Practica judiciara insolventa. Decizia 442/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 442/2010
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: Pușcașu Danusia
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Idriceanu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMî mpotriva Sentinței civile nr. 1515/22.05.2009 pronunțată a Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații - SRL - ÎN FALIMENT - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR LG, at, intimat, având ca obiect procedura enței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimații și, prin avocat.
Recurenta a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs, repunerea în termenul de declarare a căii de atac.
Curtea, față de cererea formulată de recurentă pentru repunerea în termenul de declarare a recursului, constată că cererea este rămasă fără obiect întrucât sentința atacată a fost comunicată recurentei la cererea acesteia la data de 06.01.2010, dată în raport de care curge termenul de recurs, cererea fiind depusă în termen legal.
Întrucât prezentul recurs vizează sentința prin care s-a soluționat cererea de antrenare a răspunderii intimaților și, formulată de lichidatorul judiciar, raportat la faptul că lichidatorul este cel ce a deținut calitatea procesuală activă în fața instanței de fond, instanța constată că recursul este formulat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, parte care nu are calitate procesuală activă și lasă recursul în pronunțare pe excepție.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.515 din data de 22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, s-a espins acțiunea promovată de lichidator judiciar LG, în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 3.357 din 15.10.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitoarei și a fost numit lichidatorul judiciar.
În dosarul de faliment, a mai precizat judecătorul sindic, și-a înregistrat declarație de creanță Administrația Finanțelor Publice B M, valoarea creanței fiind de 52.049 lei.
Contrare susținerilor lichidatorului, refuzul predării documentelor societății a fost justificată de pârâții asociați prin faptul nedeținerii acestor evidențe contabile, astfel încât așa cum a declarat și martorul, contabilitatea societății la momentul funcționării acesteia a fost ținută de un contabil angajat de societate cu contract de prestări servicii.
Ulterior, pârâtul a luat legătura cu fostul contabil al societății situație în care au fost înmânate lichidatorului judiciar actele contabile ale societății, sens în care a fost încheiat la data de 23.03.2009 un proces verbal de predare-primire (fila 241).
Din depoziția martorului a reieșit că starea de ență a societății s-a datorat lipsei de lichidități urmare neîncasării creanțelor, aceasta a fost accentuată ulterior de imposibilitatea de a achita chiria spațiului de producție unde s-a stabilit și sediul social din anul 2002 --/ În condițiile neplății chiriei, proprietarul imobilului a evacuat societatea și a refuzat predarea bunurilor acesteia - obiecte de inventar, acte contabile și materii prime - pe care le-a reținut o perioadă drept garanție a plății chiriei și pe care le-a depozitat în curtea imobilului, într-un spațiu improvizat, favorizând astfel degradarea lor.
Orice demers al asociaților făcut în scopul recuperării bunurilor a fost zadarnic, bunurile nemafiind restituite niciodată societății, aceasta încetându-și activitatea.
Răspunderea instituită de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială, astfel încât pentru ca aceasta să fie angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și cauza.
Pentru a putea dispune atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ori a altor persoane - în speță asociații pârâți, judecătorul sindic a apreciat că se impune a se face dovada certă a săvârșirii de către asociați a vreuneia din faptele ilicite prevăzute de art. 138 din Legea enței, existența unei legături de cauzalitate între această faptă și starea de ență respectiv vinovăția asociaților în forma intenției. În speță însă, a constatat judecătorul sindic, nu s-a dovedit nici ținerea unei contabilități fictive, nici neținerea acesteia în conformitate cu prevederile legale incidente și cu atât mai puțin, nici cauzarea enței urmare acestui fapt.
În condițiile în care din probele existente la dosar nu se poate trage concluzia că pârâții ar fi săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, fapte care să fi determinat apariția stării de ență a societății, judecătorul sindic a apreciat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 8,9 si 3041.pr.civ. a declarat recurs DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, iar rejudecând cauza, admiterea actiunii și obligarea administratorilor statutari la plata sumei de 52.049 lei, sume care nu au putut fi justificate de acestea.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că reținerile primei instanțe referitoare la faptul că ajungerea societății în stare de ență nu poate fi imputată administratorilor societății si că nu există raport de cauzalitate între fapta personală si prejudiciul săvârsit de cei doi administratori sunt netemeinice și nelegale, deoarece în speță sunt îndeplinite condiții prev. de dispozițiile art. 128 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 referitoare la atragerea răspunderii administratorilor statutari, acest fapt reieșind și din raportul întocmit de lichidatorul judiciar.
Pe de altă parte, recurenta a mai precizat că din balanta de verificare la 31.12.2003 societatea avea în patrimoniu active imobilizante în cuantum de 23.076 lei, disponibil bănești în cuantum de 374,2 lei, iar pe de altă parte, din apărările formulate nu rezultă că au fost depuse acte justificative în sensul celor sustinute, motiv pentru care recurenta consideră că sumele de mai sus rămân în sarcina acestora. Mai mult, din documentele deținute de recurentă reiese faptul că debitoarea nu a achitat nicio obligație cu reținere la sursă, ceea ce constituie infractiune pe calea evaziunii fiscale, iar în baza legii entei, acestea cad în sarcina administratorilor societății.
