Practica judiciara insolventa. Decizia 980/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.980
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Florentina Preda Popescu
Judecător - -a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoareaSC SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Nehoiu, str.-, nr.18, județul B, împotriva sentinței nr.349 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoareaSC SERV SRL,cu sediul în comuna G, sat, județul B, CUI -, număr de ordine în registrul comerțului J-,prin lichidator judiciar,cu sediul în B, str.-,.16 K,.2, județul B, pârâtulG,domiciliat în Nehoiu, județul B și creditoareleSC (ROMÂNIA) SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 1,-,SC SRL, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în G, str.-.-, nr.19, județul G,SC & SRL, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B M,-, județul M,SC,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, B-dul 1 -, nr,3. B,.2,.2 șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, județul
Cererea de recurs este timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.90005/23 aprilie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,5 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-creditoare SC SRL, reprezentată de, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, legal timbrat, după care:
, având cuvântul pentru recurenta-creditoare SC SRL precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
, având cuvântul pentru recurenta-creditoare SC SRL, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în sensul închiderii procedurii cu antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator.
Susține recurenta-creditoare că cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator a formulat-o ca și contestație la raportul final, în condițiile în care nu a fost constituit comitetul creditorilor, starea de insolvență s-a datorat fostului administrator al societății, fiind îndeplinite prevederile legale pentru atragerea răspunderii acestuia.
Arată recurenta că expertiza contabilă este subiectivă, nefiind arătate cauzele obiective care au determinat convingerea că fostul administrator al societății nu se face vinovat de starea de insolvență, iar expertul contabil, în calitate de membru al societății care are și calitate de lichidator al SC COM SRL s-a aflat într-o situație de incompatibilitate, incompatibilitate ce a fost pusă în discuție la instanța de fond.
De asemenea, recurenta precizează că administratorul societății SC Serv SRL nu a fost citat la instanța de fond și nu îi este imputabilă această situație.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în sensul închiderii procedurii cu antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la nr- din data de 5.02.2007, creditorul SC (ROMÂNIA) SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SERV SRL G, în vederea recuperării unei creanțe în cuantum de 26.832,21 lei reprezentând contravaloare marfă.
Prin sentința nr. 88 din 10 mai 2007, Tribunalul Buzău a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului și a desemnat administratorul judiciar.
Acesta a depus la dosarul cauzei Raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a debitorului, conform căruia această situație de fapt a fost provocată în principal de lipsa disponibilităților bănești, care la rândul său a fost determinată de neachitarea de către beneficiarul principal al contravalorii mărfurilor livrate, SC SRL G, împotriva căreia s-a formulat cerere de chemare în judecată în vederea recuperării sumei datorate de aproximativ 150.000 lei.
Prin același raport administratorul judiciar a arătat că nu au fost identificate cauze care să conducă la antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății, conform dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
Creditoarea SC (România) SA Baf ormulat contestație la Raportul întocmit de administratorul judiciar prin care arată că vinovat de starea de insolvență a debitorului se face administratorul G, care a livrat mărfuri către SC SRL G, al cărei administrator este o rudă a acestui, între aceștia existând o înțelegere cu privire la modalitatea de livrare a mărfurilor pentru a înșela creditorii SC SERV SRL. Față de susținerile creditoarei SC SA B, referitoare la modalitatea de
livrare a mărfurilor, utilizarea acestora și încasarea contravalorii, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective: stabilirea exactă a cantității de marfă livrată, conform facturilor întocmite, stabilirea destinației mărfurilor livrate, dacă s-a încasat contravaloarea acestora și dacă au fost corect evidențiate în contabilitate, modalitatea de utilizare a sumelor încasate.
Expertul desemnat să efectueze expertiza contabilă a concluzionat din verificarea documentelor societății că nu există cauze de natură să conducă la atragerea răspunderii administratorului debitorului.
Potrivit tabelului definitiv consolidat au de recuperat următoarele creanțe: DGFP B - 2562 lei, SC SA B - 29.212,21 lei, SC SRL Nehoiu - 29.964,80 lei, SC SRL G - 5.666 lei.
Prin raportul final întocmit lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței debitorului având în vedere că nu are bunuri în patrimoniu pentru a fi valorificate pentru acoperirea creanțelor și radierea acestuia din registrul comerțului.
