Practica judiciara insolventa. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.514
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 930 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns pârâtul intimat -, lipsă fiind recurenta, debitoarea intimată - - COM- SRL V - prin lichidator Cabinet de Practician în Insolvență Avocat și partea intimată în proces Oficiul Național al Registrului Comerțului - prin ORC Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul intimat - a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței judecătorului sindic ca fiind legală și temeinică. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscală sub nr. 1673/86 din 24.03.2008, lichidatorul judiciar Cabinet de practician în insolvență "av. " a formulat cerere de deschidere a procedurii de faliment prin procedura simplificată față de debitoarea V, societate aflată în dizolvare de drept.
Prin sentința nr. 455 din 02 septembrie 2008 judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoare.
La data de 7.11.2008, lichidatorul judiciar a întocmit raportul de activitate, cu propunerea de închidere a procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006 ( 70 dosar) motivat de faptul că debitoarea nu a fost identificată ca dispunând de bunuri mobile sau imobile în patrimoniu.
Totodată, lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii personale a fostului administrator -, pentru creanța DGFP S în sumă de 4.062 lei, invocând motivul prev. de art. 138 lit. "c" din Legea 85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că starea de insolvență s-a datorat în primul rând managementului defectuos al fostului administrator, fiind evident faptul că, în condițiile în care societatea acumula datorii, continuarea activității ducea, în mod vădit la încetarea de plăți. Acesta văzând situația deficitară a societății putea să apeleze la dispozițiile Legii nr.31/1990, privind lichidarea voluntară a societății, ori neprocedând astfel, a dispus continuarea unei activități deficitare, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență și managementul defectuos.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința nr. 930 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, prin judecătorul sindic, a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii personale a pârâtului și a admis raportul lichidatorului judiciar, dispunând închiderea procedurii falimentului debitoarei, conform art. 131 din Legea 85/2006, precum și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut în esență, că referitor la cererea de atragere a răspunderii persoanele a pârâtului, nu sunt întrunite elementele prev. de art. 138 al. 1 lit. "c" din Legea nr.85/2006, în sensul că nu rezultă măsurile întreprinse de pârât "în interes personal", voința acestuia pentru continuarea activității ce condus la starea de insolvență.
Totodată, cum din actele aflate la dosar rezultă inexistența unor bunuri mobile sau imobile în patrimoniul societății, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii în conformitate cu art. 131 din Legea nr.85/2006, descărcând lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și aprobând plata cheltuielilor de procedură și a onorariului lichidatorului judiciar din fondul prev. la art. 4 al. 4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs creditoarea DGFP
În motivare, recurenta critica sentința pentru nelegalitate, arătând că eronat judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii personale fostului administrator, ignorând faptul că debitoarea falită are obligații fiscale neachitate, pârâtul dispunând continuarea activității, în loc să procedeze la dizolvarea voluntară și lichidarea patrimoniului, cu consecința îndestulării sale, rezultând prin aceasta că pârâtul a desfășurat o activitate managerială și financiară neperformată, manifestând dezinteres în funcționarea societății.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive se încadrează în art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, Curtea constată că este nefondat.
Răspunderea instituită de art. 138 din Legea nr.85/2006 este o specie a răspunderii civile delictuale, pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite atât cele patru condiții referitoare la fapta ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cât și condițiile speciale referitoare la starea de insolvență a societății debitoare și la săvârșirea de către persoanele vizate a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă administratorilor, iar faptele și contribuția pe care au avut-o aceștia la instalarea stării de insolvență trebuie dovedite prin administrarea unui probatoriu complet așa încât în cauză nu poate fi reținută fapta prevăzută de art. 138 lit. "c" câtă vreme din actele aflate la dosar nu rezultă măsurile întreprinse "în interes personal" de către pârât pentru continuarea activității, cu consecința ajungerii în stare de insolvență.
Natura delictuală a răspunderii instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 reiese și din modul de redactare acestei norme legale, care stabilește răspunderea administratorului pentru pasivul debitoarei, deci o răspundere pentru fapta altuia, care este specifică delictului civil, nu contractului. De asemenea, Curtea apreciază că tot modul de redactare a sus-invocatei norme legale autorizează la a conchide că administratorului îi revine răspunderea patrimonială proprie pentru pasivul societății debitoare dacă printr-una din faptele expres prevăzute, în speță fapta prev. la lit. "c", a contribuit la insolvența debitoarei, fiind dincolo de orice îndoială că legiuitorul a înțeles să sancționeze în acest fel delictul prin care administratorul a cauzat insolvența și nu modul de îndeplinire de către administrator a obligației sale legale rezultând din contractul de mandat, obligație care oricum stă sub incidența art.969 cod civil și a prevederilor legale referitoare la mandat din Codul civil, Codul comercial și Legea nr. 31/1990.
În ce privește argumentele aduse de judecătorul sindic în sprijinul soluției pronunțate, se constată că recurenta-creditoare prin recursul declarat s-a mărginit la a afirma că judecătorul-sindic a analizat eronat situația de fapt și a apreciat în mod eronat că nu sunt întrunite art. 138 lit. "c" din Legea nr. 85/2006, fără a arăta în concret în ce constă eroarea săvârșită.
Ca urmare, apreciază Curtea că situația de fapt a fost corect reținută de judecătorul sindic și că aplicarea art. 138 lit. "c" din Legea nr. 85/2006 s-a făcut în mod judicios pentru argumentele expuse în hotărârea atacată, în sensul că voința pârâtului de continua activitatea societății ce a condus la starea de insolvență nu implică sine die atragerea răspunderii personale, atâta timp cât nu a fost dovedit interesul personal al pârâtului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea este pronunțată în deplin consens cu probele administrate și cu dispozițiile art. 138 lit. "c" din Legea nr. 85/2006 ca și cu dispozițiile art. 998-999 Cod civil, că în privința acestei hotărâri nu subzistă cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, de aceea recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 1 teza II-a Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 930 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud..
Tehnored.
Ex. 2/27.03.2009.
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2438/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1384/2009. Curtea de... → |
|---|
