Practica judiciara insolventa. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 37
Ședința publică de la 16 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva Sentinței comerciale nr. 1598/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă Active Sibiu - lichidator judiciar al debitoarei intimate SC SRL Sibiu, lipsă fiind creditoarea recurentă DGFP Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal. Depune în susținere concluzii scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința comercială nr. 1598/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a respins contestația formulată de creditoarea DGFP Sibiu la raportul din 23.09.2008 întocmit de lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că:
Din interpretarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006 rezultă că legea recunoaște legitimitatea procesuală activă în vederea formulării acțiunii în răspundere, în principal, administratorului sau lichidatorului judiciar, iar în subsidiar, comitetului creditorilor în măsura în care acesta a fost autorizat de către judecătorul sindic.
Obiectul analizei contestației, conform susținerilor creditoarei, îl constituie opinia exprimată de lichidator cu privire la introducerea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale și o obligație de a face - în sarcina sa, în sensul formulării acțiunii în răspundere.
În raportul privind cauzele insolvenței, lichidatorul judiciar a indicat faptul că administratorul social ar putea fi răspunzător pentru fapta de a nu fi ținut contabilitatea potrivit legii, având ca argument împrejurarea că, pentru predarea documentelor contabile, a formulat plângere penală conform art.147 din Legea nr. 85/206, documentele financiar-contabile care au permis întocmirea raportului fiind prezentate de creditoare.
Lichidatorului judiciar, în calitate de titular al cererii de antrenare a răspunderii, îi revenea latitudinea de a aprecia aspectele privind oportunitatea formulării acțiunii, probarea sau fondul său.
Evident că, prin aceasta, dreptul creditorilor nu este restrâns, în măsura în care s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, iar, prin probele existente, au putut face această dovadă.
Întrucât asupra oportunității promovării unei acțiuni în răspundere, legiuitorul a îndrituit în primul rând pe lichidatorul judiciar revenea acestuia obligația de a aprecia cu privire la necesitatea formulării ei.
Judecătorul sindic, verificând raportul lichidatorului judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, prin prisma atribuțiilor conferite de lege în sarcina acestuia, a apreciat că refuzul de a formula o astfel de acțiune nu putea fi interpretat ca o încălcare a acestor obligații și nici ca un motiv de nelegalitate pentru depășirea competențelor legale.
dreptului de apreciere, în exercitarea atribuțiilor manageriale aparține, conform art.11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, lichidatorului judiciar. Este adevărat că textul stabilește un control al deciziilor manageriale, sub aspectul oportunității, în favoarea creditorilor prin organele acestora (art. 14 și 17 alin.6 din Lege anr.85/2006), însă, în cazul raportului prevăzut de art. 25 lit. a din lege, legiuitorul stabilește o altă procedură pentru situația omisiunii sau a refuzului formulării acțiunii în răspundere.
Existența refuzului (sau, conform legii, a omisiunii) conferă dreptul, conform art.138 alin.3 din legea insolvenței, celor prejudiciați datorită insolvenței, să solicite doar autorizarea în vederea formulării acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP Sibiu solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și dispunerea către lichidatorul judiciar să formuleze cererea de antrenare a răspunderii administratorului social.
În motivarea recursului creditoarea a arătat, în esență, că, deși lichidatorul judiciar a reținut că administratorul social se face vinovat de neținerea evidenței contabile, a apreciat că nu este oportună promovarea unei acțiuni în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
În drept s-au invocat dispozițiile art.12 și 138 din Legea nr.85/2006, art. 242 alin. 2, art. 299 și următoarele pr.civ.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei DGFP Sibiu prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În raportul final întocmit de lichidatorul judiciar la 23.09.2008 acesta a arătat că administratorul social al debitoarei, numitul, nu a ținut o evidență contabilă corespunzătoare și că falita nu mai desfășoară activitate din anul 1999. Nu s-a stabilit de către lichidatorul judiciar că insolvența debitoarei este o consecință a neținerii contabilității.
În mod corect judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar poate aprecia cu privire la oportunitatea formulării unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu prevăd posibilitatea judecătorului sindic de a dispune lichidatorului judiciar să formuleze cererea de antrenare a răspunderii. Interpretarea dată de creditoarea DGFP Sibiu ar presupune, în fapt, ca judecătorul sindic să aprecieze că există temei pentru antrenarea răspunderii și să formuleze, prin intermediul lichidatorului judiciar, o asemenea cerere, pe care să o soluționeze tot el.
În situația în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea de atragere a răspunderii creditorii au doar posibilitatea oferită de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să respingă drept nefondat recursul creditoarei DGFP Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP Sibiu împotriva Sentinței comerciale nr. 1598/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.01.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/12.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 363/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 647/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
