Practica judiciara insolventa. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3.016/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S- luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de debitoarea SC SA PRIN SPECIAL împotriva sentinței civile nr. 1060 din 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, PRO și GRUP, având ca obiect procedura enței contestație la tabelul preliminar al creanțelor.
Se constată că la data de 20 2009, s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentei-debitoare SC SA.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 2009, când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.060 din data de 21 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a respins contestația formulată de debitoarea B M, prin administrator special, împotriva declarației de creanță depusă de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - și de creditoarea Administrația Finanțelor Publice B
Examinând contestația precizată, la creanța creditoarei, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile Legii nr. 85/2006, judecătorul sindic, a constatat că aceasta este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Debitoarea a invocat faptul că toate creanțele societății au fost cesionate în procent de 79,3 % către Miniera precum și toate activele în același procent, însă dispozițiile art. 24, alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 31/1990 - modificată, prevăd că în baza hotărârii adunării generale a acționarilor a fiecăruia dintre societățile care participă la fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare care va cuprinde stabilirea și evaluarea activului și pasivului, care se transmit societăților beneficiare.
A mai arătat judecătorul sindic că în actele depuse la dosarul de ență, debitoarea a depus un proiect de divizare, în cuprinsul căruia, la capitolul pasiv, se menționează că acesta este distribuit în procente numerice, nestabilindu-se fracțiunea de patrimoniu pe care o va primi fiecare dintre societățile beneficiare.
În balanțele sintetice întocmite la 31.08.2006 și 31.10.2006, nu sunt determinate sumele în concret pe fiecare creanță, bunurile care se transmit la Miniera, care este situația creanței, a M, cum se procedează cu bunurile asupra cărora există garanții sau alte sarcini.
În acest context, a mai precizat judecătorul sindic, mențiunile din protocolul de divizare referitoare la stabilirea concretă a lichidării pasivului societății divizate, care nu se regăsesc sau nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, au drept consecință inopozabilitatea față de terții interesați.
Astfel, judecătorul sindic a apreciat creanța preluată de la M ca fiind cea declarată de creditoare și cuprinsă în mod corect de administratorii judiciari în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei.
În ceea ce privește suma de 114.394,12 RON, pe care debitoarea a contestat-o, judecătorul a constatat că aceasta a fost corect cuantificată, iar prin convenția nr. 161/28.04.1994, debitoarea a primit un fond pentru restructurare în valoare de 29.600 RON, care, potrivit convenției, urma să fie restituit de către societate în două rate, în anul 1996.
Pentru neplata acestui fond, societatea a fost chemată în judecată iar, prin sentința civilă nr. 500/03.09.1998 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 2932/1998, debitoarea a fost obligată la plata către a sumei de 30.513,50 RON, din care 29.600 RON fond și 913,50 RON cheltuieli de judecată.
Aceste sume au fost achitate astfel: 3.00 RON înainte de începerea procedurii de executare silită, iar diferența de 27.513,50 RON urmare a executării silite a societății.
Având în vedere că debitul a fost achitat cu întârziere, s-a procedat la actualizarea sa cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art. 371 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă.
Calculul actualizării s-au efectuat de la data de 03.09.1998 (data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 500) până la data de 23.06.2006 (data ultimei plăți) prin care debitul a fost achitat integral.
A precizat judecătorul sindic că acest calcul al actualizării cu indicele de inflație s-a aplicat la suma datorată de, stabilită, printr-un titlu executoriu, având în vedere dispozițiile art. 371 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 138/2000 și prin nr.OUG 59/2001, care prevăd: "dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu".
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 371 ind. 1 alin. 3 Cod procedură civilă situației de față, judecătorul sindic a menționat că nr.OUG 138/2000 publicată în Monitorul Oficial din data de 02.10.2000, care a modificat Codul d e procedură civilă, a intrat în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv în decembrie 2000, iar cererea de executare silită a hotărârii privind fondul de restructurare provenind din Convenția nr. 161/1994 a fost formulată în data de 09.08.2001, deci după intrarea în vigoare a nr.OUG 138/2000, care a modificat Codul d e procedură civilă.