Creditoarea SC SRL a formulat obiecțiuni la Raportul final, prin care a arătat că Legea privind procedura insolvenței nr. 85/2006, art. 138 alin. (1) lit. a) prevede că răspunderea administratorului poate fi atrasă și în situația folosirii bunurilor persoanei juridice în folosul altei persoane.
În dovedirea solicitării sale, creditoarea a arătat că în cursul anului 2005 SC COM SRL a comandat de la SC SA o anumită cantitate de marfă. Ulterior livrării SC COM SRL a solicitat să se facă returul bunurilor furnizate și direcționarea acestora către SC SERV SRL, ceea ce s-a și întâmplat.
În derularea acestor operațiuni comerciale cele două societăți AMIRA COM SRL și SERV SRL au fost reprezentate de același delegat, în persoana domnului.
În continuare SC SERV SRL a livrat aceeași marfă societății comerciale COM SRL, adică solicitantului inițial și beneficiar real al bunurilor respective.
Faptul că administratorul SC SERV SRL a lucrat în interesul societății COM SRL rezultă și din prețul de comercializare a bunurilor.
Conform facturii -/10.10.2005 SC SA a vândut marfa societății comerciale SERV SRL la prețul de 52.122 lei în timp ce SC SERV SRL a livrat aceeași marfă societății comerciale COM SRL (conform facturilor nr. -/04.10.2005 și nr. -/05.10.2005) la prețul de 52.955 lei, adică adaosul comercial a fost unul onorific de 1,6%.
S-a mai arătat că din raportul de expertiză contabilă rezultă că SC SERV SRL are de achitat datorii la diverși furnizori în sumă de 137.196,29 lei și are de încasat suma de 146.675 lei, suma de încasat fiind însăși soldul debitor al SC COM SRL față de SC SERV SRL, deci administratorul SC SERV SRL a intermediat în mod preferențial și fraudulos aprovizionarea cu materie primă necesară producției societății comerciale
SC COM SRL în defavoarea propriilor parteneri comerciali de bună credință.
Prin Răspunsul la obiecțiunile formulate la Raportul final lichidatorul judiciar a arătat că susținerea conform căreia administratorul debitoarei poate răspunde pentru folosirea bunurilor societății în folosul său sau a altor persoane nu este dovedită.
Din expertiza de specialitate efectuată în cauză nu au rezultat cauze de natură să conducă la atragerea răspunderii materiale și nu s-a reținut că fostul administrat al debitoarei a folosit bunurile societății în folosul său sau a altor persoane.
Nu rezultă din nicio probă administrată în cauză că fostul administrator a lucrat în folosul SC COM SRL, societate căreia i-a livrat bunurile. Faptul că adaosul comercial nu a fost unul exagerat de M nu conduce la concluzia vinovăției fostului administrator.
De altfel, pentru neachitarea prețului datorat falitei de către SC COM SRL, lichidatorul judiciar a formulat cerere de chemare în judecată care a fost admisă de către Tribunalul Buzău și în prezent această societate se află în procedura insolvenței.
Totodată, lichidatorul judiciar a arătat că manoperele frauduloase la care se face referire, în sensul măririi pasivului debitoarei falite cu rea - credință de către fostul administrator nu au fost dovedite iar din expertiza de specialitate efectuată în cauză a rezultat că debitorul figurează cu clienți neîncasați în sumă de 146.675 lei, adică suma datorată de către SC COM SRL.
Faptul că suma datorată debitoarei falite, de către SC COM SRL, nu a fost achitată nu poate conduce în mod automat la concluzia că debitoarea falită și fostul său administrator au desfășurat o activitate comercială în sensul neobținerii de profit pentru sine, scopul fiind acela de favorizare a unui alt agent economic.
Prin sentința nr. 349 / 12 martie 2009 Tribunalul Buzăua respins obiecțiunile la Raportul final formulate de creditoarea SC SRL.
În temeiul art. 131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SERV SRL și radierea din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea 85/2006 a descărcat pe lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate la Raportul final având în vedere că Legea nr. 85/2006, art. 138 enunță faptele ce pot atrage răspunderea membrilor organelor de conducere a societății.
