Practica judiciara insolventa. Decizia 2240/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2240/2009
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Pușcașu Danusia
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Idriceanu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 1849/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor pârâtului -recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, se constată că s-a înregistrat la dosar poziția procesuală a lichidatorului.
Reprezentanta recurentului declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Curtea, în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că recursul se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, în principal casarea recursului pentru încălcarea dreptului de apărare iar în subsidiar solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de instituire a răspunderii administratorului.
Susține că angajarea răspunderii administratorului nu se justifică a se institui pe simplele susțineri ale lichidatorului fără administrare de probe, ori cererea de amânare a pârâtului a fost respinsă fără respectarea dreptului de apărare și de administrare a probelor. Angajamentul de plată semnat de recurentul-pârât nu înseamnă o recunoaștere a faptului că a adus societatea în stare de insolvență ci doar faptul că conștientizează că trebuie să achite facturile și datoriile societății. Susține că au fost predate actele, au fost depuse bilanțurile, societatea nu are bunuri proprii, nu există creanțe ale societății față de terți și lipsește legătura de cauzalitate între starea de insolvență și nepredarea actelor.
CURT EA,
Prin sentința comercială nr. 1849/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- s-a admis cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului în forma simplificată a debitoarei - SRL și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească, în calitate de administrator statutar, suma de 13.734 lei, întreg pasivul debitoarei - SRL.
S-a fixat termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 15 septembrie 2009, sala 249, ora 10,00.
În motivare se arată că prin sentința comercială nr. 1851/C/2008 pronunțată la data de 19 august 2008 judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei - SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ. S-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Prin sentința comercială nr. 4262/2008 s-a încuviințat raportul lichidatorului judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ desemnat în procedura privind-o pe debitoarea - SRL și a fost definitivat tabelul creanțelor debitoarei conform raportului, după cum urmează:
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C - creanță bugetară în cuantum de 13.650 lei;
- C - creanță bugetară în cuantum de 84 lei.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 martie 2009, lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului în forma simplificată a debitoarei - SRL a solicitat obligarea pârâtului la plata pasivului debitoarei în cuantum de 13.734 lei, așa cum a fost înscris în tabelul definitiv al creanțelor, în baza art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a arătat că urmare a deschiderii procedurii, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la registrul comerțului prin administratorul statutar în vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
personal de lichidatorul judiciar în scopul de a i se învedera obligația de a preda documentele prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, administratorul statutar nu a înțeles să se conformeze celor dispuse de judecătorul sindic prin sentința comercială nr. 1851/2008, cu toate că acesta și-a luat angajamentul de a preda documentele financiar contabile ale debitoarei.
Lichidatorul judiciar a apreciat că sunt incidente disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a pârâtului și ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, fiind dovedite.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând cererea judecătorul sindic a admis-o în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și în baza considerentelor expuse în continuare.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, la data deschiderii procedurii pârâtul avea calitatea de administrator statutar al debitoarei - SRL.
În sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Împotriva sentinței a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare și pentru administrarea probelor necesare în vederea unei juste soluționări a cererii de instituire a răspunderii administratorului. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de instituire a răspunderii acestuia în calitate de administrator, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurentul arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare a acestuia, iar angajarea răspunderii nu se justifică fi instituită prin simple susțineri ale lichidatorului judiciar, ci era necesară administrarea de probe pentru o justă soluționare cererii.
Dreptul la apărare i- fost încălcat, întrucât cererea de angajare răspunderii fost soluționată la primul termen de judecată, termen pentru care formulat cerere de amânare pentru a-și formula apărările.
În mod greșit instanța a reținut că recurentul ar fi generat starea de insolvență societății datorită faptului că nu ar fi depus actele contabile solicitate de lichidator, ca urmare prezumției instituită de lege.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, instanța poate dispune ca o parte a pasivului să fie suportată de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitoarei prin una din faptele enumerate expres și limitativ de lege, între care și fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea.