În acest sens, s-a apreciat că acestei cereri de executare silită i se aplică dispozițiile Codului d e procedură civilă modificat prin nr.OUG 138/2000, astfel că debitoarea datorează și actualizarea la inflație a sumei respective.
Susținerea debitoarei potrivit căreia dreptul creditoarei de a solicita plata sumei de 146.700 lei, s-a prescris, a fost apreciată de judecătorul sindic ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care dreptul de a cere restituirea sumelor puse la dispoziția societății debitoare, prin convenția nr. 540 din 05.08.1996 s-a născut la data de 01.01.2001, iar prin cererea de înscriere a creanței formulată la data de 2.08.2004, în dosarul de ență nr. 2.743/2004 privind pe debitoare, termenul de prescripție s-a întrerupt, conform art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, începând că curgă un nou termen de prescripție de 5 ani, de la 24.06.2004, când a fost pronunțată sentința civilă nr. 1.513 din dosarul nr. 2.743/2004.
A mai arătat judecătorul sindic că la aceeași dată, respectiv 16.05.2007, debitoarea, prin administratorul special, a formulat contestație și la creanța creditoarei B M, susținând, în esență, că datoria către bugetul general consolidat la data de 31.12.2006 este în sumă totală de 450.078,12 RON, așa cum rezultă din balanța contabilă pe luna decembrie 2006.
Judecătorul sindic a apreciat această contestație ca fiind neîntemeiată, deoarece potrivit art. 66 (2) din Legea nr. 85/2006 modificată, nu sunt supuse procedurii de verificare a creanțelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
Astfel, creanța consolidată este una bugetară, ea rezultând dintr-un titlu executoriu, iar suma cuprinsă în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei este corect stabilită, majorările de întârziere fiind în mod legal aplicate, până la data de 01.02.2007, dată la care s-a dispus deschiderea procedurii de ență față de societatea debitoare.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 8.pr.civ. a declarat recurs debitoarea B M, prin administrator special, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la creanțele depuse de creditoarea B M și
În ceea ce privește declarația de creanță a creditoarei Administrația Finanțelor Publice B M, debitoarea a învederat că aceasta a fost precizată la data de 09.01.2009 la suma de 658.270 lei conform dispoziției de urmărire nr. 201/09.01.2009 și a fișei sintetice, iar în urma raportului de inspecție fiscală nr. 2.715/15.12.2008, creanța a fost modificată, situație în care instanța de fond, ignorând actul prin care creditoarea însăși își reduce pretențiile, a respins în mod nelegal contestația ca neîntemeiată.
În argumentarea poziției sale, debitoarea a arătat că într-devărat la data deschiderii procedurii de ență, respectiv 01.02.2007, creditoarea BMa depus declarație de creanță pentru suma de 4.256.785 lei, creanța fiind însă contestată de debitoare, având în vedere faptul că a avut loc o divizare parțială a la data de 16.11.2006, data înregistrării noii societăți, respectiv MINIERA, la
Aceste acte de divizare parțială ale debitoarei au fost contestate în instanță de către administratorii judiciari ai debitoarei, respectiv GRUP și PRO, contestație care a făcut obiectul dosarului nr-, aceștia solicitând instantei constatarea nulitătii absolute a actelor de divizare ale și restituirea de către MINIERA a bunurilor transmise prin divizare. Astfel, prin sentința civilă nr. 369/11.03.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Cluj, instanța a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor de divizarea ale A, ca inadmisibilă, iar după rămânerea definitivă a sentinței civile prin care se mențin actele de divizare parțială ale, creditoarea B M, luând act de aceasta și de procesul de divizare al debitoarei, încheie procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 2.715/15.12.2008, prin care constată că în conformitate cu anexa "Obligațiilor și a la " la data de 31.10.2006, debitele restante ale se împart în proporție de 20,6% la A și 79,4 % la MINIERA
Urmare a procesului-verbal de inspecție fiscală mai sus amintit, a învederat debitoarea, creditoarea BMî și precizează în prezentul dosar creanța la suma de 658.270 lei și pentru diferență și își modifică declarația de creanță în dosarul de ență a MINIERA A nr- al Tribunalului Maramureș.
