Practica judiciara insolventa. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 433
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B, recurent.. A. PU-ȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I și pe intimat SC" "SA, intimat SC"", intimat SC""SA, intimat DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ. I, intimat SC" ROMÂNIA"SA, intimat SC" "SRL, intimat SC" AUTOMOBILE ROMÂNIA" SA, intimat SC"" SA, lichidator judiciar LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 288/S din 11.06.2008 a Tribunalului Iași - judeăctor sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na cons.jr. pentru recurentul creditor I - Administrația Finanțelor Publice I și dl.cons.jr. G pentru recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recursuri la prim termen, declarate și motivate în termen, după care
Părțile prezente precizează - la interpelarea instanței, prin reprezentanții delegați - că nu au de formulat alte cereri și nici chestiuni preliminare nu sunt.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
D-na cons.jr. pune concluzii de admitere a recursului formulat de creditorul I - Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 288/S din 11.06.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărîre prin care s-au respins atît obiecțiunile cît și cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspunderea materială a administratorului.
D-na cons.jr. apreciază că nu au fost suficient analizate motivele obiective care au condus societatea la incapacități de plată și motivele pentru care nu s-au luat măsurile care se impuneau.
Lichidatorul judiciar a fost preocupat mai mult de identificarea, evaluarea și vînzarea bunurilor debitorului decît de identificarea și analizarea cauzelor și a împrejurărilor care au dus societatea în incapacitate de plată, mulțumindu-se doar a menționa neidentificarea cauzelor care să antreneze răspunderea administratorului.
Conchizînd, d-na cons.jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost detaliat motivat în scris, casarea hotărîrii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
concluzii de admitere a recursului formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dl.cons.jr. critică hotărîrea recurată de nelegalitate și netemeinicie. Creditorilor înscriși la masa credală nu le-a fost comunicat raportul cauzal și, avînd în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale, în cauză sunt întrunite condițiile pentru autorizarea comitetului creditorilor de a promova această acțiune. Creanțele sunt foarte mari și nu au fost recuperate.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința civilă nr.247/7.XI.2003 a Tribunalului Iași - judecător sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului " "
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a prezentat la data de 4.II.2008 raportul final cuprinzând propunerea de închidere a procedurii, urmare lichidării tuturor bunurilor din averea debitorului și distribuirea fondurilor obținute, copii după raportul final și actele anexe fiind comunicate debitorului, creditorilor și afișate la ușa instanței.
Creditorul B și a municipiului I au formulat obiecțiuni la raportul lichidatorului judiciar, iar a municipiului I, în calitate de președinte al comitetului creditorilor a solicitat să fie autorizat să formuleze și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale.
Tribunalul Iași - judecător sindic prin sentința comercială nr.288 S/11.VI.2008 a respins cererea privind autorizarea comitetului creditorilor să introducă și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale pentru pasivul debitorului falit și de asemenea a respins obiecțiunile la raportul final al lichidatorului judiciar formulate de creditorii B și a municipiului
În temeiul dispozițiilor art.132 al.2 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului " " I și radierea debitorului din registrul comerțului.
S-a reținut că, în cauză, nu este îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de lege pentru autorizarea comitetului creditorilor și nu există probe care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a societății debitoare și activitatea organelor de conducere ale acesteia.
Împotriva sentinței au formulat recurs creditorii a județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Creditorul a municipiului I critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, nu li s-a comunicat creditorilor raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului " ", nefiind indicate în concret cauzele și împrejurările care au condus la intrarea debitorului în incapacitate de plată, menționându-se doar că nu s-au identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului și nu că acestea nu ar fi existat.
Arată creditorul a municipiului I că a suferit un prejudiciu a cărui existență este stabilită prin constatarea de către instanță a faptului că debitorul a ajuns în încetare de plăți și împotriva acestuia a fost declanșată procedura insolvenței, iar administratorul debitorului avea obligația de a administra corespunzător activitatea societății, astfel încât să-și achite obligațiile față de bugetul de stat.
Precizează creditorul a municipiului că, având în vedere numărul mare de creditori, neacoperirea creanțelor și structura societății sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art.138 al.1 din lege, întrucât administratorii societății sunt solidar răspunzători pentru prejudiciile aduse creditorilor societății, iar componența debitului înregistrat la bugetul de stat demonstrează faptul că s-a desfășurat activitate, s-au înregistrat venituri și nu s-au achitat la termen, generând aplicarea de majorări, iar societatea mergea în pierdere din anul 2001, înregistrând anual pierderi de miliarde de lei vechi.
Susține creditorul a municipiului I că, atribuțiile, îndatoririle, competențele și obligațiile administratorilor sunt menționate în dispozițiile art.72, 73 și 144 și urm. din Legea 31/1990, din conținutul acestora rezultând că, răspunderea pentru daune aduse prin greșita administrare este convertită în răspunderea solidară a tuturor administratorilor ce alcătuiesc consiliul.
