Practica judiciara insolventa. Decizia 370/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 370/2010
Ședința publică din 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 3536 din 26.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe intimații - SRL prin lichidato judiciar COM, SUCURSALA C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE IN COMUNICAȚII, având ca obiect procedura insolvenței - contestație în anulare și revizuire.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3536 din 26 octombrie 2009 Tribunalul Maramureșa respins contestația în anulare și cererea de revizuire promovată de contestatorul-revizuient în contradictoriu cu intimații, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, SA - Sucursala C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE în COMUNICAȚII, și lichidatorul judiciar COM.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 393/23.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă acțiunea promovată de lichidatorul judiciar COM în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință, au fost obligați pârâții să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente - SRL până la concurența sumei de 176.812,56 lei.
În considerentele sentinței sus menționate s-a reținut că neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Împotriva sentinței civile nr. 393/23.02.2009 pârâtul a promovat recurs, acesta fiind respins prin Decizia nr. 1441/21.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
În considerentele deciziei sus menționate s-a reținut că recurentul a fost citat la domiciliul său declarat și înregistrat la ORC, respectiv,- B, fiind respectate prevederile art. 90 (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat.
Faptul că recurentul are o altă adresă, dar nu a solicitat la ORC efectuarea modificărilor corespunzătoare noii adrese și nici nu a adus la cunoștința instanței noua adresă, fac în cauză aplicabile dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă potrivit cărora, "schimbarea domiciliului uneia dintre părți sub pedeapsa neluării în seamă, trebuie comunicat instanței".
Cum recurentul a fost citat la domiciliul declarat și aflat în evidențele ORC, nu s-a putut reține lipsa citării legale a acestuia. De asemenea instanța de recurs a reținut că hotărârea din 30.12.2004 prin care recurentul susține că s-a retras din calitatea de administrator a debitoarei, nu a fost depusă la ORC pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, ea nefiind astfel opozabilă terților.
Prin prezenta contestație în anulare contestatorul a invocat faptul că procedura de citare a părți, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii (art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă).
Din interpretarea dispozițiilor art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă reiese că partea nu poate exercita contestația în anulare dacă ea "poate" sau "a putut" să invoce același motiv pe calea apelului sau a recursului. S-a consacrat astfel caracterul subsidiar al căilor de atac, nu se poate folosi o cale de atac extraordinară de retractare atunci când partea are deschisă o cale de atac de reformare. Contestația în anulare nu se substituie apelului sau recursului, așa încât ea nu este admisibilă pentru motive care puteau fi invocate prin apel sau prin recurs. Pe de altă parte, dacă motivele au fost invocate în recurs ca și în situația de față și ele au fost respinse, nu este de asemenea admisibilă contestația în anulare, întrucât aceasta ar echivala unui recurs la recurs.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă s-a reținut că din coroborarea acestor dispoziții cu prevederile art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă reiese că înscrisul doveditor trebuia să fi existat la data judecății, finalizată prin hotărârea a cărei revizuire se cere, actele constituite ulterior neputând servi ca temei al unei cereri de revizuire. În situația de față, înscrisul de care se prevalează revizuentul respectiv declarația autentificată sub nr. 211/28.04.2009 este ulterioară datei pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită (23.02.2009).
În ceea ce privește Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 30.12.2004 s-a reținut că nu a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, ea nefiind astfel opozabilă terților, în acest sens pronunțându-se Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 1441/21.04.2009.
Pe de altă parte, pot forma obiect al revizuirii în sensul art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Astfel, s-a apreciat că hotărârile pronunțate în primă instanță, nesusceptibile a fi atacate cu apel nu sunt spuse revizuirii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs contestatorul - solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii contestației în anulare și a cererii de revizuire a sentinței civile nr.393/23.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
În motivele de recurs, contestatorul arată că prin sentința atacată, instanța a respins contestația în anulare și cererea de revizuire promovată; învederează instanței faptul că așa cum am arătat și în cadrul contestației în anulare, procedura de citare a fost viciată în etapa procesuală a judecății cauzei în fond, acest lucru determinând imposibilitatea contestatorului-recurent de a se apăra în fața instanței de fond, fiindu-i vătămat astfel dreptul la un proces echitabil, acest lucru determinând necesitatea admiterii contestației în anulare și pe cale de consecință rejudecarea în fond a drepturilor pretinse de către contestator.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurentul a fost citat pe parcursul judecării cauzei în fond la o altă adresă, acesta fiind domiciliat în localitatea,- și nu cum greșit s-a reținut de către instanța de fond,-, adresă care în momentul de față nu mai există conform stradal al unității administrativ teritoriale. Precizează că dispozițiile art. 90 Cod proc. civ. se referă la domiciliul efectiv al persoanei citate și nu chipurile, la un domiciliu care nu mai există în substanța sa.
