Practica judiciara insolventa. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 5301,-
DECIZIA NR. 466
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
-
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de SCprin reprezentanții săi legali, cu sediul ales la Punctul de lucru din P,-, județul P, împotriva deciziei nr. 18 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul P,PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în C,-, județul D și, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,. 32 D,. 6,. 25, județul
Contestația în anulare a fost timbrată cu taxă de timbru în valoare de 10 lei cu chitanța nr. - din 19 martie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns contestatoarea SC SA prin, lipsă fiind intimații în contestație Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, Primăria Municipiului C - Direcția Taxe și Impozite și EXTERM.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și s-a atașat dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal nr. 530- în care s-a pronunțat decizia nr. 18 din 13 ianuarie 2009, după care,
, pentru contestatoarea SC depune la dosarul cauzei împuternicire, taxa de timbru în valoare de 10 lei cu chitanța nr. - din 19 martie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și copia unui certificat de grefă eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială în dosar nr-, prin care se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății cauzei în dosar nr. 530- al Tribunalului Prahova.
Mai depune la dosarul cauzei cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de contestatoarea SC SA pentru lipsă de apărare, având în vedere că citația a fost comunicată acesteia în termenul legal, prevăzut de Codul d e procedură civilă și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns contestatoarea SC SA prin, lipsă fiind intimații în contestație Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, Primăria Municipiului C - Direcția Taxe și Impozite și EXTERM.
, pentru contestatoarea SC depune la dosarul cauzei, un set de înscrisuri în susținerea contestației în anulare, respectiv: ordinul de plată nr. 85 din 16 ianuarie 2009, ordinul de plată nr. 84 din 16 ianuarie 2009, ordinul de plată nr. 83 din 16 ianuarie 2009, cererea de renunțare la judecată formulată de Primăria Municipiului C - Direcția de Taxe și Impozite în dosar nr. 530- al Tribunalului Prahova (în două exemplare).
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Curtea precizează că nu va amâna pronunțarea și pune în vedere contestatoarei SC prin reprezentant, să depună concluziile scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
, pentru contestatoarea SC având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 18 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și, pe cale de consecință, anularea deciziei, iar pe fond admiterea recursului.
La sfârșitul ședinței de judecată se depun concluzii scrise formulate de contestatoarea SC SA.
CURTEA
Prinsentința nr.895 pronunțată în data de 10 septembrie 2008, TRIBUNALUL PRAHOVAa admis cererea formulată de creditoarea PRIMĂRIA MUNICIPIULUI privind pe debitoarea SC SA P, a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, dizolvarea societății debitoare, ridicarea dreptului de administrare, a numit lichidator judiciar pe, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61/art.108 din Legea privind procedura insolvenței, a fixat termenul limită pentru: depunerea creanțelor la 07.11.2008, verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 21.11.2008, soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 05.12.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre TRIBUNALUL PRAHOVAa reținut că, la data de 20.05.2008, creditorul PRIMARIA MUNICIPIULUI CDIRECTIA IMPOZITE SI TAXE a formulat la Tribunalul Dolj cerere de deschidere a procedurii împotriva debitoarei SC susținând că are o creanță certă, lichidă si exigibila in sumă de 34.144 RON, neachitată de debitoare cu mai mult de 30 zile anterioare formulării cererii, iar debitoarea nu a formulat contestație in temeiul art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței.
Prin sentința nr. 506/03.07.2008, Tribunalul Dolja declinat competența materială de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova, reținând că sediul debitoarei, conform evidentelor ORC, se afla in raza acestei instanțe.
Pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată la nr.530-. Instanța a constatat că debitorul se află în încetare de plăti, stare de fapt dovedită cu titluri executorii, pentru care a expirat data scadenței cu mai mult de 30 zile anterioare depunerii cererii.
Judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. 2 pct. 4 din Legea 85/2006, întrucât creditorul are o creanța comercială certă, lichidă si exigibilă împotriva debitorului in cuantum de 34.144 RON reprezentând impozite si taxe locale, dovedita cu înscrisurile depuse la dosar, din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că sediul societății debitoare nu corespunde cu sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului, deoarece la sediul menționat în adresa nr.74880/09.09.2008 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, agentul procedural a consemnat societate mutată la SC SRL și pe cale de consecință, tribunalul a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență si procedat la desemnarea unui lichidator judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea SC cu motivarea că sentința comercială nr.895 din 10 septembrie 2008 pronunțată de către TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care s-a admis cererea creditoarei Primăria Municipiului C și s-a deschis procedura simplificată a insolvenței, nu s-a comunicat debitoarei, aceasta aflând de existența acestui dosar din informațiile afișate pe portalul instanțelor de judecată.
S-a mai arătat că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.85/2006, încălcându-se formele de procedură privitoare la citare, în condițiile în care societatea nu a fost regulat citată la judecarea cererii introductive de deschidere a procedurii insolvenței și astfel nu a putut să-și formuleze o apărare adecvată și să probeze că nu se află în stare de insolvență.
