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Transilvania Sud SA, în temeiul prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, s-a îndreptat împotriva "Raportului final, respectiv Nota explicativă întocmită de administratorul special al debitoarei SA S, în condițiile în care, în ședința comitetului creditorilor din 17 noiembrie 2008, s-a aprobat raportul asupra fondurilor obținute și distribuire a acestora pentru perioada iunie 2008 - 30 septembrie 2008, ce a fost prezentat de administratorul special. Nemulțumirile contestatoarei sunt legate de faptul că debitoarea a achitat la 28 octombrie 2008 suma de 90.620,64 lei reprezentând contravaloarea unor facturi curente de energie electrică, rămânând neachitată suma de 358.463,69 lei. Contestatoarea susține că această sumă reprezintă contravaloarea celorlalte facturi curente, în timp ce administratorul special susține că facturile au fost achitate în întregime, cu excepția penalităților. De fapt, așa cum detaliază creditoarea în contestație debitul în valoare de 358.463,69 lei reprezintă facturile curente care trebuie achitate cu prioritate, cu precizarea că, nu poate accepta plata facturilor curente după plata facturilor cuprinse în plan, care urmează să fie achitate în ultimă tranșă la 30 iunie 2009.
În primul rând, se observă că temeiul în drept al contestației îl reprezintă prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, text legal care reglementează posibilitatea contestării trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanță, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Este evident că, față de motivele contestației și faptul că se îndreaptă împotriva unui raport întocmit de administratorul special, ba chiar împotriva unei note explicative a acestuia, privind creanțele născute după deschiderea procedurii, temeiul juridic invocat de creditoarea contestatoare este greșit.
În realitate, prezentarea rapoartelor trimestriale asupra situației financiare a averii debitoarei, prin administrator special sau după caz, administrator judiciar, comitetului creditorilor se face în temeiul art. 106 din Legea nr. 85/2006, ținând cont că suntem în prezența unui plan de reorganizare. Întrucât comitetul creditorilor a aprobat raportul trimestrial în ședința din 17 noiembrie 2008, contestația creditoarei putea fi întemeiată pe prevederile art. 17 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 republicată. Potrivit acestui text legal, creditorul poate formula contestație împotriva acțiunilor, măsurilor și deciziilor luate de comitetul creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora, la comitetul creditorilor. Se observă că, aprobarea raportului trimestrial de către comitetul creditorilor a avut loc la 17 noiembrie 2008, iar creditoarea a formulat contestație la 26 noiembrie 2008 pe care a depus-o la instanță, nu la comitetul creditorilor.
Judecătorul sindic, deși mai întâi a reținut că debitoarea se află în reorganizare și că, în cadrul acestei proceduri, potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se prezintă comitetului creditorilor rapoarte asupra situației financiare a debitoarei, apreciază totuși că, creditoarea contestă măsura luată de debitoare prin administrator special, aceea ca sumele ce reprezintă contravaloarea energiei electrice furnizate de creditoare debitoarei după data deschiderii procedurii, atât în perioada de observație cât și după confirmarea planului de reorganizare, să nu fie achitate cu prioritate ci pe parcursul întregii perioade de reorganizare. A considerat astfel că, trebuie să soluționeze contestația în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Judecătorul sindic a omis faptul că, creditoarea contestatoare, în ședința comitetului creditorilor din 17 noiembrie 2008 și-a exprimat în scris dezacordul cu privire la planul de distribuire întocmit de administratorul special, tocmai pentru neachitarea sumei de 358.463,69 lei, prin urmare și acest aspect contestat a fost supus aprobării comitetului creditorilor și el face obiectul contestației, motiv pentru care, raționamentul juridic al judecătorului sindic este greșit, contestația creditoarei nu poate fi încadrată în textul alin. 2 al art. 11 din Legea nr. 85/2006 republicată, nefiind vorba de un simplu control judecătoresc în procedură, ci de o stare de fapt cu privire la situația financiară și la un plan de distribuire pe o perioadă determinată, cuprinse într-un raport supus aprobării comitetului creditorilor.
Nerespectând dispozițiile procedurale privind contestarea deciziei luate de comitetul creditorilor de aprobare a planului de distribuire, contestația formulată în temeiul prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi admisă prin prisma condițiilor speciale reglementate de acest text legal și cu atât mai puțin în temeiul art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, câtă vreme este reglementată o procedură de contestare de care creditoarea nu a ținut seamă.
Poziția exprimată de administratorul judiciar desemnat în cauză, prin întâmpinare, nu poate să determine admiterea unei contestații care nu respectă regulile procedurale prescrise de lege și în plus, această poziție vine în contradicție cu răspunsul pe care debitoarea, prin administrator special, l-a dat creditoarei contestatoare solicitându-se emiterea facturilor de stornare a penalităților, răspuns care poartă și viza semnătura și ștampila administratorului judiciar (filele 32-33 dosar recurs).
Relevant este și faptul că obiectul contestației îl reprezintă suma de 358.463,69 lei, care, se susține că reprezintă facturi curente ce trebuie, potrivit opiniei contestatoarei achitate cu prioritate, în timp ce în concluziile scrise, această contestatoare precizează că în perioada de observație (25 aprilie 2007 - 21 decembrie 2007) și după deschiderea procedurii reorganizării, 21 decembrie 2007, s-a acumulat o datorie totală de 358.463,69 lei. Prin urmare, suma respectivă cuprinde și penalități aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii insolvenței și anterior confirmării planului de reorganizare, or, potrivit art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 republicată, accesoriile la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. Sub acest aspect trebuie să se distingă cu privire la penalitățile anterioare datei confirmării planului, prin raportare la programul de plăți cuprins în plan și la penalitățile născute ulterior acestei date. Contestatoarea nu prezintă suficiente date și oricum, aceste aspecte legate de modalitatea în care debitoarea respectă programul de plăți și plătește facturile pentru cheltuielile curente, trebuiau invocate și analizate într-un cadru procesual legal.
Față de cele ce preced, criticile exprimate de recurentă, prin administrator special sunt pertinente și justifică, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborate cu art. 8 din Legea nr. 85/2006 republicată, admiterea recursului. Instanța va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge contestația creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea "" prin administrator special, împotriva sentinței nr.2485 din 23 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge contestația formulată de creditoarea Filiala de Furnizare a Energiei Electrice " FURNIZARE TRANSILVANIA SUD"A, prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Târgu - M, la "raportul final, respectiv Nota explicativă întocmită de administratorul special al debitoarei ""A
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-21.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
