Practica judiciara insolventa. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 352/2009
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice județului A împotriva Sentinței nr. 390/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 390/9 decembrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albaa respins cererea reclamantei A având ca obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale a SRL AIm otivând că reclamanta nu deține o creanță certă lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, conform condiției prevăzute de art.3.1 pct.6 din Legea nr.85/2006 și art.379 Cod procedură civilă.
Reclamanta a declarat recurs susținând că cererea de deschidere a procedurii executării silite concursuale față de societatea pârâtă se fundamentează pe actele fiscale emise în baza art.44 alin.3 din G nr.92/2003 pentru aprobarea Codului d e procedură fiscală, din care rezultă datoria de 13.334 Lei.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
În temeiul art. 26 alin. 1 și art. 31 alin3 din Legea nr. 85/2006 poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare totale a unui debitor având calitatea de comerciant, creditorul care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă localizată în patrimoniul comerciantului pârât.
Potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 dispozițiile sale se completează cu dispozițiile compatibile ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, și ale Codului comercial român.
Conform art. 372 și art.379 din Codul d e procedură civilă, nici executare silită nu poate porni decât în baza unui titlu executoriu, în specia sa juridică, adică o hotărâre judecătorești sau înscrisul nominalizat de lege căruia îi recunoaște expres calitatea titlu executoriu care confirmă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Așadar, certitudinea unei creanțe nu se confundă cu pretențiile bănești pe care o parte le opune alteia și nici cu suma evidențiată în contabilitatea unei părți. Cu alte cuvinte, calitățile unei creanțe, nu sunt lăsate la apreciarea părților sau a organelor de executare silită, legea stabilind imperios constatarea lor prin hotărârea instanței care a finalizat irevocabil disputa părților pe fondul dreptului, sau prin actul juridic căreia legea îi recunoaște această calitate, și nu a fost atacat în justiție.
Legea nu recunoaște actelor fiscale, proceselor verbale, somațiilor, notificărilor, chiar emise de organele fiscale calitatea de titluri executorii, astfel că suma invocată de reclamantă nu are caracterul unei creanțe, fiind doar pretenții bănești care puteau fi opuse pârâtei și eventual valorificate prin emiterea deciziei de impunere recunoscută ca titlu executoriu de art.24, 44 Cod procedură fiscală.
Pentru a fi opozabile și pentru a crea posibilitatea să conteste existența, întinderea sau exigibilitatea creanței înscrise în actul unilateral al organului fiscal, este esențial cadecizia de impuneresă fi fost comunicată debitorului la domiciliul sau la sediul social al acestuia, sub semnătura de primire pe care trebuie să o depună la dosar ca anexă a cererii de deschidere a procedurii.
În speță, creditoarea nu s-a conformat dispozițiilor art.44, 168-169 din nr.OG92/2003 întocmind un număr considerabil de înscrisuri aflate în dosar la filele 6-429, pe care le-a intitulat titlu executoriu, adresă de înființare a popririi somație sau decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale toate fiind hârtii lipsite de valoarea juridică a titlului executoriu întrucât, în afară de faptul că nu poartă nici o semnătură, legea nu le recunoaște această calitate.
Prin urmare, reclamanta nu a dovedit că deține un titlu executoriu față de pârâtă, astfel că în discuție nu se află o creanță certă lichidă și exigibilă și nici calitățile părților de creditor și, respectiv, de debitor.
Din aceste motive, executarea silită concursuală a pârâtei nu poate fi începută, întrucât legea sancționează cu nulitatea măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în absența unui titlu executoriu.
În speță, judecătorul sindic a constatat corect că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru admiterea cererii reclamantei față de pârâtă.
Cercetând pricina sub toate aspectele, în sensul art.304 Codului d e procedură civilă se reține că sentința judecătorului sindic este conformă legii, sustrăgându-se criticilor recurentei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei DGFP A împotriva Sentinței comerciale nr.390/9 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în soluționarea cererii reclamantei având ca obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale față de pârâta SRL A
Irevocabilă.
Pronunțată azi 22 aprilie 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
- Concediu de odihnă -
semnează vicepreședintele
Curții de Apel
Grefier,
- -
concediu de odihnă
semnează grefier șef
Red.
Dact.K 2 ex./06.07.2009
Jud.fond -
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 292/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1004/2009. Curtea de... → |
|---|