Se susține că, contrar prevederilor art.85 și 1141Cod procedură civilă, societății recurente nu i-a fost comunicată cererea de deschidere a procedurii insolvenței și nici nu fost citată corect, instanța de fond în mod nelegal considerând că simpla mențiune a agentului procedural "și-a mutat sediul la SC SA", este îndestulătoare, deși în realitate sediul social se află într-o clădire cu birouri, cu angajați care ar fi primit corespondența, mai mult putea fi citată la unul dintre punctele de lucru operative, la care li se mai trimesese corespondența, până la data formulării cererii.
S-a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, întrucât creanța pentru care un creditor poate solicita deschiderea acestei proceduri trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă în temeiul art.3 pct.6 din Legea 85/2006 coroborată cu art.379 Cod procedură civilă, în cauză nefiind îndeplinite aceste condiții.
A mai arătat recurenta că, față de reaua-credință cu care a fost introdusă cererea introductivă, față de faptul că sumele solicitate nu sunt datorate de către societatea debitoare, precum și față de prejudiciul iminent și ireparabil care l-ar produce deschiderea procedurii de insolvență, trebuie admis recursul, astfel cum fost formulat, modificată în tot sentința și pe fondul cauzei să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Prindecizia nr.18/13.01.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC SA împotriva sentinței nr. 895 din data de 10 septembrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA.
În motivarea deciziei, Curtea a reținut că instanța de fond nu a încălcat normele de procedură în citarea debitoarei recurente, aceasta fiind citată la adresa sediului său de la Registrul Comerțului, respectiv comuna, județul P, așa cum rezultă din adresa de la fila 6 dosar atașat, susținerile recurentei din acest punct de vedere fiind neîntemeiate, instanța de fond nu încălcat dispozițiile legale în materie, respectiv art.85 și 1141Cod procedură civilă, în acest sens notificarea făcându-se după Codul d e procedură civilă și nu în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Ca atare, curtea a reținut că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile Codului d e procedură civilă privitoare la citarea debitoarei, din acest punct de vedere motivele invocate de recurentă sunt nefondate.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că terenul pe care l-a deținut pe raza Municipiului C societatea recurentă, chiar dacă ulterior fost înstrăinat, impozitele anterioare nefiind achitate la timp, sunt datorii certe, lichide și exigibile, în sensul art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în speță neputând fi vorba de o rea credință în intentarea cereri introductive de către intimata creditoare - autoritatea locală -, care trebuie să recupereze debitele restante cu titlu de debite locale, condițiile de admisibilitate ale cererii fiind îndeplinite, judecătorul sindic a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulatcontestație în anulare SCpentru motivele prevăzute la dispozițiile art.318 (1) Cod procedură civilă.
A precizat contestatoarea că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, iar aceste greșeli au fost hotărâtoare în respingerea recursului, considerând că acestea sunt de ordin procedural și atrag anularea hotărârii, instanța neobservând dovezile depuse la dosar.
Susține contestatoarea că prin hotărârea contestată, instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele esențiale de casare.
Astfel, arată contestatoarea, așa cum rezultă din recursul ca a făcut obiectul dosarului nr.530- al Curții de APEL PLOIEȘTI și din concluziile depuse, motivul principal de recurs a vizat împrejurarea că nu a fost legal citată la judecarea pricinii în fond însă instanța de fond a omis să cerceteze motivul esențial de casare și nu a analizat argumentele esențiale invocate.
Contrar prevederilor art.85 și 1141Cod procedură civilă, nu i-a fost comunicată cererea de deschidere a procedurii insolvenței și nici nu a fost citată corect pentru termenul de judecată la care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate.
Precizează contestatoarea că mențiunile agentului procedural nu pot corespunde realității în condițiile în care sediul social se află într-o clădire de birouri, iar pe de altă parte, citarea s-a făcut cu rea credință, în condițiile în care creditoarea cunoștea că are puncte de lucru operative, la care de altfel, îi trimisese toată corespondența până la data formulării cererii.
Susține contestatoarea că în cauză nu s-a făcut nici măcar citarea prin afișare, care conform dispozițiilor art.95 pr.civ. este o procedură extremă de încunoștiințare a părții adverse care se aplică doar dacă partea dovedește că deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului și, în concluzie, citarea s-a realizat eronat întrucât creditoarea nu a făcut dovada vreunei imposibilități de aflare a domiciliului sau reședinței reale a societății contestatoare.
Mai mult decât atât, susține contestatoarea, o astfel de dovadă nici nu ar fi putut fi făcută de creditoare întrucât,așa cum rezultă și din actele care au fost depuse în probațiune, aceasta avea cunoștință de punctul de lucru operativ din P,-, la care se află uzina societății, punct de lucru la care a primit toată corespondența și, întrucât creditoarea a ascuns cu rea credință informații esențiale pentru citarea sa în mod corespunzător, apreciază că aceasta s-a făcut cu rea credință, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.95 alin.4 Cod procedură civilă, motiv pentru care se impune anularea tuturor actelor de procedură săvârșite de judecătorul fondului.