Din analiza textului de lege menționat rezultă că art. 138 lit. d reglementează răspunderea patrimonială contractuală ori civil delictuală membrilor organelor de conducere societății pentru neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea, dar antrenarea răspunderii patrimoniale - indiferent de natura juridică a acesteia- presupune întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la prejudiciu, raport de cauzalitate între fapta săvârșită cu vinovăție și ajungerea în stare de insolvență a societății.
În cauză se poate constata că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale în condițiile art. 137 lit. din Legea nr. 85/2006.
În mod evident legiuitorul a avut în vedere că fapta prevăzută la art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006 nu poate determina prin ea însăși starea de insolvență, ci trebuie stabilită legătura de cauzalitate.
Nedepunerea actelor contabile menționate de reclamantă nu implică angajarea automată a răspunderii administratorului, așa cum a stabilit instanța de fond.
Lichidatorul a susținut că recurentul nu i-a predat documentele prevăzute de lege, însă aceasta nu a determinat atragerea stării de insolvență. Între fapta de nu preda lichidatorului documentele contabile și starea de insolvență nu se poate stabili o legătură cauzală directă.
Instanța stabilit că nu s-ar fi ținut contabilitatea fără să existe vreo dovadă administrativă în acest sens și fără ca lichidatorul să fi probat aceasta. În fapt, contabilitatea fost ținută în condițiile și forma prevăzută de lege, bilanțurile contabile au fost depuse, motiv pentru care creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C putut determina care sunt creanțele sale și formulat cerere de deschidere procedurii de insolvență.
În consecință, creditorii și lichidatorul au avut la dispoziție actele contabile și au putut să identifice creanțele, tocmai pentru că a fost ținută contabilitatea conform legii.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 156(1) Cod proc.civ. "instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare temeinic motivată".
Norma prevăzută de art. 156 alin. 3 Cod proc.civ. nu este formulată în termenii imperativi ai unei obligații instanței de a amâna cauza când partea susține că nu beneficiază de o apărare corespunzătoare, valorificarea cererii părții depinzând de aprecierea exclusivă instanței ce evaluează în concret circumstanțele formulării unei asemenea solicitări.
La data de 5.05.2009 pârâtul a depus o cerere de amânare judecării cauzei pentru angajarea unui avocat și pentru pregătirea apărării.
În speță, cererea de amânare nu era temeinic motivată, iar instanța pentru a da posibilitatea părții să depună concluzii scrise dispus amânarea pronunțării, astfel că nu se poate reține ca fondat motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare.
Răspunderea în temeiul art.138 din Legea nr. 85/2006 presupune îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
În speță s- reținut săvârșirea faptei prev. de art. 138 (1) lit. d, respectiv că "au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea".
În speță, a fost depus scriptul prin care recurentul s-a angajat față de lichidatorul judiciar să-i predea documentele contabile, după cum recurentul s- obligat să achite și debitul debitoarei.
Obligația ținerii contabilității în conformitate cu legislația în vigoare revine administratorului statutar, ori în speță, acesta nu ținut atare contabilitate.
Lipsa documentelor contabile instituie prezumția că administratorul debitoarei nu a ținut o contabilitate corespunzătoare, fiindu-i imputabilă starea de insolvență debitoarei, deoarece aceasta prin omisiune nu ținut o contabilitate în conformitate cu Legea nr. 82/1991, obligație și răspundere care îi revine acestuia, potrivit prev. art. 73 alin. 1 lit c și alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Față de starea de fapt sus arătată, se constată îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii pârâtului potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel că potrivit art. 312(1) Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat, nici unul din motivele de recurs nefiind circumscris prevederilor art. 304 cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.1849 din 12 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/23.10.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Pușcașu DanusiaJudecători:Pușcașu Danusia, Andrei Axente Irinel, Idriceanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 433/2008. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1015/2009.... → |
|---|
