Practica judiciara insolventa. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 156/

Ședința publică din 12 Februarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea M, cu sediul în Târgu M,--3 jud. M, împotriva sentinței nr. 2213 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.

Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința comercială nr. 2213 din 10 decembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a respins obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva cererii de închidere a procedurii înregistrată de lichidatorul judiciar General Consult Târgu-M, a aprobat raportul final înregistrat la data de 31 octombrie 2008 și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, constatând că în averea debitoarei nu există bunuri care să acopere cheltuielile administrative, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SRL Târgu-M, cu toate consecințele juridice.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 1737 din 19 decembrie 2007 s-a deschis procedura simplificată și s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și că prin sentința nr. 450 din 7 mai 2008 s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor statutari și. În vederea punerii în executare a acestei hotărâri, lichidatorul a solicitat o serie de relații de la primăria de domiciliu care a comunicat că persoanele în cauză nu figurează cu bunuri sau sume bănești în evidență. În contextul celor arătate, a convocat adunarea creditorilor, iar creditorii au refuzat să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor de administrare a procedurii. Aceasta, în condițiile în care nu s-au identificat alte bunuri sau drepturi patrimoniale în averea debitoarei sau administratorului statutar.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a cerut continuarea procedurii falimentului debitoarei, motivând că, nu s-a reușit acoperirea nici măcar parțială a creanței sale, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din lege și nefiind realizat scopul procedurii. S-a mai învederat că nu există certitudinea, confirmarea prin documente justificative, a faptului să s-au făcut toate demersurile pentru recuperarea creanțelor, că punerea în executare a sentinței de angajare a răspunderii personale a administratorilor statutari este dată în competența judecătorului sindic și că nu se poate închide procedura pe baza unui simplu raport al lichidatorului judiciar în sensul că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor procedurii.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.

Recurenta nu reușește, prin motivele sale de recurs care se rezumă la a invoca argumente cu rol de principiu legate de scopul procedurii, să justifice continuarea acesteia, deoarece nu indică vreun element concret, vreo probă care să dovedească existența vreunui bun valorificabil în patrimoniul debitoarei sau în averea administratorului judiciar și, în plus, nu există bani nici măcar pentru acoperirea cheltuielilor procedurii. Recurenta nu ține cont de actele dosarului, de demersurile lichidatorului judiciar făcute în cadrul procedurii, dar critică, fără contraargumente, raportul acestuia, negăsindu-i relevanță asupra mersului procedurii. În realitate, raportul lichidatorului judiciar este un document care se circumscrie actelor și etapelor procesuale ce trebuie îndeplinită de persoana de specialitate care are rolul său bine definit în cadrul procedurii și ale cărei concluzii și constatări pot fi contestate, dar, motivat și cu probe și argumente viabile din punct de vedere juridic, ceea ce recurenta nu a reușit să facă.

În condițiile în care, creditorii au refutat avansarea unor sume de bani, punerea în executare a hotărârii judecătorești de angajare a răspunderii este pur și simplu împiedicată din motive neimputabile lichidatorului judiciar, iar judecătorul sindic în mod corect a reținut că, creditoarea are posibilitatea oferită de art. 142 din Legea nr. 85/2006 să procedeze în condițiile legii, la executarea silită a acesteia. În plus, creditoarea recurentă se poate prevala și de prevederile art. 133 alin. 5/1 din OG nr. 92/2003.

Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 2213 din 10 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:

-13.03.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Tg Mures