Cu privire la neobservarea dovezilor depuse la dosar, contestatoarea precizează că, separat de aspectele de nelegalitate, hotărârea instanței de recurs este și netemeinică, în condițiile în care debitul pentru care s-a formulat cererea introductivă nu a fost datorat de către aceasta, întrucât din mai 2006 nu mai este proprietara bunurilor imobile - teren și construcții situate în C,-, asupra cărora s-a început executarea, bunuri cu care este înregistrată în evidența Primăriei Municipiului C - Direcția Impozite și Taxe, adjudecatara acestor bunuri fiind SC CAPITAL SRL.
De asemenea, susține că Primăria Municipiului C - Direcția impozite și taxe, a perceput o dublă impozitare, pe de o parte societății sale, care nu mai este proprietara bunurilor supuse impozitării, din mai 2006, iar pe de altă parte, societății CAPITAL SRL, adjudecatara bunurilor.
Se solicită admiterea contestației, anularea deciziei nr.18/13.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și, pe cale de consecință, admiterea recursului declarat împotriva sentinței nr.895/10.09.2008 a Tribunalului Prahova și în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a i se comunica cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de Primăria Municipiului C - Direcția impozite și taxe, pentru a formula împotriva acesteia apărările necesare.
În subsidiar, se solicită modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii cererii introductive ca neîntemeiată.
Examinând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a formulat contestație în baza dispozițiilor art. 318 (1) Cod procedură civilă, potrivit căroraHotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
A arătat contestatoarea că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, iar aceste greșeli au fost hotărâtoare în respingerea recursului, considerând că acestea sunt de ordin procedural și atrag anularea hotărârii, instanța neobservând dovezile depuse la dosar.
Cu privire la neobservarea dovezilor depuse la dosar, contestatoarea a arătat că, separat de aspectele de nelegalitate, hotărârea instanței de recurs este și netemeinică, în condițiile în care debitul pentru care s-a formulat cererea introductivă nu a fost datorat de către aceasta, întrucât din mai 2006 nu mai este proprietara bunurilor imobile asupra cărora s-a început executarea,
De asemenea, a susținut contestatoarea, instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele esențiale de casare. Astfel, arată contestatoarea, motivul principal de recurs a vizat împrejurarea că nu a fost legal citată la judecarea pricinii în fond, însă instanța a omis să cerceteze motivul esențial de casare și nu a analizat argumentele esențiale invocate.
Cu privire la motivul de contestație constând în faptul căinstanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele esențiale de casare, motivul principal de recurs fiind împrejurarea că nu a fost legal citată la judecarea pricinii în fond:
Examinânddecizia nr.18/13.01.2009 contestată, Curtea constată că instanța de recurs a cercetat motivul de recurs invocat.
În motivarea deciziei de recurs, Curtea a reținut că instanța de fond nu a încălcat normele de procedură în citarea debitoarei recurente, aceasta fiind citată la adresa sediului său de la Registrul Comerțului, așa cum rezultă din adresa de la fila 6 dosar atașat, susținerile recurentei din acest punct de vedere fiind neîntemeiate, instanța de fond nu încălcat dispozițiile legale în materie, respectiv art.85 și 1141Cod procedură civilă, în acest sens notificarea făcându-se după Codul d e procedură civilă și nu în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.Ca atare, curtea a reținut că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile Codului d e procedură civilă privitoare la citarea debitoarei, din acest punct de vedere motivele invocate de recurentă sunt nefondate.
Cu privire la motivul de contestație constând în faptul cădezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale:
Contestatoarea a invocat neobservarea dovezilor depuse la dosar, și anume că hotărârea instanței de recurs este și netemeinică, în condițiile în care debitul pentru care s-a formulat cererea introductivă nu a fost datorat de către aceasta, întrucât din mai 2006 nu mai este proprietara bunurilor imobile asupra cărora s-a început executarea.
În sensul art. 318 Cod proced. civ. prin erori materiale se ințeleg greșelile de fapt si nu greșeli de judecată.
Prin motivul invocat, contestatoarea nu susține o greșeală de fapt, ci repune în discuție motivul de recurs privind debitul datorat, cercetat de către instanța de recurs, care a arătat că, și dacă ulterior imobilul fost înstrăinat, impozitele anterioare nefiind achitate la timp, sunt datorii certe, lichide și exigibile, în sensul art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, condițiile de admisibilitate ale cererii fiind îndeplinite.
Motivarea contestatoarei nu indică o greșeală de fapt, astfel cum susține aceasta, ci o greșeală de judecată, care nu poate constitui motiv de contestație în anulare.
Pentru aceste motive, curtea constată că nu sunt incidente motivele contestației în anulate prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, invocate de contestatoare și respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată deSCprin reprezentanții săi legali, cu sediul ales la Punctul de lucru din P,-, județul P, împotriva deciziei nr. 18 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul P,PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în C,-, județul D și, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,. 32 D,. 6,. 25, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
Nora
Red./CC
2 ex/13 aprilie 2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 158/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 883/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