În ce privește incidența art.138 din Legea nr.85/2006, arată creditorul că, prevederea legală trebuie interpretată în sensul că s-a urmărit apărarea drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.
Prin recursul formulat, creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicită modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii și al autorizării creditorului a municipiului I în vederea formulării în numele Comitetului Creditorilor falitei SC SRL a cererii de atragere a răspunderii persoanelor culpabile de insolvența falitei, întrucât lichidatorul judiciar a arătat că nu înțelege să formuleze cerere de atragere a răspunderii persoanelor culpabile și prin refuzul instanței de fond de a permite creditorilor a uza de această posibilitate legală de satisfacere a creanțelor înscrise, aceștia sunt prejudiciați.
Susține creditorul B că, simplul fapt al neformulării cererii de atragere a răspunderii de către lichidator crează premisele aplicării alternativei prevăzute de art.138 alin.3 și astfel nu rezidă nici un motiv fondat de a se refuza creditorilor prejudiciați această posibilitate de urmărire a creanțelor pe care legea o oferă, impunându-se atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, speța înscriindu-se perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit. c) din Legea nr.85/2006 (respectiv art.137 alin.1 lit. c în vechea reglementare).
Precizează creditorul că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Astfel, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
În speță, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art.32 alin.1 și 2 din Legea nr.64/1995 și ulterior art.27 alin.1 și alin.2), situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Astfel în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiunea sau în contabilitatea societății, era necesar un administrator diligent și responsabil care să întreprindă demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a societății și a întreprinderii acelor măsuri destinate diminuării pierderilor generate de activitate.
Precizează creditorul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite, iar culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea 85/2006 republicată.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată, iar art.138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Analizând criticile formulate de creditorii recurenți, în raport de probatoriul administrat, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate și urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit textului prevăzut de art.138 alin.1 pct.(1) din Legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una dintre faptele enumerate la literele a-
Conform alin.(3) al aceluiași articol, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său, asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1).
În speță, lichidatorul judiciar a precizat că nu a identificat acte sau fapte care să fi determinat starea de insolvență, iar din actele de control financiar depuse nu rezultă că ar fi fost săvârșite astfel de fapte, astfel încât, în justificarea cererii de autorizare nu sunt incidente dispozițiile art.138 al.3 din lege.
Corect a reținut prima instanță, raportat la aspectele sus-menționate, că se impune respingerea cererii de autorizare a comitetului creditorilor de a introduce și susține acțiunea în stabilirea răspunderii personale.
Din conținutul documentelor aflate la dosarul cauzei și din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că, nu sunt întrunite condițiile cerute de art.138 din Legea nr.85/2006 cu privire la antrenarea răspunderii personale, neexistând persoane culpabile ce ar fi săvârșit acte și fapte prevăzute de textul sus-menționat.
În aceste condiții, susținerea recurenților creditori privind autorizarea comitetului creditorilor în vederea promovării și susținerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale este neîntemeiată și urmează a se respinge nefiind îndeplinite condițiile în acest sens, autorizarea fiind dată de judecătorul sindic comitetului creditorilor numai în cazurile special prevăzute de lege, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Corect s-a reținut faptul că, lichidatorul nu a intrat în posesia unor date și documente din care să rezulte fapte de natura celor enumerate de art.138 din lege, însă aceasta nu poate atrage răspunderea personală decât în condițiile în care aceasta ar fi determinat starea de insolvență, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Este neîntemeiată și urmează a se respinge critica recurentului creditor a municipiului I privind faptul că nu s-a comunicat creditorilor raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului pentru a-și formula punctul de vedere, întrucât, din actele dosarului rezultă că, lichidatorul judiciar a întocmit raportul de evaluare a patrimoniului SC " " SA I, iar administratorul judiciar a încheiat raportul privind situația economică și financiară a debitorului, apreciind asupra cauzelor care au determinat apariția stării de insolvență (filele 31-48 vol. V).
Din conținutul procesului-verbal încheiat la data de 17.XI.2005 la sediul lichidatorului judiciar privind desfășurarea Adunării creditorilor rezultă că reprezentantul legal al creditorului a municipiului Iaf ost prezent, a avut cunoștință de conținutul raporturilor și a fost de acord cu acestea.
Corect a reținut prima instanță, urmare analizei actelor și lucrărilor dosarului că, nu există probe care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a debitorului și activitatea organelor de conducere ale acesteia.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursurile formulate menținând sentința recurată, fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de I - I și B împotriva sentinței nr.288/S din 11.06.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
, în
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- B
17.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Iulia Miler, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 584/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2240/2009. Curtea de... → |
|---|
