Practica judiciara insolventa. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.537
Ședința publică din19 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat decreditorulB,-, sector 5, prin avocat cu sediul profesional în B,-,.8. sectorul 4,împotriva sentinței nr.425 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitorul -intimat B, creditor-intimat fiind -
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, susținerile reprezentantului recurentei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a oferi și părților care au lipsit posibilitatea de a-și preciza apărarea, prin depunerea de concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 19 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 425/2008, Tribunalul Botoșani - judecătorul sindic a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL și a respins ca nefondate acțiunile creditoarelor SC SRL și SC - SA.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței creditoarea SC SRL Bac hemat în judecată debitoarea SC SRL B pentru deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și falimentului pentru o creanță de 393.485.611 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că suma a fost stabilită prin sentința nr. 3919/09.09.2004, pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă irevocabilă prin recursului.
A mai arătat creditoarea că după obținerea hotărârii judecătorești a încercat recuperarea creanței, însă debitoarea nu dispune de fonduri bănești, fiind în insolvență.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri.
Debitoarea a formulat contestație de încetare de plăți, prin care a arătat că obligația sa de plată este rezultată din bilete la ordin și nu din hotărârea judecătorească dată într-o contestație la executare, că a achitat parțial suma pretinsă, că pentru o parte din marfa primită urma să se facă returnarea, însă creditoarea a refuzat nejustificat această operațiune convenită anterior.
Prin cererea adresată instanței, creditoarea SC - SA Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL B, conform Legii nr. 85/2006 pentru o creanță în sumă de 39.219,57 lei, creanță rezultată din hotărâri judecătorești rămase irevocabile.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri.
În baza art. 31 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus prin încheierea din 04.09.2008, conexarea dosarului nr- la dosarul nr- (număr în format vechi 76/F/2005).
Prin contestația depusă la dosar la data de 09 octombrie 2008, debitoarea a contestat creanța creditoarei SC "- " SA B, cu mențiunea că atât debitul principal 32.947,36 lei, cât și suma de 18.372,20 lei dobândă au fost achitate, indicând actele de plată emise, copii după acestea cu confirmarea băncii fiind anexate la contestație.
Analizând ambele cereri, judecătorul a reținut că potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
În cauză, debitoarea a dovedit că a achitat sume substanțiale din debitul pretins, încât nu se poate reține că ar fi în încetare de plăți.
Creditoarea SC SRL B și-a menținut pretențiile doar pentru suma de 15.656,57 lei dobânzi și un rest de 3.033 lei din preț fară a face dovada că această creanță este certă, lichidă și exigibilă (fila 179 dosar fond).
Pentru aceste considerente, în baza art. 33 alin. 5 din Legea nr. 858.006, judecătorul-sindic constată că debitoarea nu este în încetare de plăți.
împotriva sentinței a declarat recurs creditorul SC SRL arătând că debitoarea a efectuat mai multe plăți, dar fară a achita integral creditul: Debitoarea a recunoscut suma de 3.033 RON printr-o adresă prin care se propune compensarea unor datorii, respectiv suma de 2000 lei cheltuieli de judecată conform sentinței penale nr. 9/2006 și suma de 1033 lei reprezentând chitanța nr. -/17.01.2005/BEJ. S-a mai învederat că față de conținutul contestației formulate de debitoarea SC SRL, se putea analiza numai creanța creditoarei -
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata debitoare SC SRL a învederat că debitul real datorat este de 11.216 lei și nu de 15.981 lei, așa cum rezultă din fișa contabilă de evidență depusă la dosar la data de 8 mai 2008 și că acest debit a fost achitat cu nr. 104/18.06.2008.
Recursul nu este întemeiat.
In cuprinsul cererii de completare a cererii introductive ( 116) recurenta creditoare arată că își micșorează cuantumul pretențiilor la suma de 15.981 lei. In cuprinsul aceleiași cereri arată că ultima plată parțială a fost efectuată la data de 4.01.2007. Or, debitoarea intimată a dovedit că ultima plată a fost efectuată la data de 18.06.2008 (ordin de plată - 170) prin care a achitat suma de 11.216 lei. Cu privire la diferența de 3.033 lei instanța reține că nu întrunește condiția de a fi certă și lichidă. Debitoarea a contestat în mod constant întinderea debitului inițial pretins de creditor. Astfel, s-a învederat că printr-o expertiză s-a stabilit că la data de 31.12.2003, valoarea reală a debitului era mai mică cu 1.700 lei. La această sumă se adaugă suma de 2.000 lei datorată de creditorul recurent conform sentinței penale nr. 9/2006 și suma de 1.033 lei achitată către BEJ, sumă datorată tot de către creditorul recurent. Recurenta recunoaște în motivele de recurs că debitoarea a achitat suma de 1.033 lei către BEJ însă susține că numai chitanța nu constituie titlu executoriu fiind necesar ca suma pretinsă să fie menționată în cuprinsul unui proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc. Cu privire la suma de 2000 lei din cuprinsul sentinței penale nr. 9/2006, se susține că SC SRL nu a fost parte în dosar, fapt contrazis de intimată.
În condițiile în care evidențele contabile ale părților sunt contradictorii, intimata invocă datorii proprii asupra creditorului, solicitând compensarea, aducând și dovezi în acest sens; se contestă valoarea inițială a debitului invocându-se o expertiză; se contestă modul de calcul al recurentei întrucât nu s-au avut în vedere toate plățile efectuate, nu se poate reține că diferența de 3.033 lei indicată de recurent este certă și lichidă în sensul art. 379 Cod procedură civilă.
În plus, așa cum a reținut și prima instanță, debitoarea intimată a dovedit că a achitat sume substanțiale din debitul pretins, nefiind în încetare de plăți, în insolvență, dispunând de fonduri bănești.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind conținutul contestației formulate de către debitoarea SC SRL întrucât judecătorul sindic a analizat cererile creditorilor, iar în plus de aceasta contestația a fost formulată împotriva recurentei creditoare (34).
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă;
DECIDE:
Respinge - ca nefondat - recursul declarat de creditorul B,-, sector 5, prin avocat cu sediul profesional în B,-,.8. sectorul 4, împotriva sentinței nr.425 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitorul -intimat B, creditor-intimat fiind - SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Red. Jud. 2ex.2009 |
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - procedura insolvenței -
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, am opinat pentru soluția admiterii recursului și modificării parțiale a sentinței în sensul respingerii contestației debitoarei în ce o privește pe creditoarea recurentă, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
În speță este real că societatea debitoare a efectuat mai multe plăți, însă nu a achitat integral suma datorată creditoarei recurente, încât nu a fost răsturnată prezumția legală de insolvență a debitoarei.
A da o altă interpretare textului de lege mai sus citat, ar însemna ca toți debitorii prin efectuarea de plăți parțiale, să se sustragă de la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, deși ar fi date condițiile pentru declanșarea procedurii insolvenței.
Chiar dacă s-ar reține faptul că pentru dobânzile pretinse creditoarea nu ar fi făcut dovada îndeplinirii cerințelor de certitudine și lichiditate, deși este de notorietate că, orice sumă neachitată la scadență este purtătoare cel puțin de dobânzi legale, nu există nici un dubiu cu privire la debitul în sumă de 3.033 lei rămas neachitat, debit care a fost recunoscut de către societatea debitoare, care i-a comunicat creditoarei printr-o adresă din 25.08.2008 ).registrată sub nr. 1307) că ar dori să opereze o compensație.
Judecător,
- -
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 496/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 21/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