Având în vedere precizarea la cererea de creanță prin reducerea cuantumului acesteia, formulată de creditoarea B M, debitoarea a considerat că în mod greșit instanța a respins contestația la creanță. În aceste condiții, a apreciat debitoarea, prin respingerea contestației și menținerea în tabelul preliminar și apoi înscrierea în tabelul definitiv a creditoarei cu suma pentru care s-a deschis procedura de ență se ajunge în situația în care creditoarea B M să recupereze de două ori aceeași creanță, o dată de la A și încă odată de la MINIERA A, societatea rezultată în urma divizării.
În ceea ce privește declarația de creanță creditoarei B, debitoarea a arătat că aceasta a solicitat înscrierea în creditorilor cu suma de 366.664,75 lei din care 105.570,63 lei, creanță preluată de de la Casa de Asigurări de Sănătate M și suma de 261.094,12 lei, creanță deținută de, fosta (din care suma de 114.394,12 lei, reprezintă actualizarea cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 3.pr.civ. a sumei de 27.513,50 RON, obligație de plată stabilită prin sentința civilă nr. 500/03.09.1998, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 2.932/1998 și suma de 146.700 lei, reprezentând fond de restructurare acordat societății debitoare prin convenția nr. 540/1996, încheiate în temeiul Legii nr. 58/ 1991).
Privitor la creanța preluată de la M în sumă de 105.570,63 lei, debitoarea a învederat că prin divizare a transmis MINIERA suma de 165.066 lei (86.664 + 78.402), împreună cu bunurile sechestrate în baza procesului-verbal de sechestru, încheiat la data de 10.10.2006 de creditoarea ( 79,4% din datorie).
În raport de cele de mai sus, debitoarea a apreciat că dacă B s-a considerat prejudiciată prin această divizare putea, uzând de disp. art. 243 aliniat 1 din Legea nr. 31/1990 să facă opoziție în condițiile art. 62 din aceeași lege, dar nu a făcut acest lucru preferând să rămână în pasivitate. Mai mult decât atât, a mai considerat debitoarea, având în vedere că prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată într-un dosar în care B era parte, deci care îi este opozabilă, au fost menținute actele de divizare ale A, creditoarea B, trebuia să-și declare această creanță în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind falimentul MINIERA
Totodată, debitoarea a relevat că după divizare, Aar ămas cu o datorie la fondul de asigurări de sănătate în sumă de 42.825 lei ( 22.484 + 20.341), respectând procentele care au stat la baza procesului de divizare, respectiv 20.6%, aceasta fiind suma cu care creditoarea B poate să se înscrie la masa credală a
În ceea ce privește creanța provenind de la fosta, debitoarea a precizat că s-a solicitat înscrierea în creditorilor cu suma totală de 261.094,12 lei, din care 114.394,12 lei, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 3.pr.civ. a sumei de 27.513,50 RON, obligație de plată stabilită prin sentința civilă nr. 500/03.09.1998, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 2932/1998.
În acest context, debitoarea a menționat că suma de 146.700 lei, reprezintă fond de restructurare care i s-a acordat prin Convenția nr. 540/1996, încheiate în temeiul Legii nr. 58/ 1991.
În ceea ce privește suma de 114.394,12 lei, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 27.513,5 lei, obligație de plată stabilită prin sentința civilă nr. 500/1998 și achitată la data de 23.06.2006, debitoarea consideră că aceasta nu se poate cere de la data rămânerii definitive a acestei sentinței, respectiv 03.09.1998, ci doar de la data introducerii aliniatului 3 al art. 371 în Codul d e procedură civilă, prin nr.OUG 59/ 2001, respectiv data de 27.04.2001, deoarece legea civilă nu retroactivează.