Caracterul delictual al acestui gen de răspundere atrage incidența prevederilor art. 998-999 cod civil sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, condițiile speciale fiind legate de aprecierea culpe, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre acestea și a întinderii reparațiilor. Aceste condiții cumulative nu sunt îndeplinite, expertiza contabilă efectuată concluzionând că fostul administrator al societății nu se face vinovat de starea de insolvență, această stare datorându-se unor cauze obiective. S-a constatat că lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC
SERV SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a aprobării raportului final.
Împotriva acestei sentințe a formulatrecurscreditoarea SC SRL, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
Susține recurenta că faptele fostului administrator al SC Serv SRL au caracter delictual, intrând sub incidența prevederilor art.998-999 Cod civil, sub aspectul îndeplinirii condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale și prin coroborare cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 sunt îndeplinite cumulativ condițiile ce pot atrage răspunderea membrilor organelor de conducere a societății.
Arată recurenta că fostul administrator al SC Serv SRL a folosit bunurile societății în favoarea SC COM SRL, acționând ca prepus în interesul acesteia, a aprovizionat-o cu materii prime, a livrat mărfurile pe credit, a practicat un adaos comercial onorific, nu a întreprins nimic în vederea recuperării debitului, deci activitatea în interes propriu nu era justificată sub raportul profitului ce ar fi putut să se obțină și riscurile asumate, adică sub acoperirea persoanei juridice a desfășurat o activitate neprofitabilă în vederea obținerii pentru altul a unui folos material, a dispus continuarea activității în condițiile în care se afla în incapacitate de plăți, prin mijloace frauduloase s-a folosit de buna credință a propriilor parteneri comerciali, a mărit în mod fictiv pasivul societății, a reținut obligațiile în sarcina SC Serv SRL iar beneficiile le-a transferat în patrimoniul SC Com SRL.
A menționat recurenta că formulează rezerve față de expertiza contabilă, prin faptul că expertul contabil în calitate de membru al societății care are și calitate de lichidator al SC COM SRL s-a aflat într-o situație de incompatibilitate, expertiza a fost făcută superficial, cu M întârziere, nu au fost enumerate cauzele obiective care au determinat această convingere. Precizează recurenta că fostul administrator al SC Serv SRL are răspundere civilă delictuală, fiind întrunite cumulativ cele patru elemente constitutive, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În acest context, susține recurenta că prejudiciul este cert și nereparat, dovada fiind starea de insolvență și mențiunile din tabelul definitiv al creanțelor, fapta are caracter ilicit, întrucât prin acțiunile sale a încălcat interesele legitime ale creditorilor, neachitând contravaloarea mărfurilor livrate, are caracter obiectiv, este rezultatul atitudinii sale și este contrară ordinii sociale.
Arată recurenta că legătura între fapta ilicită și prejudiciu este clară și indiscutabilă, rezultatele dăunătoare fiind consecința acțiunilor nemijlocite ale fostului administrator, aceasta se și prezumă atâta timp cât există insolvență.
Vinovăția fostului administrator, susține recurenta, constă în faptele culpabile ale acestuia de desfășurare a unei activități neprofitabile în interesul altei persoane în condițiile în care în mod evident nu avea disponibil financiar care să-i permită achitarea mărfurilor achiziționate, direcționarea acestora către o societate comercială aflată la rândul său în dificultate economică, mărirea nejustificată a pasivului societății, impasibilitate față de recuperarea creditului societății. Înscrisurile asumate prin semnătura sa existente în dosar dovedesc că a avut reprezentarea caracterului antisocial al faptelor sale, a prevăzut consecința acestora și a urmărit ca ele să se producă sau cel puțin a fost imprudent sau neglijent.
Intimații administrator G și creditor DGFP B au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente, curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din Raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a debitorului rezultă că starea de insolvență a fost provocată în principal de lipsa disponibilităților bănești, care la rândul său a fost determinată de neachitarea de către beneficiarul principal al contravalorii mărfurilor livrate, SC SRL G, nefiind identificate cauze care să conducă la antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății, conform dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
Potrivit tabelului definitiv consolidat au de recuperat următoarele creanțe: DGFP B - 2562 lei, SC SA B - 29.212,21 lei, SC SRL Nehoiu - 29.964,80 lei, SC SRL G - 5.666 lei. S-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective: stabilirea exactă a cantității de marfă livrată, conform facturilor întocmite, stabilirea destinației mărfurilor livrate, dacă s-a încasat contravaloarea acestora și dacă au fost corect evidențiate în contabilitate, modalitatea de utilizare a sumelor încasate.
