Practica judiciara insolventa. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 436
Ședința publică de la 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de AVAS B împotriva Sentinței nr. 1031/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâtul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatara pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare, în patru exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Arată că, recurenta AVAS B, a invocat faptul că intimatul ar fi ținut o contabilitate defectuoasă, însă culpa administratorului nu a fost dovedită.
Susține că și lichidatorul a apreciat că administratorul nu este vinovat.
Apreciază că prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speță.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr.1031/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaraa fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar IT MANAGEMENT T - Filiala D, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC COM SRL H, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, aprobându-se plata din fondul unic către acesta a sumei de 2507,98 lei reprezentând remunerație și cheltuieli de lichidare.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 implică îndeplinirea cerințelor art. 129.pr.civ. și, prin urmare, dreptul creditorului sau al lichidatorului judiciar de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind, rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale, întemeiată pe art.998-999.civ. și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.
Această concluzie s-a impus având în vedere că art. 998-999 civ. și art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Creditoarea și lichidatorul s-au limitat la a invoca, în susținerea cererii lor, prezumția vinovăției pârâtului întemeiată pe nepredarea actelor.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță, care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cu atât mai mult cu cât pârâtul a predat ulterior actele contabile, iar din analiza acestor acte, lichidatorul a reținut că vreo faptă a sa a dus societatea în stare de insolvență.
Creditoarea și lichidatorul nu au solicitat și nu au produs probe în instanță în susținerea cererilor lor întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă sau că a făcut să dispară actele contabile ale debitoarei.
Judecătorul sindic a apreciat că, în speță, creditoarea DGFP H și lichidatorul judiciar nu au dovedit săvârșirea de către pârâtă a faptei delictuale, care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs AVAS susține că simplul fapt al neținerii de către administratorul debitoarei al contabilității conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul în care a fost gestionat, modul în care au fost respectate dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor sau dacă s-au efectuat unele transferuri patrimoniale și în ce condiții.
Recurenta mai învederează că în speță nu sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, ci cele de pe temeiul răspunderii contractuale, unde culpa administratorului falitei ar fi prezumată potrivit art.1082 civ. raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
Mai susține că prejudiciul produs constă în însăși creanța cedată de CAS H către AVAS, având caracter cert și nefiind recuperată.
În drept se invocă art.299 - 316.pr.civ. Legea nr.85/2006 și art.304 pct.5,7 și 9.pr.civ.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei privitoare la faptul că simplul fapt al neținerii contabilității atrage automat angajarea răspunderii administratorului falitei, o atare soluție făcând abstracție de dispozițiile din capitolul IV al Legii nr.85/2006 (art.138 - 142) care instituie o răspundere subiectivă limitată la fapte și persoane anume determinate, în condiții expres prevăzute în textul legii.
Curtea nu își poate însuși nici susținerea recurentei că faptele imputate pârâtului pot fi săvârșite cu intenție sau din culpă, cu privire la fiecare dintre aceste fapte necesitatea formei de vinovăție a intenției respectiv a unei intenții de fraudare a legii, fiind evidentă.
Astfel, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul articolului 138 lit.d din Legea nr.85/2006, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impune constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Nici critica AVAS referitoare la inaplicabilitatea în speță a regulilor răspunderii civile delictuale și instituirea prejudiciului la valoarea tuturor creanțelor este neîntemeiată, în speță art.138 reglementând o răspundere civilă delictuală atipică, iar imposibilitatea recurentei de a recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să îl oblige automat pe fostul administrator social la plata creanței.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de creditoare, urmând ca în baza art.312 pr.civ. să fie respins recursul declarat de AVAS
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva Sentinței nr. 1031/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/12.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 423/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 460/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