Astfel, debitoarea apreciază că actualizarea sumei cu rata inflației s-a făcut în mod cu totul eronat, calculându-se actualizarea sumei la debitul deja actualizat. Mai mult, creditoarea nu a depus niciun înscris, emis de Institutul Național de Statistică din care să rezulte indicele de inflație care a stat la baza actualizării creanței, nici modul, formula de calcul, prin care a ajuns la suma cerută.
În situația în care a instanța de recurs va aprecia că suma este corect cuantificată, debitoarea a solicitat admiterea acestei creanțe cu respectarea procentele în baza cărora s-a realizat divizarea, respectiv creanța în suma de 90.828 lei (79,4%) să fie declarată în dosarul de faliment al MINIERA respectiv dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, iar suma de 23.565,19 lei în prezentul dosar de ență.
Referitor la suma de 146.700 RON, reprezentând fond de restructurare acordat societății noastre prin convenția nr. 540/05.08.1996, încheiată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 58/1991, rămas nerecuperat, debitoarea a învederat că dreptul de a cere recuperarea acestui debit s-a prescris în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 6 din Decretul nr. 167/1958, fiind vorba despre o creanță comercială, nu de o creanță bugetară.
Față de aceste dispoziții legale, debitoarea a apreciat că dreptul de a cere restituirea sumelor puse la dispoziția sa prin convenția nr. 540/1996 s-a născut la data de 31.12.2000, dată de la care începe să curgă și termenul de prescripție extinctivă, acesta încheindu-se la data de 31.12.2003. Pe de altă parte, a mai învederat debitoarea, chiar dacă creanța ar fi bugetară, în conformitate cu disp. art. 128 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită s-a prescris la data de 01.01.2006, prin trecerea termenului de 5 ani de la data când obligația de plată a devenit scadentă.
Prin urmare, debitoarea a apreciat că instanța de fond în mod greșit a considerat că dreptul creditoarei de a solicita suma de 146.700 lei nu este prescris, deoarece depunerea declarației de creanță de către creditoare în data de 02.08.2004 în dosarul de deschidere a procedurii de faliment nr. 2743/2004, înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureșa întrerupt prescripția, începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani. Totodată, la data depunerii cererii de creanță în dosarul de faliment, dreptul de a cere recuperarea acestei sume era prescris, iar cererea de declanșare a procedurii de faliment a fost respinsă, având în vedere și dispozițiile art. 44 din Legea nr. 64/1995.
În final, debitoarea a subliniat faptul că în temeiul Legii nr. 58/1991 a fost încheiată convenția nr. 540/05.08.1996 și aceasta nu reprezintă titlu executor, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. c, coroborate cu disp. art. 3 lit. c din această convenție, fondul acordat se recupera fie din dividende suplimentare, fie, în cazul privatizării, prin includerea sa în prețul total al acțiunilor, context în care, fiind privatizată în anul 2000, acest fond ar fi putut fi recuperat la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare a acțiunilor societății.
În consecință, față de cele menționate anterior, în special faptul că prin divizare a cesionat datoria față de B, împreună cu bunurile sechestrate noii societăti rezultate prin divizare, respectiv MINIERA în faliment în baza încheierii nr. 2.278/13.08.2007, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, existând pentru creditoare posibilitatea de a-și declara creanța în dosarul mai sus arătat, debitoarea a solicitat respingerea în parte a cererii de creanță și înscrierea creditoarei în tabelul definitiv de creanțe al cu suma de 42.825 lei.
Prin concluziile scrise, debitoarea BMa reiterat cele menționate în cuprinsul recursului formulat.
Prin întâmpinare, creditoarea Bas olicitat respingerea recursului formulat de debitoare, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond având în vedere că în cauză s-au respectat dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine faptul ca demersul procedural initiat de catre debitoare prin administrator special este partial intemeiat.
Trebuie enuntat,ab initio, anterior analizarii fondului contestatiilor faptul ca legalitatea procesului de divizare invocat pe parcursul solutionarii dosarului a fost stabilita cu caracter irevocabil prin decizia pronuntata de catre Curtea de Apel Cluj in dosar numarul -.
