Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 8/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 8
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței comerciale nr. 263/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința comercială nr. 263/C/24.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea S împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut, din examinarea titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, a tabelului centralizator al creanțelor fiscale și a fișei sintetice editată la 12.011.2008, nesemnate de organul fiscal, în lipsă de dovezi contrarii, că la baza titlurilor de creanță fiscală ar sta declarațiile fiscale ale debitorului, contribuabil care se presupune că ar fi depus declarațiile fiscale începând cu data de 25.03.2004.
În cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor, declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului, care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii, precum și tabelul privind publicarea pe internet a actelor administrative privind pe debitoare nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale și a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectare procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 din cod proc.fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la motivarea în fapt a cererii introductive de instanță creditoare a invocat faptul că o parte a creanței a fost stinsă la data de 29.01.2008.
Or, în lipsa dovezilor privind modul de stingere parțială a obligației fiscale și a modului în care s-a realizat imputația plăților asupra creanțelor fiscale principale și accesorii nu se poate stabili întinderea exactă a creanței de natură a permite o concluzie în sensul că actele de impunere întocmite reprezintă o garanție a dreptului contribuabilului.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței a fost apreciată ca fiind nedovedită.
Împotriva aceste sentințe a formulat recurs creditoarea DGFP S, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, sau a dispune deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată, în ceea ce privește motivarea instanței că, creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă și că titlurile nu îndeplinesc condițiile de valabilitate prevăzute de lege, că acest fapt este nereal. Consideră că datoria la bugetul general consolidat al statului este certă, lichidă și exigibilă, titlurile emise fiind valabile, întrucât au fost emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale și îndeplinește astfel, condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței. În ceea ce privește certitudinea creanței, arată că aceasta este stabilită prin titluri de creanță - declarații și deconturi depuse de societate, conform prevederilor art. 110.pr.fiscală, care au devenit titluri executorii conform dispozițiilor art. 141.pr.fiscală, care au fost contestate și nici nu s-au depus declarații rectificative. În titlurile executorii în care se evidențiază creanță, suma de plată este stabilită în lei, deci creanța este lichidă, iar datoria este scadentă, termenul de plată fiind expirat, astfel creanța fiind și exigibilă.
Se mai arată că, la baza titlurilor de creanță fiscală au stat declarațiile fiscale ale debitorului, creanța fiind alcătuită tocmai din aceste sume și penalități calculate, sume care au fost evidențiate prin titlurile executorii comunicate debitorului.
Se susține că sentința este criticabilă și pentru motivul că respinge acțiunea noastră pe considerentul că nu ne-am dovedit calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, conform condițiilor prevăzute la art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, motivație care nu corespunde realității, având în vedere faptul că s-a depus copia titlurilor executorii a actelor de executoare silită.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Recursul creditoarei are ca motiv determinant faptul că titlurile de creanță în baza cărora a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, au fost emise în temeiul declarațiilor fiscale ale debitoarei, creanța fiind alcătuită tocmai din aceste sume și penalitățile calculate.
În situația în care aceste declarații fiscale ale contribuabilului există, acestea trebuie depuse pentru a nu mai exista niciun dubiu asupra caracterului cert al creanțelor.
A se respinge deschiderea procedurii fără să se pună în vedere creditoarei, depunerea acestor acte, în situația în care există, ar putea să ducă, prin respingerea cererii, la prescrierea executării creanțelor, cu repercusiuni asupra bugetului de stat.
Față de împrejurarea de fapt și de drept de mai sus, necesitând verificare în cauză, pentru epuizarea fondului, instanța, în baza art. 312 alin. 5.pr.civ. va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva Sentinței nr. 263/C/24.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/09.02.2010
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
