Practica judiciara insolventa. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 495/

Ședința publică din 14 mai 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat Autoritatea pentru valorificarea activelor statului - B, împotriva sentinței comerciale nr. 613 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat lichidatorul judiciar, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Lichidatorul judiciar declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.

Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, cu precizarea că la data deschiderii procedurii lichidatorul și-a îndeplinit toate atribuțiile, creanța AVAS fiind prevăzută în creditorilor.

CURTEA,

Prin sentința nr. 613 pronunțată la data de 03.03.2009 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul de faliment privind debitoarea SC. Trans SRL, s-a respins ca nefondată contestația formulată de AVAS împotriva tabelului definitiv de obligații al debitoarei, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a AVAS privind atacarea cu obiecțiuni a raportului final și în consecință s-a respins obiecțiunile formulate de AVAS împotriva raportului final întocmit în procedură de lichidatorul judiciar, s-au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva aceluiași raport final, s-a aprobat, în consecință, acest raport final.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic reținut că în dosarul de faliment privind debitoarea Trans creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M și petiționara AVAS au formulat obiecțiuni. Această ultimă instituție a susținut că în evidențele sale societatea debitoare apare cu o sumă de 2909,71 lei reprezentând datorii la fondul unic de asigurări sociale de sănătate. Lichidatorul judiciar nu aplicat corect regulile art. 138 din Legea nr. 85/2006 în sensul de a se preocupa de recuperarea tuturor creanțelor de la persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de faliment. La aceste obiecțiuni lichidatorul judiciar a invocat lipsa calității procesuale active a AVAS întrucât această instituție nu a dobândit calitatea de creditor în procedură ori, art. 129 din lege deschide calea obiecțiunilor la raport doar creditorilor. AVAS a formulat pentru prima dată cerere de înscriere a creanței la data de 01.08.2008, cerere față de care lichidatorul judiciar a opinat că este tardivă și neîntemeiată. Față de această poziție a lichidatorului, AVAS a formulat contestație la tabelul definitiv al creditorilor debitoarei întemeiată pe dispozițiile ar. 75 din Legea nr. 85/2006, invocându-se dispozițiile nr.OUG 95/2003 conform cărora AVAS se în drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate. Creanța în cuantum de 2909,71 lei a fost preluată pe baza protocolului nr. 1/23.02.2004, act care constituie titlu executoriu. Se arată că nu a fost notificat niciodată de către lichidator în vederea depunerii declarației de creanță, motiv pentru care cererea de înscriere în tabelul creditorilor poate fi admisă oricând până la închiderea procedurii. Susține că a aflat despre existența procedurii din Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Judecătorul sindic a apreciat că AVAS nu a formulat contestația la tabelul definitiv al creditorilor în temeiul art. 73 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 ci în temeiul art. 75 în raport de care, în speță, nu se identifică nici unul dintre motivele arătate în cuprinsul lui și care ar face admisibilă cererea. Creanța pretinsă de 2909,71 lei este deja încorporată în totalul creanței bugetare de 217.171,23 lei a Direcției Generale a Finanțelor Publice M și, așa cum rezultă din documentația aferentă acesteia, prerogativele pe care le-a avut MFP, respectiv, colectarea și urmărirea creanțelor bugetare, cuprinde și contribuțiile la fondul de asigurări de sănătate, realitate, de altfel, necontestată de AVAS. Cum această sumă figurează cu titlu definitiv în tabelul creditorilor în contul creditoarei bugetare Direcția Generală a Finanțelor Publice M, contestația la tabelul definitiv a fost respinsă, aceeași creanță neputând a fi dublată și urmărită din partea a doi creditori bugetari cu aceeași finalitate. Respingând contestația, a devenit admisibilă excepția lipsei calității procesuale active în a formula obiecțiuni la raportul final, art. 129 din Legea nr. 85/2006 limitând sfera persoanelor care pot formula obiecțiuni doar la creditori.

Împotriva sentinței a formulat recurs AVAS arătând că în mod nelegal judecătorul sindic a respins contestația întrucât, lichidatorul nu a respectat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, în sensul că nu au fost notificați despre deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarea. Susținerile lichidatorului cum că deschiderea procedurii a fost făcută publică printr-un ziar de largă circulație și prin buletinul de insolvență nu se poate reține deoarece această notificare este valabilă doar față de terți nu și față de creditorii societății așa cum figurează ei în actele contabile ale acesteia. Preluarea creanței CAS de către AVAS a fost făcută publică prin publicarea notificării debitorilor cedați în Monitorul Oficial, iar lichidatorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 95/2003 pentru faptul că nu l-a studiat. Această neglijență a lichidatorului a permis Direcției Generale a Finanțelor Publice Moî mbogățire fără justă cauză prin faptul că a cumulat la creanța sa și pe cea a AVAS. Pentru faptul că nu a fost notificat despre deschiderea procedurii, devin aplicabile dispozițiile art. 7din Legea nr. 85/2006. În continuarea expunerii de motive recurenta reia considerentele din contestație privind temeinicia creanței sale în raport de dispozițiile nr.OUG 95/2003.

În fața instanței, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului arătând că la deschiderea procedurii și-a îndeplinit toate atribuțiile.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3141Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

La data deschiderii procedurii față de debitoare, recurenta nu figura ca și creditor în evidențele contabile ale debitoarei, nu a existat nici obligația lichidatorului de aon otifica cu privire la deschiderea procedurii, singurul creditor bugetar găsit în evidențe și notificat fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice Lichidatorul s-a conformat dispozițiilor de notificare, având în vedere art. 27 din nr.OG 86/2003, iar creanța DGFP, înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor, cuprinde și debite cu titlul de contribuții pentru asigurări sociale de sănătate. Recurenta nu face nici o referire la dispozițiile legale de mai sus care prevăd căncepând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare pentru accidente de munca și boli profesionale, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitatile asimilate angajatorului, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.

În aceste condiții, lichidatorul nu avea cum să treacă peste aceste dispoziții imperative, cu atât mai mult cu cât, după notificare, Direcția Generală a Finanțelor Publice M conformându-se și această instituție dispozițiilor art. 27 din nr.OG 86/2003, a inclus în creanța sa și debite cu titlul de contribuții pentru asigurări sociale de sănătate. Așa cum a și reținut de altfel și judecătorul sindic, AVAS nu critică faptul că în mod nelegal creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M și-ar fi inclus în totalul creanței sale bugetare și suma de 2909,71 lei și nici nu solicită ca înscrierea sa în tabelul definitiv să se facă cu această sumă după scăderea ei din creanța bugetară deja înscrisă. Recurenta, cu rea credință, încearcă să invoce culpa lichidatorului pentru lipsa notificării prin faptul că nu a studiat Partea a III-a a Monitorului Oficial în care s-a publicat Protocolul de preluare a creanțelor CAS, când, ea însăși, după preluarea creanței, timp de mai bine de 4 ani, din 23.02.2004 și până la data depunerii cererii, 01.08.2008, nu a făcut nici un demers pentru a verifica în ce stadiu se află creanța și societatea debitoare sau pentru a-și recupera creanța. Cum creanța cu care solicită a fi înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei este deja inclusă în creanța bugetară a Direcției Generale a Finanțelor Publice M iar notificarea AVAS nu se impunea la data deschiderii procedurii, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a respins contestația acestuia la tabelul definitiv, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de AVAS, cu sediul în B,- -11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 613/3 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 exp./25.05.2009

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Tg Mures