Astfel, cu privire la declaratia creditoarei Administratia Finantelor Publice M, chiar daca initial acest creditor a declarat un cuantum al creantei de 4.256.785 Ron, ulterior, conform inscrisului depuse in probatiune in dosarul instantei de recurs, aceasta creditoare a redus printr-o precizare ulterioara cuantumul creantei declarate la suma de 658.270 Ron ( 52). Chiar recurenta precizeaza intr-o maniera lipsita de echivoc faptul ca a decis sa modifice cuantumul creantei in urma unui raport de inspectie fiscala. Diferenta de creanta a fost declarata in dosarul de enta al debitoarei Miniera, societate comerciala rezultata in urma divizarii.
Modificarea cuantumului creantei prin reducerea acesteia reprezinta un act de dispozitie procedurala care nu poate fi ignorat nici de catre judecatorul sindic si nici de catre administratorul judiciar deoarece reprezinta o manifestare a principiului disponibilitatii partii aplicabil pe deplin si in procedura entei deoarece nu contravine cu nimic caracterului specilal si scopului acestei proceduri. Respingerea contestatiei intemeiate pe acest argument apare astfel ca fiind total eronata deoarece nesocoteste in cele din urma chiar interesul creditorului care a declarat creanta, fapt inacceptabil prin prisma principiului disponibilitatii partii anterior enuntat.
Cu privire la creanta AVAS, instanta de recurs apreciaza de asemenea contestatia debitoarei ca fiind partial intemeiata.
Cu privire la contestatie, in mod corect si legal instanta de fond a retinut ca proiectul de divizare a fost sintetic intocmit, iar in conditiile in care nu sunt determinate in concret sumele pe fiecare creanta divizata, nu sunt mentionate bunurile care se retransmit in urma divizarii desi poarta garantii sau sarcini, desi cererea de anulare a divizarii a fost respinsa irevocabil de catre instantele de judecata, proiectul de divizare nu este opozabil tertilor creditori. In concret, s-a retinut ca mentiunile din protocolul de divizare referitoare la stabilirea concreta a lichidarii pasivului societatii divizate care nu se regasesc sau nu au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei au drept consecinta inopozabilitatea fata de terti.
Mai mult, in proiectul de divizare al nu s-a facut nici o mentiune care sa fie opozabila catre creditori cu privire la evidentierea activului si pasivului, in concret, in proiect trebuie sa se evidentieze activul si pasivul care se transmite societatilor. In proiectul de divizare la capitolul pasiv, se mentioneaza ca acesta este distribuit in procente numerice a individualiza bunurile grevate de garantii in vederea garantarii creantelor care vor fi preluate de catre fiecare societate. In consecinta, intrucat nu se poate determina pe baza mentiunilor facute in proiectul de divizare care societate este raspunzatoare fata de AVAS sunt incidente dispozitiile art 241 indice 1 alin. 2, conform caruia, Daca un element de pasiv nu este repartizat in proiectul de divizare si daca interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, societatile beneficiare raspund solidar pentru elementul de pasiv in cauza,
In consecinta, creantele AVAS in mod procedural pot fi inscrise in intregime in tabelul de creante al ambelor societati rezultate in urma proiectului de divizare, fiind incident art. 70 alin. 1 prima ipoteza din Legea 85/2006:, O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita,
Analiza creantelor invocate de catre creditoarea AVAS releva insa faptul ca sumele invocate cu titlul de creanta certa, lichida si exigibila sunt doar partial intemeiate. Astfel, cu privire la creanta preluata de la CAS, calculata de catre creditoare la suma de 105.570, 63 Ron, cuantumul creantei nu tine seama de cursul leu dolar de la data deschiderii procedurii de enta a debitoarei.