În aceste condiții, recurenta a apreciat că pârâții, în calitate de administratori si asociati, printr-un management defectuos au dus societatea în stare de ență, nu au depus diligenta necesară în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de actul constitutiv și de lege, respectiv art. 72 cu referire la art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Totodată, recurenta a considerat că există o legătura de cauzalitate între paguba produsă si activitatea administratorului, existând un raport de cauzalitate, conditiile privind răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998 si 999 Cod civil, fiind întrunite cumulativ.
În argumentarea poziției sale, recurenta a mai arătat că Legea entei prevede că răspunderea poate fi angajată față de oricare membru din conducerea societății, precum si orice altă persoană care a cauzat starea de ență, condiții în care recurenta consideră că actiunea este întemeiată, iar răspunderea acestora poate fi angajată în mod solidar, judecătorul având competenta de a obliga ca o parte din activul societății falite sau tot activul sa fie suportat de acestea.
În final, recurenta a precizat că hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 06.01.2010, în urma obiectiunilor formulate la raportul final, prin care a solicitat să se formuleze calea de atac împotriva sentintei civile sau să i se comunice pentru a formula ea calea de atac, condiții în care solicită repunerea în termen a recursului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 128 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Administrația Finanțelor Publice BMa depus obiecțiuni la raportul final depus de lichidatorul LG privind activitatea debitoarei prin care acesta a propus închiderea procedurii falimentului, arătând că în dosarul de răspundere nu a fost citată, neavând cunoștință de existența ei, deși debitoarea datorează la bugetul de stat consolidat suma de 52.049 lei.
Prin întâmpinare, intimații și, asociați ai, au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță.
În primul rând, intimații au invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în promovarea prezentului recurs, sens în care au solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil din perspectiva dispozițiilor art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006.
Sub acest aspect, intimații au precizat că acțiunea a fost promovată de lichidatorul, recurenta M prin BMn efiind citată înaintea instanței de fond neavând calitatea de parte în acest litigiu și nici nu a înțeles să formuleze o cerere de intervenție în interes propriu, astfel că prin prisma acestor argumente, se impune respingerea recursului ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod corect apreciind că starea de ență a societății a fost cauzată nu de vreun fapt al asociaților ci de imposibilitatea încasării de către a creanțelor față de terți în cuantum de 43.035,54 lei și urmare a acestui fapt, în lipsa lichidităților necesare plății furnizorilor, societatea a ajuns în incapacitate de plată.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Cu privire la execptia lipsei calitatii procesuale active invocata prin intampinarea depusa de catre intimati, instanta retine ca exceptia este pe deplin intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Cererea de chemare in judecata avand ca obiect angajarea raspunderii fostilor administratori statutari ai debitoarei a fost introdusa de catre lichidatorul judiciar in calitate de titular principal al acestei actiuni. In consecinta, doar titularul actiunii poate promova o cale de atac impotriva sentintei prin care cererea dedusa solutionarii judecatorului sindic a fost judecata.
Un creditor poate promova o cale de atac in cazul analizat in nume propriu sau in numele comitetului creditorilor doar in situatia in care s-a cerut si obtinut din partea judecatorului sindic autorizarea reglementata prin dispozitiile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 si implicit, cererea de chemare in judecata avand ca obiect angajarea raspunderii fostilor administratori statutari a fost introdusa de catre un creditor sau de catre comitetul creditorilor.
In cazul concret dedus judecatii cererea de chemare in judecata introdusa in baza dispozitiilor art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 a fost introdusa de catre lichidatorul judiciar care astfel a devenit titularul cererii si singurul care dispune de soarta acesteia inclusiv prin promovarea cailor de atac. Creditorul care a promovat recursul impotriva solutiei considerata ca fiind nesatisfacatoare a judecatorului sindic nu are calitate procesuala activa de a promova aceasta cale de atac deoarece nu este titularul cererii de chemare in judecata si nici nu a avut calitatea de parte in litigiul de fond.
In consecinta, pentru toate aceste argumente, exceptia lipsei calitatii procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE M va fi admisa conform dispozitivului prezentei sentinte, iar in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1. recursul declarat va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în B M,- A, jud. M și, în consecință, respinge recursul declarat de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în contradictoriu cu intimații domiciliat în, Loc., Grins, nr. 19 Austria si domiciliat în A, nr. 1 Austria, asociați ai, ambii cu domiciliul procesual ales in B M,-,. 5, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1.515 din 22 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./8 ex./
Jud.fond:.
Președinte:Pușcașu DanusiaJudecători:Pușcașu Danusia, Andrei Axente Irinel, Idriceanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 312/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 82/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
