Practica judiciara insolventa. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 294
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de I - I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 87/S din 27.02.2008 a Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentanta recurentei-creditoare, consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B și avocat apărătorul intimatului, lipsă fiind intimatul-debitor "COM PETROL" I, prin lichidator Lichidator I și intimații-creditori " " I, Direcția Regională Vamală Interjudețeană I, Primăria comunei, CN "Apele Române"SA - Direcția Apelor J C, SC " "SRL S, SC ""SRL B; SC " "SA
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată, la data de 01.09.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea recurentei răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței de fond cu trimitere în vederea rejudecării cauzei privind cererea pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, motivând că această cerere a fost formulată în cadrul termenului de prescripție, astfel că se impune respingerea excepției privind prescripția extinctivă.
De asemenea reprezentanta recurentei arată că, în temeiul dispozițiilor art. 302 ind. 1 din codul d e procedură civilă prin cererea de recurs la pagina 2 au fost indicate toate părțile din proces, cererea inițială de recurs fiind formulată după normele cadru impuse de Ministerul Justiției.
Avocat apărătorul intimatului solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 87/S din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
Prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului, motivând că prin cererea de recurs nu s-a solicitat chemarea în judecată a intimatului, nefiind făcută nici o referire în petit. Potrivit art. 129 cod procedură civilă, rolul activ al judecătorului se circumscrie cadrului fixat anterior de părți cu privire la cei ce stau în judecată și pretențiile depuse judecății, și dacă prin recurs nu a fost chemat în judecată nu există nici o posibilitate să fie introduși ulterior din oficiu.
Avocat apărătorul intimatului invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, motivând că, potrivit art. 138 al. 1 din Legea insolvenței cererea pentru atragerea răspunderii personale poate fi făcută doar de către lichidator și dacă legea stabilește titularul activ al unei asemenea cereri înseamnă că după ce instanța se pronunță în fond asupra acesteia calitatea vreunei căi de atac o are tot titularul său inițial.
Referitor la excepția prescripției cererii de răspundere personală consideră, că aceasta excepție a fost admisă în mod corect, motivând că, așa cum prevede legiuitorul pentru îndeplinirea prescripției trebuie să fie întrunite două condiții, respectiv de la pretinsele fapte să fi trecut mai mult de trei ani și de la deschiderea procedurii să fi trecut mai mult de 2 ani. Faptele au fost săvârșite în anul 2000, iar cererea a fost introdusă în anul 2007.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic G reprezentantul intimatei B solicită respingerea excepțiilor ce au fost invocate de apărătorul intimatului, motivând că data de la care se calculează termenul este data de când a luat cunoștință de săvârșirea faptelor.
De asemenea solicită a se respinge și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, excepție ce a fost invocată de intimat, motivând că unitatea creditoare a operat în baza mandatului dat de creditorii înscriși în tabel.
Pe fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris de
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 87/S/27.02.2008 a Tribunalului Iași, judecător sindic s-a admis excepția privind prescripția extinctivă și prin consecință a respins cererea formulată de lichidator I, privind stabilirea răspunderii personale a administratorului pârât, pentru pasivul debitorului falit.
În temeiul disp. art. 132 al. 2 din Legea 85/2006 dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului "" SRL și radierea acestuia în registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din aceeași lege descarcă pe lichidatorul judiciar de orice responsabilități și îndatoriri iar în temeiul art.135 din lege, dispune notificarea prezentei sentințe prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență debitorului, creditorilor, administratorului -pârât și potrivit codului d e procedură civilă a județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.
S-a reținut că potrivit disp. art.139 din lege, acțiunea în stabilirea răspunderii personale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență,dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere procedurii. În cauză, se constată că procedura a fost deschisă la data de 10.12.2002 prin sentința civilă nr.263/COM a Tribunalului Iași,judecător-sindic,iar cererea lichidatorului judiciar a fost înregistrată la data de 19.09.2007(vol. VII, fila 116),deci mult după expirarea termenelor de 3 și 2 ani prevăzute de lege. Pe de altă parte, lichidatorul judiciar nu a invocat nici un motiv de repunere în termen și nici nu arătat vreun motiv obiectiv care l-ar fi împiedicat să cunoască persoana vinovată și să formuleze cerere de reținere a răspunderii personale înlăuntrul termenului de prescripție.
Ca o consecință a admiterii excepției sus menționate,va fi respinsă ca tardivă cererea privind stabilirea răspunderii personale.
În condițiile expuse,va fi admisă și propunerea administratorului judiciar, urmând a se dispune închiderea procedurii în temeiul art.132,alin.2 din Legea nr.85/2006,cu consecința radierii debitorului din evidențele persoanelor juridice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I - I, prin reprezentant legal susținând că într-adevăr în baza art. 139 din Legea 85/2006 acțiunea în stabilirea răspunderii personale se prescrie în termen de 3 ani de la data când a fost sau trebuia să fie cunoscută persoana care este vinovată de starea de insolvență a debitoarei.
Sub acest aspect este relevant că procedura s-a deschis prin sentința civilă nr. 263/COM/10.12.2002 a Tribunalului Iași, judecător sindic iar cererea lichidatorului s-a înregistrat la 10.09.2007, dar începutul termenului de prescripție diferă de la caz la caz, nefiind unul fix fiind legat de momentul când s-a cunoscut starea de insolvență sau trebuia cunoscută această stare. Ori sentința nr. 263/COM/10.12.2002, nu face referiri privind apariția insolvenței debitoarei, sau persoanele vinovate. Mai arată că judecătorul sindic a mai pronunțat în cauză o încheierea cu nr. 216/13.05.2004 prin care în baza Legii 64/1995 a dispus începerea procedurii falimentului.
Lichidatorul judiciar în raportul întocmit și în cererea de antrenare a răspunderii personale, menționează că administratorul statutar a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului actele financiar contabile, care reflectă modul în care a fost gestionată societatea, operațiunile economice efectuate și rezultatele obținute etc. De asemenea, precizează că administratorul statutar are o răspundere subsidiară după cea a societății în măsura în care cu bunurile acesteia nu poate fi îndestulată creanța.
Se cere admiterea recursului, respingerea excepției și stabilirea răspunderii administratorului.
Analizând global criticile în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul nu este întemeiat.
Corect a reținut prima instanță că acțiunea este prescrisă din moment ce art. 139 din Legea 85/2006 prevede că o astfel de acțiune se prescrie în termenul de 3 ani de la data când a fost sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii. În contextul dat, se reține că procedura a fost deschisă la 10.12.2002 prin sentința civilă nr. 262/COM a Tribunalului Iași, judecător sindic iar cererea lichidatorului judiciar s-a înregistrat la 19.09.2007 (16, vol.VII), după trecerea termenelor menționate, fiind prescrisă.
Cum lichidatorul nu a invocat motive de repunere în termen iar motivele de recurs nu sunt fondate în totalitatea lor, se va respinge recursul și va fi menținută sentința recurată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de I - I prin reprezentant legal, împotriva sentinței 87/S din 27.02.2008 a Tribunalului Iași - Judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.09.2008
Tribunalul Iași:
- B G
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 625/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 573/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