Instanta de recurs apreciaza ca sunt incidente cu privire la aceasta creanta dispozitiile art. 69 alin. 2 din Legea 85/2006 si se impune teoretic reducerea cuantumului creantei declarate de catre AVAS in raport de cursul leu/dolar de la data deschiderii procedurii de enta. Astfel, art. 2 alin. 2 din OUG95/2003 privind preluarea de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a unor creante bugetare in vederea incasarii si virarii lor la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate modificata prin Legea 557/2003, prevede ca:,În vederea valorificării, creanțele bugetare preluate se consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu/dolar de la data preluării acestora prin protocol,
Imprejurarea ca de la data preluarii creantei si pana la data deschiderii procedurii entei, data in raport de care se calculeaza contravaloarea creantei consolidate in dolari americani cursul de schimb leu/dolar a suferit modificari nu are nici o relevanta in cauza, aplicabile fiind dispozitiile legale anterior enuntate. Creditoarea nu are nici o justificare legala de a-si alege cursul la care sa i se calculeze contravaloarea creantei consolidate in dolari americani, in functie de cursul mai favorabil.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta C de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. XII din data de 20.03.2006, pronuntandu-se intr-un recurs in interesul legii asupra aplicabilitatii dispozitiilor fostului art. 83 alin. 2 din Legea 64/1995, identic cu art. 69 alin. 2 din Legea 85/2006, in cazul creantelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a aratat ca procedura de executare colectiva nu face diferenta in functie de natura creantelor, astfel incat dispozitiile din Legea 64/1995, in prezent legea 85/2006, referitoare la modul de inregistrare a naturii creantelor sunt aplicabile si in cazul creantelor AVAS.
Decizia pronuntata in recursul in interesul legii este obligatorie cu privire la dezlegarea problemei de drept conform dispozitiilor art. 329 alin. 3. iar faptul ca dispozitia din Legea 64/1995 a fost abrogata nu schimba incidenta deciziei enuntate, deoarece actuala Lege 85/2006 contine o reglementare similara, neexistand vreun argument pentru o abordare diferita a problemei de drept.
Sustinerile recurentei conform carora a solicitat inscrierea creantei in moneda nationala situatie in care nu se impune reducerea cuantumului creantei sunt neintemeiate, deoarece conform dispozitiilor legale enuntate creantele preluate de au fost consolidate in dolari americani la data preluarii, suportand astfel atat beneficiile aprecierii cat si riscurile deprecierii. Nimic nu impiedica declararea creantei in moneda nationala, insa cuantumul creantei trebuie legal calculat in conformitate cu dispozitiile art. 69 alin. 2 din Legea 85/2006, prin raportare la cursul leu - dolar de la data deschiderii procedurii de enta. Textul legal este lipsit de orice echivoc si nu ofera posibilitati de interpretare:,Creantele exprimate sau consolidate in valuta vor fi inregistrate la valoarea lor in lei, la cursul Bancii Nationale a Romaniei existent la data deschiderii procedurii, Mai mult, fata de dispozitiile recursului in interesul legii anterior precizat, constructia juridica a recurentei este lipsita de orice temeinicie. Raportat la cursul de 2.611 leu/dolar la data de 1.02.2007, suma pe care o putea solicita creditoarea cu acest titlu ar fi fost de 75.370 Ron.
Cu toate acestea, prin contestatia formulata (2) din dosarul -, contestatoarea renunta la beneficiul acestui mod de calcul care-i profita si solicita inscrierea in tabelul de creante a unui cuantum de 99.119, 5 Ron reprezentand creanta la valoarea nominala in lei la data preluarii de catre AVAS, asa cum reiese din instiintarile de plata comunicate de catre creditoare (5). Raportat la aceste instiintari de plata, cuantumul sumei solicitate de creditoare, de 105.570, 63 Ron apare ca fiind nejustificat, iar cuatumul creantei va fi redus la cel care rezulta din actele de executare (99.119, 5 Ron). In consecinta, din suma totala va fi scazuta diferenta de 6451,13.
