Practica judiciara insolventa. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 486/2009
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva Sentinței nr. 40/F din 14 ianuarie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, părțile lipsesc.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 40/F/2009 pronunțată de judecător sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice H pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice H, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Creditoarea și-a întemeiat cererea pe înscrisuri intitulate titluri executorii semnate de către emitent (conducătorul organului de executare) fără a face dovada că înscrisurile au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
Aceeași creditoare s-a arătat că nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, de Codul d e procedură civilă și de Codul d e procedură fiscală și nu a dovedit, conform art. 1169.civ. că a eșuat în procedura executării silite asupra bunurilor acesteia.
A constatat, apoi, judecătorul sindic că reclamanta Administrația Finanțelor Publice a municipiului H nu are capacitatea de exercițiu cerută de art. 42 și 43.pr.civ. deoarece, lipsindu-i patrimoniul propriu, nu este persoană juridică și deci nu poate avea calitatea de subiect de drept, iar calitatea de organ fiscal nu conferă reclamantei capacitatea de exercițiu a drepturilor procesuale, dispozițiile art. 17 al. 1, 3 și 5 din OG nr. 92/2003, precum și cele privind organizarea și structura organizatorică teritorială a organelor fiscale recunoscând numai DGFP calitatea de subiect de drept în raportul juridic de drept fiscal.
S-a respins, astfel, cererea, apreciindu-se că nu întrunește cerințele art. 31 și urm. din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea DGFP Had eclarat recurs, în termen și motivat, solicitând să fie modificată în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de SC SRL.
A motivat recurenta că în mod eronat s-a reținut că cererea a fost introdusă de H, instituție fără capacitate de exercițiu, ce nu poate fi reclamantă în proces, întrucât aceasta a formulat acțiunea "în numele și pentru DGFP H", instituție cu personalitate juridică, ce are în subordine H, astfel că Hai ntrodus acțiunea pe seama DGFP H, în baza mandatului dat de aceasta, iar excepția nu a fost pusă în discuție.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, creditoarea susținut că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. întrucât a depus somațiile și titlurile executorii, dovedind că s-a început executarea silită împotriva debitoarei, dar aceasta nu deține bunuri urmăribile, iar titlurile executorii depuse la dosar reprezintă expresia sintetizată a titlului de creanță în care se individualizează creanța fiscală datorată de contribuabil bugetului consolidat și au fost comunicate odată cu somațiile, fiind emise în conformitate cu legea. precizat că evidențele fiscale se întocmesc pe baza declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, precum și a deconturilor de TVA depuse de contribuabil lunar la organul fiscal, și tot în evidențele fiscale se înregistrează deciziile de impunere și a menționat referitor la fondul cauzei că debitoarea nu a formulat contestație, ceea ce valorează cu o recunoaștere a stării de insolvență și a creanțelor pentru care s-a formulat cererea de deschidere a procedurii.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041.pr.civ. se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe cererea creditorului de deschidere a procedurii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență.
Astfel, debitorului i se asigură exercitarea dreptului la apărare împotriva cererii de deschidere a procedurii formulate de către creditori, Pentru a-și dovedi eficiența, acest drept trebuie exercitat efectiv, respectiv trebuie pornit de la premisa că debitorul cunoaște că împotriva sa a fost declanșată procedura insolvenței.
Art. 7 al. 3 din Legea nr. 85/2006 impune ca anterior deschiderii procedurii comunicarea actelor de procedură, ca și notificarea deschiderii procedurii să se realizeze conform Codului d e procedură civilă.
La fond, pentru termenul de judecată din 14.01.2009, când s-a soluționat cererea, debitoarea a fost citată doar prin publicitate, prin publicarea citației în cotidianul "Gândul" conform art. 95 al. 2 din pr.civ. ( 80 dosar fond), nu și de la sediul cunoscut.
Ori, date fiind consecințele deosebite cu privire la însăși ființa societății comerciale - persoană juridică - în ipoteza în care e admisă împotriva sa o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, trebuiau făcute verificări complete asupra sediului real al societății, pentru a se preîntâmpina pronunțarea asupra cererii fără ca debitoarea să fi aflat despre aceasta, cu consecințe greu de controlat.
Astfel, judecătorul sindic ar fi trebuit să solicite Oficiului Registrului Comerțului informații despre sediul societății debitoare pentru a constata dacă aceasta corespunde sau nu cu cel indicat de către creditoare în cererea de chemare în judecată a debitoarei.
În consecință, apreciindu-se că, procedura de citare a debitoare nu a fost îndeplinită, în temeiul art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 al. 1-3.pr.civ. va fi admis recursul de față, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, se vor obține informațiile necesare de la Oficiul Registrului Comerțului H cu privire la sediul societății debitoare, urmând ca în funcție de acest sediu să se îndeplinească procedura de citare potrivit legii.
Totodată, judecătorul sindic va avea în vedere criticile formulate de către creditoare în recurs sub aspectul excepției lipsei capacității de exercițiu a H, precum și în legătură cu condițiile de admisibilitate cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoare, urmând a decide asupra acestora.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea DGFP H împotriva sentinței nr. 40/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Th.
Ex.2/14.08.2009
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Nicolae Durbacă, Gilica
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 116/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 673/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
