Practica judiciara insolventa. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 40/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de SC CONSULT, cu sediul în Târgu-M,-,.1, județul M, împotriva sentinței civile nr.1079/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.2459/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind depusă o cerere de amânare pentru formularea apărării din partea intimatei-debitoare SC SRL T prin administrator Ismael.
Verificând cererea de amânare, instanța constată că este formulată de o persoană fără calitate în prezenta cauză - respectiv administratorul statutar al societății debitoare și văzând recursul formulat de către lichidatorul judiciar al debitoarei-intimate respinge cererea de amânare.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1079 din 9 iunie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-, a respins acțiunea lichidatorului judiciar General Consult Târgu-M, de stabilire a răspunderii administratorului debitoarei SRL - pârâtul Ismael, motivând că cererea lichidatorului nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 85/2006 republicată se completează în măsura compatibilității lor, cu cele din procedura civilă. S-a precizat că în speță, cererea nu cuprinde motivele de fapt pe care se sprijină, conținutul acțiunii fiind o expunere teoretică a interpretării și aplicabilității art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, cu trimitere la elementele răspunderii civile delictuale.
Judecătorul sindic a precizat în legătură cu temeiul de drept invocat de lichidator și anume art. 138 alin. 1 lit. a și d, că faptele reglementate, în practică, pot îmbrăca o multitudine de forme concrete care numai pe măsura descrierii lor de către lichidator pot fi analizate de judecătorul sindic și că, pârâtul nu a putut cunoaște, în maniera descrisă de lichidator, faptele ce i se impută.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către lichidator care a cerut admiterea cererii sale, motivând în esență că, promovarea acțiunii întemeiate pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, reprezintă aducerea la îndeplinire a mandatului cu care acesta este investit și că sunt simple afirmații ale judecătorului sindic cele legate de nearătarea motivelor în fapt, deoarece această motivare există și, deși este în parte teoretică, reprezintă prezumții de vinovăție, prezumții determinate de faptul că administratorul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar și a administratorului documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată. S-a mai învederat că motivarea instanței că pârâtul nu putea să-și exercite dreptul la apărare, necunoscând faptele ce i se impută, nu constituie argument de respingere a cererii de angajare a răspunderii, întrucât pârâtul a manifestat rea-credință și indiferență încă de la începutul cauzei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
Judecătorul sindic a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate, întrucât cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar conține toate elementele prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă, inclusiv motivarea în fapt, deoarece în drept cererea se întemeiază pe prevederile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 republicată, aspect de altfel reținut de judecătorul sindic și se face precizarea în cerere cel puțin pentru incidența faptei prevăzute la lit. "d", că nu s-a îndeplinit obligația legală de conducere a evidenței contabile, nefiind justificate cu documente lipsurile de gestiune constatate cu ocazia inventarierii faptice a averii debitoarei, aspect care putea și trebuia verificat de judecătorul sindic. Aceasta cu atât mai mult cu cât cererea de angajare a răspunderii personale a persoanelor răspunzătoare de angajarea societății în incapacitate de plată se face de către lichidator judiciar în interesul debitoarei și a procedurii personale și ea trebuie analizată de judecătorul sindic și prin prisma actelor și probelor aflate la dosar.
Față de cele ce preced, aspectele de ordin personal invocate de judecătorul sindic în motivarea respingerii cererii nu sunt de natură să lase necercetate elementele de fapt și de drept care fac posibilă o analiză pe fondul cererii lichidatorului judiciar, astfel că, se verifică motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, care impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de General Consult, cu sediul în Târgu-M,-,.1, județul M, împotriva sentinței civile nr.1079 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.2459/2007.
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Harghita - judecătorul sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-2.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 980/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 156/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