Suma de 114.394,12 Ron reprezentand actualizarea cu rata inflatiei a sumei de 27.513, 5 Ron, obligatie stabilita prin 500/3.09.1998 pronuntata de catre Tribunalul M este apreciata insa ca fiind corect datorata. Astfel, este total incorecta afirmatia recurentei conform careia actualizarea cu rata inflatiei se poate face doar de la data de 27.04.2001, data introducerii art. 371 alin. 3, text procedural care reglementeaza expres acest principiu. Si anterior acestei date executarea silita a sumelor stabilite prin totluri executorii, in conditiile unei inflatii galopante se realiza tot prin actualizare cu rata inflatiei, in baza principiului repararii integrale a prejudiciului si executarii cu buna credinta a titlurilor executorii.
Mai mult, recurenta contesta maniera de calcul, insa a evidentia o alta maniera de calcul care ar conduce la un rezultat diferit. Iar cu privire la divizarea creantei intre cele doua societati comerciale raman valabile argumentele anterior expuse referitoare la raspunderea solidara a celor doua debitoare rezultate in urma divizarii.
Cu privire la suma de 146.700 Ron contestatia este insa apreciata ca fiind pe deplin intemeiata. Astfel, este vorba despre o suma acordata cu titlul de fond de restructurare prin Conventia 540/5.08.1996, incheiata in temeiul dispozitiilor Legii 58/1991, ramasa nerecuperata, creanta care insa s-a prescris in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. 1 si art. 6 din decretul 167/1958. Dreptul de a cere restituirea sumelor puse la dispozitia societatii prin Conventia enuntata s-a nascut la data de 31.12.2000, data la care a inceput sa curga si termenul de prescriptie extinctiva si s-a incheiat la data de 31.12.2003. Chiar daca ar fi vorba despre o creanta bugetara, termenul de prescriptie s-a implinit la data de 1.01.2006, prin trecerea termenului 5 ani de la data cand obligatia de plata a devenit scadenta.
In cauza nu s-a dovedit intervenirea vreunui caz de intrerupere a termenului de prescriptie extinctiva. Depunerea de catre creditoare la data de 2.08.2004 a unei declaratii de creanta in dosarul de deschidere a procedurii de enta nr. 2743/2004 al Tribunalului M nu a produs vreun efect de intrerupere a termenului de prescriptie, deoarece cererea de deschidere a procedurii de faliment a fost respinsa, iar efectul de intrerupere a termenului de prescriptie s-ar fi produs doar in ipoteza admiterii acestei cereri, in conformitate cu dispozitiile art. 44 din Legea 64/1995 in vigoare la acea data:,deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor judiciare si extrajudiciare asupra debitorului si bunurilor sale, In consecinta, din cuantumul total al creantei invocate de catre AVAS va fi scazuta si aceasta suma pentru care a intervenit prescriptia.
Pentru toate aceste argumente, in baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 alin. 1 punctul 9. recursul declarat va fi admis, sentinta recurata va fi modificata si in baza art. 73 alin. 2 si 3 din Legea 85/2006 contestatia formulata de catre contestatoarea SC SA prin administrator special va fi partial admisa cu consecinta reducerii cunatumul creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei la suma de 658.270 Ron pentru DGFP M si 213.513,62 Ron pentru AVAS.
cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea "" cu sediul în B M,-, jud. M, prin administrator special, in contradictoriu cu administratorul judiciar SC, cu sediul in B M, Bulevardul B, nr. 11B,. 3, jud. M, si cu creditorii Administratia Finantelor Publice a Municipiului BMp rin DGFP M, cu sediul in B M,-, jud. M si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul in B, sector 1,--11, împotriva sentinței civile nr. 1.060 din 21 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică, în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de debitoarea "" BMî mpotriva declarației de creanță a creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, cu sediul în B M,-, jud. M, în sensul că reduce cuantumul acesteia la suma de 658.270 ron precum și împotriva declarației de creanță a creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B, str. -, nr. 21, sector 1, în sensul că reduce cuantumul acesteia la suma de 213.513,62 RON.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./7 ex./
Jud.fond..
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 60/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 200/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
