Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 353/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 353/2009
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței nr. 10/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr.10/F/7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea DGFP H pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că în speță, se constată că creditoarea și-a întemeiat cererea pe înscrisuri întitulate titluri executorii și somații semnate de către emitent (conducătorului organului de executare) fără a face însă dovada că aceste înscrisuri au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
Mai mult, creditoarea nu și-a îndeplinit nici obligațiile prevăzute de Legea nr.85/2006, de codul d e procedură civilă și de codul d e procedură fiscală și nici nu a dovedit, conform art.1169 cod civil, că a eșuat în procedura executării silite asupra bunurilor acesteia.
Judecătorul sindic constată că înscrisurile de care reclamanta se prevalează pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți nu sunt titluri executorii, iar cele care poartă titlul generic de titlu executoriu sunt fără valoare juridică în condițiile în care art.42, art.44 cod procedură fiscală prevede imperativ că pentru creanțele bugetare titlul executoriu este decizia de impunere care trebuie întocmită conform art.42 cod de procedură fiscală și comunicată destinatarului pe una din căile prevăzute de art.44 din codul d e procedură fiscală.
În condițiile în care reclamanta nu a dovedit că deține titlul executoriu față de pârâtă în discuție nu se află o creanță certă, lichidă și exigibilă iar părțile nu au calitatea de creditor și respectiv debitor, astfel că urmărirea silită a debitoarei nu poate fi începută întrucât legea sancționează cu nulitate măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în absența unui titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice H care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL.
Se arată în motivele de recurs că creanța DGFP rezultă din declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și că declarația fiscală întocmită potrivit art.82 alin.2 este asimilată cu o decizie de impunere sub rezerve unei verificării ulterioare și produce efectele unei înștiințări de plată de la data depunerii acesteia. Se mai arată că prin raportul de inspecție fiscală întocmit de DGFP H la 21.05.2007 și respectiv decizia de nemodificare nr. 676/22.05.2007 au fost confirmate obligațiile declarate de agentul economic fiind comunicate cu acesta și organul de executare.
Se mai arată că debitorul nu a controlat existența stării de insolvență, recunoscând implicit obligații față de bugetul general consolidat în care potrivit dispozițiilor art.33 (6) din Legea nr.85/2006, judecătorul trebuia să dea o sentință de deschidere a procedurii generale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Dovada creanței certe lichide și exigibile rezultă numai dintr-un titlu executoriu, art.372/1 cod pr. civilă impunând ca orice o executare silită să înceapă numai în baza acestuia.
Conform art. 372 ind.1 Cod pr. civilă, prin titlul executoriu se înțelege hotărârea judecătorească sau acel înscris căreia legea specială îi recunoaște expres această calitate.
Înscrisul de care reclamanta s-a prevalat pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți cu denumirea generică de titlu executoriu, este o hârtie fără valoare juridică întrucât, pentru creanțele datorate la bugetul statului, art.83 din codul d e procedură fiscală, statuează în mod expres că titlul executoriu este decizia de impunere care trebuie întocmită conform art.42 și comunicată destinatarului pe una din căile prevăzute de art. 43-44 din același cod, completat de dispozițiile codului d e procedură civilă, în materie.
În speță, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor imperative precitate, nu a întocmit decizia de impunere și nu a depus la dosar dovada comunicării către pârâtă, astfel încât legal judecătorul sindic a respins cererea acesteia.
Or, legea nu a așezat organul fiscal într-o poziție privilegiată, recunoscând efectele deciziei de impunere numai dacă s-au respectat obligațiile de întocmire și de comunicare similare celor prevăzute în cazul unei hotărâri judecătorești.
Cu alte cuvinte, instanța nu are căderea să aprecieze că un înscris al organului fiscal chiar dacă nu respectă imperativul legii, poate fi mai mult decât o hotărâre judecătorească.
În ce privește susținerea recurentei potrivit căreia conform art.82 alin.2 din codul d e procedură fiscală, declarația fiscală întocmită potrivit acestui text este asimilată cu o decizie de impunere sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele unei înștiințări de plată de la data depunerii acesteia.
Curtea de apel nu o poate primi ca un motiv de reformare a hotărârii instanței de fond.
Se constată că în dosarul de fond au fost depuse înscrisurile denumite titluri executorii fără a se depune nici o dovadă a comunicării acestor înscrisuri iar în recurs, au fost depuse mai multe declarații privind impozitul pe profit precum și un raport privind inspecția fiscală ca și o decizie de impunere pentru obligații suplimentare și că singură dovadă de comunicare are data de 29.05.2007.
Din respectiva dovadă nu rezultă ce act a fost comunicat după cum din toate actele depuse nu rezultă dacă titlurile executorii au fost sau nu comunicate pârâtei.
Astfel se poate concluziona că din nici una din declarațiile aflate la dosar nu rezultă fără echivoc îndeplinirea obligației de comunicare a actelor (decizia de impunere sau declarații de creanță devenite titluri executorii), pentru suma de 61125 RON invocate de reclamantă ca fiind certă, lichidă și exigibilă.
Față de acestea având în vedere echivocul asupra certitudinii și exigibilității creanței, recursul reclamantei nu poate fi primit, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să fie respins și să fie menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței comerciale nr.10/7 ianuarie 2009 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în soluționarea cererii față de pârâta SRL " "
Irevocabilă.
Pronunțată azi 22 aprilie 2009, în ședință publică.
Președinte, - - | Judecător, - --concediu medical Semnează Președintele Curții de APEL ALBA IULIA | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. PG:
Dact.SM.ex.2/15.05.2009
Jud.sindic
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
