Practica judiciara insolventa. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 308/
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
Judecător:dr. - -
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de pârâtul -, domiciliat în A,- jud.V împotriva sentinței comerciale nr.32/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și prin lichidator judiciar, V și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA, având ca obiect procedura insolvenței /2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2009, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat soluționarea cauzei la data de 21.05.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea, debitoarea - SRL A, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței.
Prin sentința comercială 431/12.12.2007 s-a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată a falimentului și s-a desemnat lichidator Compani
Prin încheierea din 05.03.2008, s-a dispus înlocuirea lichidatorului inițial investit cu.
La 03.09.2008 lichidatorul a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorului debitoarei pentru 110.868 lei, din pasivul debitoarei.
În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că administratorul debitoarei a săvârșit fapte de natură a cauza, starea de insolvență a debitoarei constând în însușirea contravalorii stocului de mărfuri în sumă de 99.406 lei, nerecuperarea de la clienții debitoarei sumei de 9 038 lei, neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale și determinarea sau ascunderea unei părți din activ prin înstrăinarea de sub sechestru a mărfurilor în valoare de 125.212 lei.
Cum sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ce privește faptele administratorului prevăzute de art. 138 lit. a, d, e din Legea 85/2006, a solicitat admiterea acțiunii și obligarea administratorului să suporte pasivul debitoarei în sumă de 110.868 lei.
Legal citat administratorul debitoarei a formulat întâmpinare - note de concluzii.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât insolvența nu s-a datorat proastei administrări a societății și nepredării documentelor contabile și a stocului de marfă, s-a datorat unui accident casnic, care le-a distrus.
Cum nu se poate reține că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât lichidatorul a avut la dispoziție documentele contabile de la, iar buna sa intenție pentru continuarea activității este dovedită cu aporturile proprii aduse în societate a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Vrancea prin sentința nr.32/21 ianuarie 2009, admis în parte cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SRL A, în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat administratorul debitoarei să suporte parte din pasiv respectiv suma de 99 406 lei.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Lichidatorul judiciar a analizat situația societății debitoare și cauzele ajungerii în insolvență pe baza documentelor puse la dispoziție de creditoare și unitățile subordonate, așa cum rezultă din rapoartele depuse la 02.04.2008 și 28.05.2008.
Din analiza acestora a rezulta că societatea era în încetare de plăți din 2006, iar din iulie 2007 nu a mai depus nici o informație contabilă la organele financiare.
Starea de insolvență este, de altfel, constatată în aprilie 2007, după ce anterior, în noiembrie 2006, i se sechestrase stocul de mărfuri în cadrul executării silite, împrejurări dovedite cu procesele verbale de la filele 99 și 106.
Lichidatorul a formulat cerere de angajare a răspunderii administratorului, pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea 85/2006.
Cu privire la stocul de marfă, lichidatorul reținut că administratorul debitoarei l-a folosit în interes propriu sau al altei persoane, l-a deturnat sau l-a ascuns încadrând acțiunile administratorului la lit. a și
Din procesul verbal de sechestru din 14.11.2006, rezultă că s-au sechestrat bunurile mobile ale debitoarei și au fost lăsate în custodia acesteia la depozitul din G,-, dar nu rezultă și valoarea acestora.
Pe baza bilanțurilor contabile, lichidatorul a stabilit că la acea dată stocul de marfă era de 124.934 lei.
Cum ultimele date contabile au fost depuse la 31 iulie 2007, rezultă că debitoarea și-a continuat activitatea, stocul de marfă fiind de 99.406 lei.
Administratorul debitoarei nu a predat lichidatorului nici un document contabil și nici stocul de marfă, motivat de faptul că un accident casnic le-ar fi distrus.
Apărarea administratorului a fost înlăturată nefiind susținută, cu nici un mijloc de probă, faptul că lichidatorul și-a întocmit rapoartele pe baza informațiilor de la organele financiare neanulând obligația administratorului de predare a documentelor.
Cu privire la neîncasarea creanțelor de la clienți în absența documentelor contabile, nu s-a putut stabili cu certitudine dacă aceasta s-a datorat atitudinii culpabile a administratorului.
Cum răspunderea administratorului debitoarei este o răspundere specială și în cauză s-a stabilit legătura de cauzalitate între starea societății și însușirea stocului de marfă de 99.406 lei, faptă prevăzută de art. 138 lit. a din Legea 85/2006, a admis cererea lichidatorului în parte și a obligat administratorul să suporte 99.406 lei, din pasiv.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Pentru angajarea răspunderii fostului administrator al societății debitoare, în condițiile art.998-999 Cod civil, este necesar a se dovedi săvârșirea unor fapte ilicite prejudiciul, constând în ajungerea societății în stare de insolvență, precum și existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Or, în speță nu s-a dovedit săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Astfel, nu s-a dovedit că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, că ar fi ținut o contabilitate fictivă sau că ar fi sustras unele documente contabile. Din simplul fapt al nedepunerii situațiilor financiare anuale, începând din anul 2007, nu se poate deduce neținerea contabilității.