Mai mult, nefiind legal citat pe parcursul judecării cauzei în fond, recurentul nu a avut cunoștință despre judecarea acestei cereri având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere formulată de SRL prin lichidator, intrând de fapt în posesia sentinței nr. 393/23.02.2009 conjunctural, recurentul deplasându-se la poștă a fost informat de existența ei, astfel că nu a avut posibilitatea să se apere pe parcursul judecării cauzei.
Prin cererea de revizuire, recurentul a solicitat retractarea sentinței 393/23.02.2009 pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5. pr. civ. în temeiul actelor noi prezentate.
Conform Hotârârii Adunării Generale a Asociatilor din 30.12.2004, art. 1, recurentul s-a retras din calitatea de administrator al acestei societăți deoarece nu a îndeplinit prerogativele funcției niciodată, și nu a avut la dispoziție niciodată actele societății și chiar dacă a avut calitatea de administrator statutar o anumită perioadă de timp, re curentul nu a exercitat-
În aceste condiții nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. d, actele contabile ale societății fiind la dispoziția administratorului statutar, la sediul societății și cu atât mai mult în ceea ce privește dispozițiile art. 138 lit. e, neavând posibilitatea în concret de a deturna și a ascunde o parte din activul persoanei juridice, ori a mări fictiv pasivul acesteia.
Coroborând mențiunile din cuprinsul Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 30.12.2004 cu declarația administratorului, declarație autentificată sub nr. 211/28.04.2009, apreciază astfel că se impune admiterea cererii de revizuire.
Din punct de vedere procedural soluția instanței este criticabilă în contextul în care se ia act de dispozițiile art. 322 alin. 1 Cod proc. civ. considerându-se că sentința atacată pe calea revizuirii nu este supusă acestei modalități de retractare întrucât sentința nu putea fi atacată cu apel și nici nu a fost pronunțată în recurs. În contextul în care ar accepta această teză, instanța de judecată ar fi trebuit să constate necompetența în soluționarea cererii de revizuire și să pună în discuție intenția concretă de altfel, de revizuire a deciziei pronunțate în recurs și care a evocat fondul.
Un ultim aspect pe care-l menționează este relativ la principiul efectelor actelor juridice care chiar dacă au un caracter relativ cu privire la terți, în ceea ce privește Hotărârea Adunării Generale a Asociaților, acest ultim înscris trebuie considerat ca o probă în consacrarea inexistenței vreunei răspunderi delictuale chiar speciale a recurentului, situație care determină imposibilitatea legală de antrenare a răspunderii în calitate de administrator.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 5 februarie 2010 intimata Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (), a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.3536/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Analizând recursul declarat de către recurentul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.317 alin.1 pct.1 pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit legii.
Din interpretarea dispozițiilor art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă rezultă că legiuitorul a consacrat caracterul subsidiar al căilor extraordinare de atac - contestația în anulare și revizuire - doar pentru acele ipoteze în care partea nu a putut invoca motivele de contestație în anulare pa calea apelului sau a recursului, cunoscut fiind că, contestația în anulare nu se substituie apelului sau recursului, și, ca atare, nu este admisibilă pentru motive care puteau fi invocate prin apel sau prin recurs.
În speță, după cum în mod corect a reținut instanța de fond motivele de contestație în anulare au fost invocate de contestator prin recursul promovat iar instanța de recurs le-a analizat, respingându-le.
Se poate observa, așadar, că în mod corect instanța de fond a reținut că cererea contestatorului este inadmisibilă și a respins-
Cât privește revizuirea formulată, se poate observa, de asemenea, că instanța de fond a reținut corect că aceasta nu poate fi admisă. Astfel, este de principiu că o cerere de revizuire fundamentată pe prevederile art.322 pct.5 pr.civ. impune ca înscrisul doveditor, reținut de partea potrivnică să fi existat la data pronunțării hotărârii și să fie hotărâtoare pentru soluția pronunțată.
În speță, revizuientul a înțeles să se prevaleze de declarația autentificată sub nr.211/28.04.2009, prin care administratorul recunoaște că revizuientul nu a activat niciodată în calitatea de administrator la societatea falită; acest înscris, însă, nu poate constitui temei al revizuirii întrucât actul depus nu poate constitui un înscris în înțelesul art.322. pct.5 pr.civ. acesta neexistând la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită (23.02.2009).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către recurentul ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.317 și 322 pct.5 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.3536/26.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
23.02.2010 - 8 ex.
Jud.fond
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 886/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 184/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
