Practica judiciara insolventa. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 41/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 1595/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, privind debitoarea SC SERV SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1595 din 26 iunie 2009, Tribunalul Comercial Mureșa admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și, în consecință:
A constatat că în patrimoniul debitoarei SC SRL nu există bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare: în baza art. 135 Legea insolvenței, a dispus dizolvarea societății, ca urmare a falimentului; în baza art.131 și 132 din Legea nr. 85/2006 republicată, a dispus închiderea procedurii; radierea debitoarei SC SRL, din evidențele Registrului Comerțului și publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial al României și notificarea hotărârii debitorului reprezentat prin lichidator, tuturor creditorilor, către DGFP M și ORC
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic analizând cererea prin prisma raportului întocmit de lichidator, a constatat că, deși acesta a efectuat demersuri, nu a reușit să identifice bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei sau al administratorului față de care s-a angajat răspunderea materială.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea SRL, iar în baza art. 227 din legea nr. 31/1990 republicată, a dispus înscrierea mențiunilor referitoare la faliment și dizolvarea în registrul Comerțului, precum și radierea debitoarei din evidențele Registrului Comerțului și publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial al României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii și continuarea acesteia până la recuperarea integrală a creanțelor.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice arată că prin hotărârea recurată s-a dispus închiderea procedurii falimentului deși a rămas nerecuperată suma de 12.862 lei, lichidatorul judiciar nefiind în măsură să dovedească că a depus toate diligențele pentru identificarea bunurilor societății debitoare și valorificarea acestora în vederea recuperării creanțelor creditorilor. Atunci când s-a dispus închiderea procedurii nu s-a ținut seama de scopul acesteia, acela de recuperare a datoriilor, mai degrabă s-au creat facilități debitoarei, care nu a mai fost obligată să răspundă pentru paguba adusă creditorilor. Nu s-au făcut demersuri pentru punerea în executare a sentinței nr. 1739 din 5 noiembrie 2008 prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorului societății, fiind încălcate dispozițiile art. 409 Cod procedură civilă.
Examinând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate de recurent, instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice continuarea procedurii, nu se indică nici un bun aparținând societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare.
În ceea ce privește nerespectarea de către judecătorul sindic a obligației de desemnare a unor executori judecătoresc care să declanșeze executarea silită împotriva persoanelor față de care s-a angajat răspunderea materială, instanța de control reține că legiuitorul nu a instituit în sarcina judecătorului sindic o astfel de obligație la care face referire recurenta, deoarece hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic de angajarea răspunderii materiale constituie titlu executoriu și ea urmează a fi pusă în executare conform prevederilor Codului d e procedură civilă și cu respectarea principiului disponibilității. Așadar, în situația în care creditoarea, după închiderea procedurii, identifică bunuri în patrimoniul persoanei față de care s-a angajat răspunderea materială are deschisă calea executării silite în procedura de drept comun.
Prin urmare, Curtea apreciază criticile recurentului asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 1595 din 26 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored.BI/4ex
jud.fond:
-3.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1149/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1036/2009. Curtea de... → |
|---|