Prin Raportul final întocmit lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței debitorului, având în vedere că nu are bunuri în patrimoniu pentru a fi valorificate pentru acoperirea creanțelor și radierea acestuia din registrul comerțului.
Creditoarea SC SRL a formulat obiecțiuni la Raportul final, prin care a arătat că Legea privind procedura insolvenței nr. 85/2006, art. 138 alin. (1) lit. a) prevede că răspunderea administratorului poate fi atrasă și în situația folosirii bunurilor persoanei juridice în folosul altei persoane, obiecțiuni respinse de judecătorul sindic prin sentința recurată.
Conform dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006, n orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, iar potrivit art. 138, a cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
Față de motivele invocate in obiecțiunile la Raportul final, în vederea atragerii răspunderii personale a administratorului judiciar, avand in vedere probele aflate la dosar, curtea constata că în mod corect judecătorul sindic a respins obiecțiunile la Raportul final și a dispus închiderea procedurii insolvenței apreciind in mod legal si temeinic ca nu sunt întrunite cumulativ condițiile art. 998 Cod civil.
Pentru antrenarea răspunderii personale a administratorului este necesar ca între fapta ilicită invocată și dovedită ca fiind săvârșită de administrator și starea de insolvență a societății să existe legătură de cauzalitate.
de cauzalitate dintre fapta administratorului și starea de insolvență trebuie să rezulte din probele administrate în cauză, fiind necesar ca cel care formulează cererea de atragere a răspunderii, conform dispozițiilor art.1169 Cod civil, să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile a acestuia.
Susținerile creditoarei prin obiecțiunile la raportul final și motivele de recurs formulate, privind asocierea administratorului debitoarei cu cel al SC COM SRL, în frauda creditorilor, derularea operațiunilor comerciale, refuzul de plată a mărfurilor livrate, invocate în dovedirea faptului că administratorul a folosit bunurile societății în folosul său sau a altor persoane, nu au fost probate de către aceasta.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză, împotriva căreia recurenta nu a formulat obiecțiuni în sensul celor invocate în cererea de recurs, neprobate, care a analizat cantitatea de marfă livrată de debitoare, destinația acesteia, încasarea contravalorii, evidențierea în contabilitate, modalitatea de utilizare a sumelor încasate, rezultă că debitoarea are de achitat datorii către diverși furnizori în sumă de 137.196, 29 lei și are clienți de încasat în sumă de 146.675, dar aceste informații nu au fost elocvente pentru a fi trasă concluzia că reprezentanții debitoarei au condus societatea la starea de insolvență, nefiind probate în nici un fel susținerile creditoarei recurente privind faptul că fostul administrator al debitoarei a folosit bunurile societății în folosul său sau a altor persoane, că a folosit bunurile societății în favoarea SC COM SRL, simplele susțineri nefiind de natură a conduce la concluzia evidentă, așa cum invocă recurenta, că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile a administratorului, în conformitate cu dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
- mult decât atât, dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 prevăd că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membri organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, Comitetul Creditorilor având posibilitatea de a cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său, cauzele insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1.
În cauză, lichidatorul judiciar nu a formulat o asemenea cerere, Comitetul Creditorilor nu a solicitat autorizarea judecătorului sindic de a formula cerere în acest sens, iar tribunalul prin sentința recurată a respins în mod întemeiat obiecțiunile formulate de creditoarea recurentă la Raportul final întocmit de lichidator.
Pentru aceste considerente, curtea constată că sentința recurată este legală si temeinică, neexistând motivele de nelegalitate invocate de recurentă și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoareaSC SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Nehoiu, str.-, nr.18, județul B, împotriva sentinței nr.349 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu debitoareaSC SERV SRL,cu sediul în comuna G, sat, județul B, CUI -, număr de ordine în registrul comerțului J-,prin lichidator judiciar,cu sediul în B, str.-,.16 K,.2, județul B, pârâtulG,domiciliat în Nehoiu, județul B și creditoareleSC (ROMÂNIA) SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 1, -,SC SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în G, str.-.-, nr.19, județul G,SC & SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B M,-, județul M, SC,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, B-dul 1 -, nr,3. B,.2,.2 șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -a -
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Primul grefier
Red.
2 ex/16.07.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Florentina Preda Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 736/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 40/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