Referitor la stocul de marfă nepredat, pârâtul recurent a susținut că aceasta a constat în farfurii, căni, bibelouri și alte produse de ceramică, obiecte ce au suferit deteriorări în proporție de 50%. Mai mult, urmare unui accident, respectiv inundarea spațiului de depozitare din G,-, toate obiectele ținute în cutii de carton, s-au spart.
Totodată, lichidatorul judiciar a ignorat faptul că pârâtul a adus, ca aport, mari sume de bani în societate.
A mai susținut recurentul pârât că, în condițiile art.3 din Legea 31/1990, asociații nu pot fi obligați la plata datoriilor societății decât în limita capitalului social subscris.
Ca atare, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
În dovedirea recursului s-a folosit de proba cu înscrisuri: copia unui proces-verbal, întocmit la data de 6 aprilie 2007, de reprezentanții unei terțe societăți - SRL G, din care rezultă că, la data de 6 aprilie 2007, în clădirea situată în- ar fi avut loc o inundație, cauzată de spargerea unei țevi de apă caldă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contrar celor susținute prin motivele de recurs, în cauză s-a dovedit întrunirea condițiilor prevăzute de lege (art.998 cod civil rap. la art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006) pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Astfel, prejudiciul produs creditorilor constând în ajungerea societății debitoare în stare de insolvență și nerecuperarea creanțelor acestora în cadrul procedurii, este evident.
De asemenea, s-a dovedit și existența legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtului constând în folosirea bunurilor persoanei juridice în folos propriu și prejudiciul descris mai sus.
Astfel, din situațiile financiare puse la dispoziția lichidatorului judiciar de Var ezultat că, la data de 31.07.2007, în evidența contabilă era înscris un stoc de marfă în valoare de 99.406 lei, bunurile nefiind predate în vederea valorificării în cadrul procedurii insolvenței.
De asemenea prin procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile, încheiat la data de 14.11.2006, s-a instituit sechestru asigurator asupra stocului de marfă în valoare de 125 212 lei.
Aceste aspecte, coroborate cu împrejurarea că pârâtul în calitate de administrator a refuzat predarea actelor și documentelor contabile către lichidatorul judiciar au condus în mod evident la concluzia că bunurile societății au fost sustrase de sub sechestru și folosite în interes personal de pârâtul-recurent.
Susținerea potrivit căreia stocul de marfă s-a degradat, urmare unei inundații ce a avut loc în spațiul de depozitare, a fost în mod corect înlăturată de judecătorul fondului. Astfel, nici în recurs, cu înscrisul intitulat "proces-verbal" și semnat nu de reprezentanții debitoarei, ci de reprezentanții unei terțe societăți, nu s-a dovedit realitatea acestui eveniment, nefăcându-se referire, în concret, la distrugerea vreunor bunuri ale societății debitoare. Mai mult, natura acestor bunuri nu a putut fi stabilită respectiv dacă acestea puteau fi deteriorate în astfel de împrejurări, câtă vreme pârâtul recurent a refuzat predarea oricărui document contabil.
Cât privește susținerea potrivit căreia, din nedepunerea situațiilor financiare anuale la organele fiscale nu se poate trage concluzia neținerii evidenței contabile în conformitate cu legea urmează aoî nlătura ca fiind străină de considerentele hotărârii recurate și de temeiurile de drept pentru care a fost admisă cererea în antrenare răspundere. Astfel, judecătorul sindic antrenat răspunderea patrimonială a pârâtului numai pentru săvârșirea faptei prev. de art.138 alin.1 lit. a și nu pentru fapta prev. de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
Cât privește aplicabilitatea dispozițiilor art.3 alin.3 din Legea 31/1990 republicată, constată că, în adevăr, asociații societății comerciale cu răspundere limitată răspund pentru obligațiile sociale numai până la concurența capitalului social subscris.
În speță, însă, s- pus în discuție răspunderea pârâtului, în calitate de administrator al societății debitoare, și nu de asociat, răspundere antrenată pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin contractul de mandat și a celor stabilite de lege, în condițiile art. 72-73 din Legea 31/1990 republicată și ale legii speciale (Legea 85/2006), după deschiderea procedurii insolvenței.
Față de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.1 rap. la art.304 indice 1.pr.civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât, domiciliat în A,- jud.V, împotriva sentinței comerciale nr.32/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Rodica Dorin - - | JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure - - | JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored:
30 Iunie 2009/ 2ex.
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure, Valentina Vrabie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 986/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 45/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
