Practica judiciara insolventa. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 402/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de către debitoarea ""SRL, cu sediul în comuna, nr.1417, județul H, împotriva Sentinței civile nr. 134 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghitaî dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru debitoarea recurentă ""SRL, asistat de avocat, cu delegație la dosar (13), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, potrivit disp.art.301, 303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei prin chitanța aflată la fila 12 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentantul debitoarei - recurente ""SRL solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecând cauza în fond a dispune respingerea cererii de declanșare a procedurii insolvenței, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar.
CURTEA,
Prin sentința nr. 134 pronunțată la data de 26.01.2009 de Tribunalul Harghita, s-a respins cererea debitoarei SC. SRL la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței pretinse, s-a respins contestația împotriva stării de insolvență formulată de debitoarea SC. SRL, s-a admis cererea creditoarei SC. România SRL de declanșare a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC. SRL, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC. cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că creditoarea SC. România SRL a solicitat declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC. SRL pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă de 12.243,93 lei. Debitoarea a formulat contestație arătând că societatea este funcțională, achitat o parte din debitul datorat iar pentru restul părțile trebuie să negocieze valoarea datoriei datorită modului în care au fost executate prestațiile. Pentru termenul din 10.11.2008 apărătorul debitoarei a solicitat strigarea cauzei după ora 12 arătând că anexează cererii și dovada achitării unei părți din debit. Această dovadă nu a fost însă anexată iar la apelul părților nu a răspuns nimeni. De asemenea, pentru termenul din 19.01.2009, același reprezentant al debitoarei a solicitat amânarea cauzei, cerere respinsă pentru motivele arătate în încheierea de ședință. Cum debitoarea nu a făcut dovada plății datoriei și nici a faptului că nu se află în insolvență, judecătorul sindic s-a pronunțat în consecință.
Împotriva sentinței a formulat recurs debitoarea criticând-o sub aspectul faptului că judecătorul sindic a omis să constate că debitul nu depășește suma limită de 10000 lei și s-a făcut dovada faptului că firma este pe deplin funcțională. Arată că creditoarea trebuia să-și valorifice creanța pe cale normală, creanță care, de altfel, este mult mai mică decât cea pretinsă. Solicită casarea hotărârii și trimiterea dosarului spre rejudecare pentru administrarea de probe.
Creditoarea a depus la data de 30.04.2009 un înscris prin care arată că e de acord cu admiterea recursului nemaiavând nici o pretenție de la debitoare, motiv pentru care renunță la cererea de declanșare a procedurii insolvenței cu condiția de a nu fi obligată la cheltuieli de judecată.
S-au depus chitanțe și ordin de plată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3141. pr. civ. Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală.
Astfel, așa cum a reținut judecătorul sindic, la judecarea cererii de deschidere a procedurii, deși a formulat contestație, debitoarea nu a făcut nici o dovadă care să răstoarne prezumția de insolvabilitate sau din care să rezulte că a achitat o parte de debit deși i-a fost remisă o adresă în acest sens, așa încât susținerile debitoarei din cererea de recurs sunt nereale. Conform art. 1169. civil, cine face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Faptul că ulterior pronunțării sentinței debitoarea și-a achitat debitul nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței. De asemenea, în cauză s-a numit un administrator judiciar, care, sentința fiind executorie, a început exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Nici faptul că creditoarea declară că nu mai are nici o pretenție de la debitoare și că renunță la cererea sa nu poate fi luat în considerare de instanța de recurs fiind o problemă a judecătorului sindic care va lua act de această renunțare doar în condițiile în care la dosar nu au fost depuse și alte declarații de creanță.
Pentru aceste considerente Curtea constată că toate criticile aduse sentinței atacate sunt nefondate, urmând ca în baza art. 312. pr. civ. recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de debitoarea SRL, cu sediul în, nr. 1417, județul H, împotriva sentinței civile nr. 134 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-15.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 153/2009. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 1306/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
