Practica judiciara insolventa. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.538
Ședința publică din19 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat depârâtul, domiciliat în comuna Vama,-, județul S, împotriva sentinței nr.6 din 6.01.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cucreditoarea-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, debitoare-intimată fiind prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I - punct de lucru S, parte în proces-intimată fiind Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La termenul de judecată din 12 martie 2009, constatând lipsa părților - așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre - instanța, pentru a le oferi posibilitatea de a-și preciza apărările prin concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.6 din 6 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S formulată de pârâtul G și s-a admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, fiind obligat pârâtul să plătească suma de 15.311 lei din averea proprie reprezentând pasivul societății debitoare.
În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei Vama și radierea acestei societăți din registrul comerțului, făcându-se totodată și aplicarea art.135 și 136 din lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute la art.28 din lege, ceea ce duce la concluzia că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie și că nepredarea în mod voit a documentelor contabile a societății debitoare creează posibilitatea sustragerii de la incidența dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
Asupra raportului lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a reținut că nu au fost identificate bunuri care să poată fi supuse lichidării, fiind astfel incidente dispozițiile art.131 din lege.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în mod greșit a reținut judecătorul sindic că nu ar fi predat documentele contabile, această obligație fiind îndeplinită în martie 2007, situație care rezultă din chiar raportul întocmit de lichidatorul judiciar și care nu a găsit persoane vinovate de ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Mai invocă recurentul-pârât că intimata-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cea care a solicitat atragerea răspunderii sale, nu a dovedit existența condițiilor răspunderii civile delictuale, prevăzută de art.998 - 999 din Codul civil, respectiv că ar fi săvârșit fapta, că aceasta ar fi produs un prejudiciu patrimonial societății comerciale, pagube care să fi determinat ajungerea societății în stare de insolvență și că între faptă și rezultat ar exista un raport de cauzalitate.
Recursul este nefondat.
Astfel, în ce privește prima critică, lichidatorul judiciar consemnează în raportul preliminar (fila 198 dosar fond) că pârâtul, fost administrator al societății debitoare, a depus doar o parte din documentele contabile și că acesta s-a angajat să depună restul actelor contabile în termen de 5 zile. Din cuprinsul raportului final (fila 337), rezultă că pârâtul-recurent nu i-a prezentat lichidatorului judiciar toate actele contabile, așa încât nu se poate reține că acesta și-ar fi îndeplinit obligația prevăzută de art.28 din Legea nr.85/2006.
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.1) lit.d) din acest act normativ, poate fi atrasă răspunderea materială a conducătorului societății debitoare sau a altor persoane care au cauzat apariția stării de insolvență, atunci când s-a ținut o evidență contabilă fictivă sau neconformă cu legea ori a fost provocată dispariția unor documente contabile.
Deși textul de lege nu prevede expres și situația refuzului persoanei respective de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile, apreciem că neîndeplinirea acestei obligații prezumă că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile.
De asemenea, lipsa documentelor contabile poate prezuma o administrare frauduloasă a averii debitorului contribuind la ajungerea acestuia în stare de insolvență, cu consecința prejudicierii creditorilor, care nu-și mai pot recupera creanțele.
Firește că sunt prezumții simple, care operează în favoarea titularului cererii de atragere a răspunderii materiale, prezumții care pot fi răsturnate prin proba contrarie de către cel interesat.
A cere titularului cererii, în speță creditoarei-intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, să facă dovada existenței condițiilor răspunderii civile delictuale, în cazul refuzului administratorului de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile, ar însemna să i se solicite a demonstra imposibilul, în condițiile în care, în lipsa documentelor contabile nu poate fi verificată situația economică a societății debitoare, nu pot fi stabilite cauzele care au dus la încetarea de plăți etc.
Un argument în plus care pledează pentru atragerea răspunderii materiale a pârâtului care a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele contabile îl constituie și art.147 in Legea nr.85/2006 care incriminează fapta respectivă ca fiind infracțiune.
Față de cele expuse mai sus, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art.312 alin.1) din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat depârâtul, domiciliat în comuna Vama,-, județul S,împotriva sentinței nr.6 din 6.01.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cucreditoarea-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, debitoare-intimată fiind prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I - punct de lucru S, parte în proces-intimată fiind Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.03.2009
jud.sindic Gh.
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 396/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1452/2009. Curtea de... → |
|---|
