Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 487/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 487/2009
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva Sentinței nr. 39/F din 03 februarie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic, cu delegație la dosar, în reprezentarea creditoarei recurente P A, lipsă fiind debitoarea intimată Trei A
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de deschidere a procedurii față de debitoarea Trei A I, susținând detaliat motivele arătate în scris.Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 39/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albas -a respins cererea creditoarei A formulată împotriva debitoarei Trei AIp entru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că:
Debitoarea nu a formulat contestație în termenul prevăzut de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 iar la termenul din data de 20.01.2009 administratorul social al acesteia, prezent fiind în instanță, a declarat că este de acord cu deschiderea procedurii.
Creditoarea nu a menționat în cerere titlul/titlurile executorii din care rezultă existența creanței pe care pretinde că o are împotriva debitoarei și nu a precizat nici măcar perioada pentru care au fost calculate acele sume pretins datorate de către debitoare la bugetul de sat, însă a depus la dosar un număr considerabil de înscrisuri intitulate "titluri executorii", somații și decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente emise în cursul anilor 2007-2008, astfel că se deduce că pe acestea își întemeiază creanța.
Creditoarei i sa pus în vedere prin citația comunicată la primul termen de judecată să depună titlurile executorii din care rezultă existența creanței și să facă dovada comunicării acestora cu debitoarea.
În consecință, creditoarea a depus la dosar un "opis" în care a fost menționat un număr considerabil de ". și.acc.".
În condițiile neprecizării titlului executoriu pentru fiecare categorie de creanțe invocate, judecătorul sindic s-a aflat în imposibilitatea de a verifica dacă există sau nu concordanță între sumele menționate în cerere și cele menționate în actele depuse la dosar.
Toate așa zisele titluri executorii de care se prevalează creditoarea au fost emise în temeiul dispozițiilor OG nr. 92/2003 - actualul Cod de procedură fiscală.
Conform art. 140 alin. 1 din nr.OG 92/2003: executarea silită a creanțelor bugetare începe prin comunicarea somației care va fi însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Creditoarea susține că i-a comunicat debitoarei titlurile executorii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sens în care a depus la dosar copiile mai multor confirmări de primire.
Din copiile confirmărilor de primire depuse de creditoare nu rezultă însă ce fel de acte i-au fost comunicate debitoarei, pe niciuna dintre acestea nefiind menționat actul sau actele pretins transmise debitoarei la data respectivă.
În condițiile în care pe confirmarea de primire nu s-a menționat expres denumirea actelor expediate nu se poate reține că titlurile executorii de care se prevalează creditoarea i-au fost efectiv comunicate debitoarei deoarece nu există nicio dovadă certă în acest sens iar cu acea scrisoare recomandată puteau fi expediate orice alte acte.
Din dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 rezultă că o condiție esențială pentru deschiderea procedurii insolvenței o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Conform art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă: creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță și din alte acte, chiar neautentice,emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Conform dispozițiilor art. 110 alin. 3 din OG92/2003: titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Potrivit art. 107 pct. 107.1 din nr.HG 1.050/1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, au caracter de titlu de creanță următoarele acte:
a)decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii;
b)declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii;
c)decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente;
d)declarația vamală pentru obligațiile de plată în vamă;
e)documentul prin care se stabilește și se individualizează datoria vamală, inclusiv accesorii, potrivit legii;
f)procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g)ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Creditoarea nu deține un titlu de creanță în sensul prevăzut de textul de lege mai sus menționat ci doar niște înscrisuri intitulate de ea însăși "titluri executorii" care au fost emise de ea însăși și care nu au fost recunoscute în vreun fel de către debitoare.
Pe de altă parte, în condițiile în care acele "titluri executorii" nu i-au fost comunicate debitoarei pentru ca aceasta să ia cunoștință de ele și să le poată contesta în condițiile prevăzute de lege, nu se poate susține că creanța invocată de creditoare este "certă" în sensul prevăzut de art. 379 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Faptul că acele "titluri executorii" au fost înscrise în arhiva electronică este lipsit de relevanță, nefiind de natură prin el însuși să le confere valoare juridică atâta timp cât acestea nu au fost emise cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru a putea fi considerate titluri executorii.
În ceea ce privește recunoașterea globală a debitului făcută de către administratorul social al debitoarei, aceasta este lipsită de relevanță întrucât judecătorul sindic are obligația de a verifica existența și legitimitatea creanței invocate și poate dispune respingerea cererii chiar și în ipoteza în care debitoarea însăși solicită deschiderea procedurii insolvenței.
Întrucât nu s-a făcut dovada caracterului cert al creanței invocate de creditoare, nu se mai impune examinarea caracterului lichid și exigibil al acesteia.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, a fost admisă contestația formulată de către debitoare și, în consecință, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de creditoare pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoare A solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că, deși se reține că debitoarea nu a formulat contestație, în cuprinsul sentinței atacate se motivează admiterea contestației și respingerea cererii creditoarei. Judecătorul sindic s-a pronunțat asupra unei contestații inexistente. Declarația fiscală este titlu de creanță. Din înscrisurile depuse rezultă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În drept s-au invocat prevederile art. 110 alin. 3 din pr.fiscală, art. 107 din HG1040/2004, art. 379.pr.civ. art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 6 și 9.pr.civ.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei A, față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr debitoarea nu a formulat contestație. Debitoarea, prin administrator, a recunoscut creanța și a fost de acord cu deschiderea procedurii insolvenței. În aceste condiții, judecătorul sindic a încălcat principiul disponibilității soluționând o contestație inexistentă și pronunțând o hotărâre împotriva recunoașterii făcute de debitoare.
Judecătorul sindic a ignorat înscrisurile depuse de creditoare la filele 249-275 (vol. I) care sunt declarații de impunere ale debitoarei necontestate, de aceasta. Și aprecierea că deciziile de impunere nu au fost comunicate debitoarei este greșită. Debitoarea, prezentă în instanță, a avut cunoștință despre deciziile de impunere și nu a contestat creanța întemeiată pe aceste acte fiscale.
Față de cele reținute, curtea de apel constată că judecătorul sindic nu a verificat fondul cauzei raportat la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de creditoarea
Curtea de apel urmează ca, în temeiul art.312 pr.civ. și art. 304 pct. 6 și 9.pr.civ. să admită prezentul recurs, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea DGFP A împotriva sentinței nr. 39/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Th.
Ex.2/29.06.2009
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Nicolae Durbacă, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
